marți, 14 august 2012
Jurnal Anonim (II)
Revin asadar, dupa putina intarziere datorata lungului drum spre casa, cu alta interventie de festival. Anonimul s-a incheiat deja de sambata seara, premiile au fost decernate, artificiile explodate iar noi, publicul vizitator, ne-am intors inapoi la slujbele noastre de care atat de recent am fugit. In caz ca n-ati fost pe receptie, publicul suveran a votat ca Trofeul Anonimul sa mearga in vitrina d-lui Radu Jude, autorul filmului Toata lumea din familia noastra. In ce ma priveste sunt in acord cu votul majoritar, dar recunosc ca am vazut doar alte 3 filme din competitie si, din cate imi auzira urechile, nu pe cele mai bune. Concurenti seriosi au fost filmul indian Valea Sfintilor si coproductia franco-senegaleza Piroga. Se pot specula anumite sentimente nationalist-sentimentale in randul cinefililor anonimi dar la fel de probabila e scuza ca aceste pelicule sa fi fost pur si simplu prea exotice pentru un public de festival. Sau poate, cine stie, filmul lui Jude e chiar atat de bun iar faptul ca e lansat deja de ceva timp nu inseamna ca e "trecut".
In categoria scurt-metrajelor premiile s-au dat in felul urmator:
* cel mai bun scurt de fictiune: Pui, cartofi prajiti si o cola in regia lui Emanuel Parvu s-a dovedit mai gustat decat preferatul meu, Gobbel al Ralucai David. (ca fapt divers, am nimerit in public chiar langa Raluca si m-am "contaminat" cu o parte din emotiile sale in momentul anuntarii premiilor).
* cel mai bun scurt de animatie: Strigatul (The Scream) al lui Sebastian Cosor a impresionat lumea prin interpretarea inedita a tabloului lui Edward Munch.
* Fundatia Anonimul a mai oferit Premiul Ovidiu Bose Pastina scurtului Fulgenzio, regizat de Aldo Iuliano
* iar jurnalistii (si bloggerii) au acordat un premiu special Florentinei Dumitrache pentru primul ei scurt-metraj, Reuniune de familie.
Acum, ca am terminat treburile oficiale sa trecem la partea fun. Sambata fiind zi ploioasa nu prea m-am dat scos din casa (stateam la 1km de cinema-ul din Green Village) astfel ca abia dupa-amiaza mi-am facut aparitia chiar in timp pentru a vedea o selectie de shorturi romanesti in afara competitiei. Un bonus de incheiere probabil. Am inceput cu o cronica de despartire, Pa!, de Andrei Amarfoaie (vizionabil aici) am continuat cu un short horror de atmosfera, Suspense 101 (teaser), un scurt unguresc ca o bucla fracturata - Minute infinite (vizionabil aici) - in care personalul unui spital e interconectat intr-o maniera neasteptata si ambasadorul nostru la Cannes din acest an, Tabara din Razoare a lui Cristian Iftime. Atentia mi-a atras-o insa The Stranger al lui Ionut Iuga, despre un scriitor a carui imaginatie devine un pic prea reala.
Printre picanteriile serii de inchidere amintesc prezenta lui Florin Piersic Jr in postura de prezentator, rol de care s-a achitat dezinvolt si, in cateva cazuri, inspirat. Pentru inceput a chemat pe scena oameni din public ca sa improvizeze un discurs de acceptare a trofeului Anonimul pentru filmul Spider-man, actiune care a destins atmosfera imediat intrucat primul pretendent era mult prea aromatizat cu licori bahice ca sa lege propozitiile in fraze coerente. Dar omul a primit aplauze pentru curaj si efort iar Florin s-a scuzat ca "nu stia ca-i fumat". Ulterior a 'comis-o' din nou traducand speech-ul de 1 minut al Ludmilei Cvikova (selectoarea filmelor din festival) in doua vorbe atotcuprinzatoare: "se bucura".
nominalizatii si castigatorii la un loc
Altfel, seara a stat incontinuu sub amentintarea ploii, care a si inceput inainte de artificii si in deschiderea concertului Nightlosers care a urmat si pe care, eu, cu nesimtire l-am abandonat. Nici filmul de incheiere nu m-a putut opri din fuga spre pat chit ca era vorba de Albert Nobbs in care Glenn Close face un rol magistral. Gandul ca dimineata urma sa abandonez satul filmului pentru o calatorie de 25 de ore spre casa mi-a taiat orice elan ramas in sangele meu de cinefil.
photo source
luni, 13 august 2012
Trailerul zilei: Antiviral
Din mintea lui Brandon Cronenberg (fiul celuilalt Cronenberg) apare acest debut incitant intitulat Antiviral, un SF-thriller medical care parca poarta ceva din codul genetic al filmelor tatalui sau. Ideea fiului duce mania celebritatii la un cu totul alt nivel. Syd March lucreaza intr-o clinica a viitorului care se ocupa cu recoltat bolile starurilor si oferirea lor contra cost fanilor obsedati. Barbatul se infecteaza insa accidental cu un virus mortal astfel ca, pentru a-si salva viata, trebuie sa descifreze misterul din jurul mortii celebritatii purtatoare. Filmul a fost in competitie anul asta la Cannes, sectiunea Un Certain Regard, dar abia acum are premiera. Daca nu aveti fobii de ace, spitale sau halate de laborator bagati-l il watchlist.
sâmbătă, 11 august 2012
Jurnal Anonim (I)
Bilantul dupa 3 zile la Anonimul arata asa: 3 filme lungi si vreo 20 de scurt metraje. E putin dar nu e prea usor sa te acomodezi cu ritmul de festival. Prima seara (miercuri) ne-a prins cu pofta de dans pe ritmurile electronice ale lui DJ Gojira. O ora jumate lumea din campingul Delfinul a raspuns fizic setului prezentat de mesterul de la butoane sub denumirea de "concert". A fost concert ce-i drept dar din cel care lasa in urma dureri musculare. Am urmarit apoi un calup de scurt metraje in competitie printre care Un Altfel de Craciun de Tudor Giurgiu, Orizont de Paul Negoescu si Tenis de Vladimir Dembinski. Ultimul a fost si cel mai gustat de public, avandu-l pe Andi Vasluianu in rolul unui tata care-si motiveaza pustiul inaintea unui meci de tenis. Filmat in alb-negru filmul concentreaza toata atentia pe dialogul celor 2, tatal autoritar care vrea sa faca barbat din fiu-su si pustiul ce nu poate masca dezinteresul pentru tenis decat jucand efectiv foarte slab.
Joi am reusit sa ne intalnim cu "oficialii" si sa ne primim badge-urile de presa care ne asigurau accesul neingradit in cinema-ul din satul verde. Filmul ales a fost unul experimental rusesc marca Bakur Bakuradze, Okhotnik (Vanatorul). Filmat undeva prin Belarus si cu o distributie formata exclusiv din non-actori - marca regizorului - filmul e ca o radiografie a vietii la tara. Fermierul Ivan creste porci, ii taie si-i vinde. Viata simpla si marcata de rutina. Ocazional vaneaza mistreti in padurea din apropiere. Omul are o nevasta, o fiica adolescenta si un baiat care vrea sa invete si el vanatoarea. Doar ca pustiului ii lipseste o mana motiv pt care tatal trebuie sa-i acorde mai multa atentie. Ca sa fiu sincer asta a fost un film greu de digerat. Scene lungi, vorbe putine si in general o multime de cadre cu porci transati. La granita dintre documentar rural si copil ratacit al Dogmei 95 (filmat in locatie, sunet in priza directa, fara efecte post, fara muzica) Okhotnik suscita mai mult interes in momentul aparitiei unei detinute cu permis de munca ce se angajeaza la ferma lui Ivan. Intre cei doi pare a se infiripa ceva insa maniera minimalista de abordare lasa sa se inteleaga ca cei doi sufera deficiente la acest capitol.
Seara am reusit sa vedem in camping cel mai recent film allui Dan Chisu, Si caii sunt verzi pe pereti, un film descris de regizor ca fiind despre iluzia imbogatirii si lipsa de repere a tinerilor de azi. Filmul urmareste doua povesti in paralel. Prima il are in prim plan pe un magazioner (jucat cu mult haz de Adrian Titieni) concediat din lipsa de aptitudini Pc si care urmeaza apoi un curs de calculatoare (predat de Dragos Bucur) pentru a invata cum sta treaba cu internetul, e-mail-ul si CV-ul. Ca orice noob intr-ale IT-ului omului ii cad falcile cand primul mail primit e de la loteria Angliei cu un premiu de 1 milion de pounds. Profund incredintat ca premiul e real, dl Tocitu strange bani de unde poate, in special de la tovarasul lui cel mai bun, dl Buzila (Tudor Smoleanu), ca sa plateasca comisionul. Celalalt fir narativ ii urmareste pe doi tineri din lumi diferite pe care iluzia imbogatirii ii aduce intr-un parteneriat de conjunctura. Marius (Ionut Visan) merge cu prietenii in club si completeaza la misto un talon de concurs de la promoterita Cosmina (Anca Florescu). Cateva zile mai tarziu Cosmina il suna cu vestea ca a castigat premiul cel mare - 1 milion de euro. Mai ramane doar sa gaseasca o cale de a face ca numele din buletin sa corespunda cu cel completat la misto pentru a intra in posesia premiului.
Cu filmul asta Chisu se afla la cea de-a treia tentativa regizorala (dupa WebSiteStory si Ursul) si dupa cate se pare e si cea mai reusita. Filmul are cateva dialoguri foarte reusite, niste personaje mai lucrate si mai apropiate de realitate si un stil de filmare si montaj care-i da un aer cool. E un film de public, cu limbaj si scene usor de digerat, cu umor dar si un sambure de adevar: toti vrem sa ne imbogatim peste noapte.
Cel mai interesant film vazut pana la ora actuala este Alpeis (Alpii) al grecului Yorgos Lanthimos, cel care ne-a frant creierii acum 3 ani cu Dogtooth. Suprarealismul si absurdul raman caracteristicile acestui regizor european inovator iar Alpii nu se indeparteaza deloc de malurile bizarului din care se adapa. Patru personaje: o infirmiera, un paramedic, o gimnasta si antrenorul ei au infiintat un serviciu ireal de consolare a rudelor celor decedati. Practic ei se ofera ca substitute umane, inlocuitori care sa petreaca in mod programat timp cu rudele indurerate imitandu-i pe cei plecati. Clientii sunt agatati de la spital, iar victimele descusute din ambulanta, in caz ca s-ar putea sa moara. Nu se vorbeste de onorariu dar primele 3 sedinte sunt gratis. Nu se cere nici apropiere de varsta, nici interpretari credibile, doar un trup care sa umple golul si sa repete ocazional replicile preferate de cei apropiati. Ce iese din scenariul asta e o comedie neagra bogata in situatii absurde si aproape ireale, majoritar declansate de ciudatenia personajelor cheie. Nu exista indicii despre unde sau cand se deruleaza intamplarile, filmul fiind unul atemporal si cu radacini in fantastic. E o maniera intunecata si deconcertanta de a ridiculiza natura umna si de a ne convinge ca "moartea nu inseamna sfarsitul".
Tot ieri am mai vazut cateva scurt-metraje interesante intre care cel mai bun a parut Gobbel al Ralucai David. Din el am aflat despre un obicei interesant si practicat in tarile mai bogate - turismul mortii. Datorita costurilor ridicate cu serviciile funerare, unii batrani aleg sa calatoreasca in tari mai ieftine, ca Romania, pentru a-si da duhul. In filmul Ralucai, dl. Gobbel e un roman sas plecat de mic in Germania, care se intoarce in satul lui natal pentru a muri ieftin. Imediat cum se afla vestea neamtul e curtat de vecini cu oferte de sicriu si cruce, bocitoare, loc de ingropaciune etc. Desi subiectul pare unul morbid maniera de realizare a short-ului e una lejer-amuzanta, tipica unei comedii de situatii romanesti, cu Fanfara Ciocarlia + Shantel pe fundal si o distributie formata din actori amatori dintr-un sat apropiat (Teatrul Nescris din Şanţ). Sfarsitul e usor ironic iar efectul e cu adevarat tonic.
Cam atat pentru o prima interventie de la Anonimul. Asteptam sa vedem ce se mai intampla. Vremea e cam inchisa azi deci plaja iese din calcul asa ca vom asalta cinema-ul cat mai devreme. Azi se voteaza si castigatorii iar deseara e ceremonia de premiere a castigatorilor. Apropo, am inscris un scenariu de scurt-metraj pentru campania Ford B-Max. Daca castig va deveni realitate. Hai, ne auzim mai incolo. E ultima zi la Sfantul Gheorghe. Cel din Delta!
vineri, 10 august 2012
miercuri, 8 august 2012
Pescarusul a aterizat
Sunt la Anonimul in Sf. Gheorghe. Un festival de film pe nisip. Am aterizat la 17 si un sfert dupa o cursa de 4 ore pe Dunare, pe o ploaie torentiala, cu una din navele clasice ale Navrom. Sunt cazat, imbaiat si proaspat mancat - scrumbie la gratar, tovarasi - iar acest prim articol de festival se scrie aproape singur cu mana dreapta pe un telefon mai inteligent decat subsemnatul in timp ce mana stanga danseaza o bere in ritmurile electronice ale lui DJ Gojira. Lumea danseaza. Ne pregatim de o seara de filme. Programul din camping anunta o docudrama indiana - Valley of the saints - cateva calupuri de scurt-metraje, niste "chestii" eco si un film de incheiere, J'aime regarder les filles. Daca cele 12 ore de drum nu m-au supt complet de energie, se anunta noapte alba.. Ne auzim.
luni, 6 august 2012
Plagiatul in cinema
Fără legătură cu situaţia politică din România, Total Film, la care sunt abonat de peste un an, a făcut zilele acestea o trecere in revista ale celor mai faimoase/infame 50 de plagiate. Akira Kurosawa a
spus despre Pentru un pumn de dolari
(de Sergio Leone, 1964) că “este un film foarte bun, dar e filmul meu”
(Yojimbo,
1961). Tot de la japonez (The Hidden Fortress, 1958) ar fi copiat pe alocuri si George Lucas in Star Wars.
Însuşirea
ideilor altora nu a ferit lumea filmului, încă de la începuturile sale. Germanul
Friedrich Murnau a fost acuzat de moştenitorii lui Bram Stoker că Nosferatu (1922) e inspirat din romanul Dracula. Din fericire pentru cinema, o singură copie a supravieţuit
ordinului curţii de ardere a peliculei.
O mai tineti minte pe aia cu "Dante n-a plagiat"? Ei bine, regizorul Joe Dante a facut in 1978 un
remake neoficial după Jaws (1975), dar fara rechini (Pirahna). The Lion King,
povestea leului Simba seamănă ca două fire de blană cu Kimba, The White Lion (serial de animaţie japonez). Premisa animaţiei Up (2009) se pare că e copy-paste după un scurt franţuzesc din 2005 (Above then Beyond). Tot
studiourile Pixar au fost acuzate că s-au inspirat pentru Finding Nemo din cartea de poveşti Pierrot, peştele Clovn.
Campionul acuzaţiilor de plagiat este The Matrix, compilat din mai multe lucrări: The Invisibles, anime-ul Ghost in the Shell şi un episod din Doctor Who. Inaintea soferului anonim din Drive, a existat The Driver (1978, William Hill). Dar si acesta din urma s-ar fi inspirat din Le Samourai (1967). La noi, Cristian Mungiu a fost acuzat nefondat ca sursa povestii din 432 ar fi fost un scenariu publicat pe liternet.
Scena iconica din The Shining (1980), cand Jack Nicholson isi face drum cu toporul in dormitorul familiei e copiata intentionat de Kubrick din The Phantom Carriage (1921, de V. Sjostrom). Uneori e greu de stabilit granita dintre omagiu si copie, ca în scena cu treptele din The Untouchables.
Lista de suspecţi ii mai cuprinde pe Tarantino (Kill Bill rip-off dupa Lady Snowblood), Monster.Inc vs. Little Monsters, Unora le place Jazzul (1959) vs. Fanfare d'Amour (1935), Alien vs. It: The terror from beyond space (1958), The Big Lebowsky vs. The Big Sleep. Sigur ati auzit de comparatia The Hunger Games/ Battle Royale. Sigur NU ati auzit de comparatia Inception vs. Scrooge McDuck (episodul The Dream of a Lifetime)!!!.
Lista totala o gasiti pe www.totalfilm.com. De unde am citat şi eu. Fără ghilimele.
vineri, 3 august 2012
Trailerul zilei: Silent Hill Revelation
A aparut de o saptamana ce-i drept dar pentru ca primul Silent Hill face parte din placerile mele vinovate semnalam oficial si aparitia primului trailer pentru sequel. Silent Hill Revelation nu cred ca va intrece instalarea precedenta in recrearea unei atmosfere de putreziciune diavoleasca, dar prezenta lui Michael J. Bassett la butoane ne va garanta ceva mai multa actiune. Dat fiind ca-i 3D... chestii vor zbura spre ecran. In special palosul gigantic al lui Pyramid Head. Un film absolut inutil pe care o sa-l vad cu maxim entuziasm datorita impactului pe care l-au avut jocurile produse de Konami. As vrea sa fim in prezenta unui nou Resident Evil dar din pacate seriei ii lipseste inca un personaj central iconic.
Meet Pistruiatul & Mărgelata
În peregrinările mele cicliste prin suburbii, am întîlnit o capră cu 3 iezi. Capra răspunde la numele Mărgelata, iar iedul cel mare e alintat Pistruiatul, după cum am aflat de la stăpîna blîndelor ierbivore. Cine zicea că "cinefilii" sunt pe cale de dispariţie?
ps. mai cunoasteti asemenea manifestari ale dragostei de film prin botezul animalelor de pe lîngă casa omului? Io ştiu că, dacă o să am cîine, o să-l strig Charlie sau Malkovich sau Kramer sau Seinfeld...mă rog, vedem cu cine seamănă la faţă...
joi, 2 august 2012
Animatie: Genius Party
* primele 3 fac parte din Genius Party si Genius Party Beyond, 2 compilatii ABSOLUT ESENTIALE pentru iubitorii de animatie + a patra animatie e celebrul si fabulosul CAT SOUP, un scurt de comedie neagra inspirat de mangaurile lui Nekojiru.CAT SOUP e una din animatiile care, dupa ce le vezi, te fac sa exclami "cum am putut sa traiesc fara sa vad/traiesc asta!" :)
+ ca mi-am mai adus aminte de un scurt magic: Glassy Ocean (Kujira no Chouyaku)
miercuri, 1 august 2012
Coriolanus (2011)
rating: Colectabil
Cand vine vorba de Shakespeare trebuie sa recunosc am citit foarte putin din scrierile sale si-am vazut chiar si mai putine din piesele sale. In schimb am devorat orice film inspirat din opera lui indiferent cat de multe libertati artistice si-a luat regizorul respectiv. Se poate chiar spune ca prefer adaptarile moderniste, fanteziste sau cat mai ‘lejer’ bazate pe textul shakespearian, asa cum e cazul extravagantului The Banquet sau a exuberantului Romeo + Juliet (Baz Luhrmann) . Nu spun pas nici dramelor costumate plasate in perioada istorica in care a trait dramaturgul si care-si propun sa-l cosmetizeze (Shakespeare in Love) ori sa-l reinventeze (Anonymous). Din categoria primelor face parte si Coriolanus, adaparea moderna a tragediei shakespearinene pusa la punct de un Ralph Fiennes a carui dragoste pentru textul clasic respira prin fiecare gura ce rosteste-o replica, in ciuda cadrului contemporan si a referintelor politice actuale. Da, e Shakespeare cu tancuri si kalashnikoave dar, totusi, e Shakespeare.
Coriolanus, astfel updatata istoric, ramane o tragedie “romana” in care un general victorios dar mult prea mandru pentru a participa de buna voie la baile publice atat de iubite de popor, ajunge sa fie exilat de propriul sau oras (‘unul oarecare numit Roma’) si, drept urmare, sa se alieze cu fostii dusmani pentru a pedepsi obraznicia fostilor concetateni. Regizorul Ralph Fiennes s-a distribuit pe sine si in rolul principal, lucru binevenit intrucat nu-mi imaginam alt actor britanic mai vrednic sa interpreteze o personalitate atat de orgolioasa, cruda si temperamentala ca cea a generalului Caius Martius Coriolanus. Intors in citta dupa zeci de confruntari cu volscii lui Tullus Aufidius (Gerard Butler), acoperit de rani dar si de gloria pe care i-o aducea cucerirea cetatii Corioli, Martius capata nu doar onorurile Senatului si ale familiei dar si o promovare in rangul de consul. Pentru consfiintirea ei insa mandrul soldat trebuie sa “cerseasca” increderea poporului aratandu-si ranile capatate-n lupte. Insa cei doi tribuni ai plebei, stiind cat de mult omul detesta gloata, o asmutesc constant impotriva sa.
Cunoscandu-l pe Ralph Fiennes din oricare alt film pana la Coriolanus, inclusiv seria Harry Potter, nu e greu de imaginat gradul de complexitate pe care-l aduce unui personaj cu asemenea pedigree. Posedand un simt al corectitudinii si onestitatii aproape imposibil dar fiind, totodata, un rasfatat al aristocratiei si avand niste vederi cam fasciste, invingatorul de la Corioli se vede propriul sau garant al dreptatii si autoritatii. Dupa exilul sau (produs, cum altfel decat intr-o emisiune televizata), Martius apuca drumul pribegiei cautand refugiu la dusmanii sai de moarte, volscii. In mainile lui Aufidius isi va depune astfel cutitul oferindu-se pe el drept arma care sa ingenuncheze Roma. Dar Roma are si ea o arma teribila impotriva vointei de razbunare a unui barbat: propria sa mama (Vanessa Redgrave intr-o aparitie hipnotica).
Intre noi fie vorba, Coriolanus nu e ceva ce intalnesti prea des. Adica ideea puterii care corupe (mintea) si a gloatei careia ii lipseste mintea, nu e noua, dar enuntate in engleza lui Shakespeare si amestecate cu realitatile sociale moderne: criza economica, protestele de strada, bataile cu jandarmii, oglinda mass-mediei sau disputele nationaliste, e mai cu dichis. Plus ca filmul a fost chiar filmat in zone din Serbia si Muntenegru, state care au proasptata amintirea conflictelor si a schismei. Scenariul lui John Logan mi s-a parut excelent, oferind gravitatea unei piese de teatru, iar regia lui Fiennes curata si precisa, fara burti suspecte. Desi dureaza aproape 2 ore, Coriolanus e destul de concis la nivel de fir al actiunii si profunzime dramatica pentru a ne pastra concentrarea si a da un feeling de perenitate nobila textului shakespearian.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)