Marele Ecran

miercuri, 19 ianuarie 2011

Patru...

...filme de pe lista mea de cautari/asteptari:

Barney's Version (pentru ca Giamatti e mai mereu beat, ceea ce, tinand cont de Sideways, promite deja foarte mult)

Blue Valentine (pentru ca ne arata cum rezista Pasiunea la presiunea timpului)

Restless (daca tot intram in "sezonul indragostitilor" prefer sa il am ghid pe Gus Van Sant)

Biutiful (pentru ca e promovat drept "cel mai bun film al lui Inarritu", asa ca nici nu mai imi trebuie sa citesc ca Bardem e la inaltime; se subintelegea oricum).

CI(ne)MILITURA 0.1

Good things come in small packages. Non multa, sed multum. Pentru ca vad destule filme dar nu apuc sa scriu despre ele, am gasit o alta forma de a va semnala ceea ce merita sau nu vazut. Ci(ne)militura. E mai mult decat un ciripit (tweet), pentru ca include si o ghicitoare. Uneori nu am timp sa elaborez. Alteori nu se merita. Uneori poti sa compactezi esenta unui film intr-o fraza frezata mestesugit. Ideea mi-a venit din discutiile cu amicul Mihai Miloiu, care, in timp ce ma tundea, ma punea sa ghicesc ce film a mai vazut, povestindu-mi intriga in stilul sau intortocheat si totusi concentrat. Uf, iar m-am intins. Numai ca, de data asta, e mai lunga introducerea decat cuprinsul. Ghici cimilitura mea!

Am tot discutat despre cat de supraevaluat e The Social Network. Impactul Facebook asupra lumii si relatiilor noastre e ilustrat in profunzime de catre un film mic, de familie. Nev, un fotograf din NY, se "imprieteneste" virtual cu trei gagici: Abby (6 ani, picteaza dupa fotografiile lui), Megan (19 ani, incep o idila pe neve) si Angela (mama fetelor, inca atractiva). Timp de 8 luni, fratele lui Nev documenteaza (cu un camcorder) legatura, care de la un punct capata o turnura bizara. Stiu toti (care si-au dat intalnire vreodata pe mIRC) ca momentul confruntarii dintre "persona" din lumea virtuala si dublul ei real ofera mari surprize. Iti va face praf orice asteptari. Asteapta-te sa te foiesti jenat in fotoliu.

(hsiftaC)

rating: Colectabil

marți, 18 ianuarie 2011

Adevarul prezinta Colectia Hitchcock

Din 21 ianuaria publicatia Adevarul scoate la vanzare colectia de filme realizate de maestrul suspansului Alfred Hitchcock in format "doua titluri - 1 dvd". Nu cred ca vreti sa ratati asta :). Primul dvd e gratis cu ziarul restul la pretul obisnuit, exact 12,99 lei. Asa ca, fiti pe faza in fiecare vineri!

Despre Natalie

....pentru ca vom mai auzi de ea si la Oscar-uri.
In plus, peste o saptamana are premiera in Romania si multasteptatul ei film. Interviu, aici

luni, 17 ianuarie 2011

De ce imi place Ricky Gervais

Hai sa n-o mai dam dupa visin si sa recunoastem: a fost un an slabut pentru cinema. Ma rog, pentru cinema-ul celebrat la Globurile de Aur. Daca The Social Network este marele castigator, ce pretentii sa mai avem? Ma asteptam ca Black Swan sa fie trecut cu vederea (nu vorbim de Portman aici), dar tocmai The Social Network?!! Putina seriozitate, va rog! Nu e un film rau, sa ne intelegem. Dar sub nicio forma nu merita atatea osanale. Poate imi spune si mie cineva ce a facut Fincher aici? Stati, ca mi-am amintit. A captat zeitgesitul perioadei: "This is the movie that told us who we were this year, this decade" (Peter Travers, Rolling Stone). Pai, in cazul asta, viitorul suna jalnic.

Am speranta ca filmul mai bun (The King's Speech) a fost ca de obicei faultat. Cum zicea si Gervais, prezentatorul ceremoniei: "Anul asta pare ca totul a fost tridimensional. Mai putin personajele din Turistul." Monologul lui din deschidere a fost unul din lucrurile adevarate care s-au intamplat la Globuri. A!, mai e premiul lui Claire Danes (Temple Grandin).

Annapurna

Pentru cei "imbolnaviti" de munte sau doar interesati de aventurile outdoor (si am vazut din comentariile voastre ca sunt destui) anuntam proiectia video "Ascensiunea varfului himalayan Annapurna". Marti, 18 ianuarie, in sala Aula Magna a Universitatii de Vest din Timisoara, de la 19:30, intrare libera.

Filmul documenteaza cele trei tentative de ascensiune ale alpinistului Horia Colibasanu pe Annapurna (8091), al zecelea varf din lume. La final, timisoreanul (fun fact: de profesie stomatolog) va raspunde intrebarilor publicului. Este primul roman care-a ajuns atat de sus.

Globurile de Aur 2011 apreciaza Reteaua Sociala

Aseara s-au decernat Globurile si cum ne cam asteptam multi dintre noi Inception n-a luat nimic. In schimb The Social Network a furat tortul, cum s-ar spune: 4 Globuri, cele mai importante - regie, film (drama), scenariu si muzica - au cazut in plasa adaptarii lui Fincher. Pe merit as zice. Nici la actorie nu am fost surprins, Colin Firth si Natalie Portman au fost la inaltime in The King Speech si Black Swan. Nimeni nu contesta talentul lui Johnny Depp si Angelina Jolie dar Turistul e un mai degraba un film de prezentat la MTV Movie Awards categoria best kiss... In schimb doi actori extraordinari in filme de mai mica amploare au fost recompensati: Annette Bening (The Kids are All right) si Paul Giamatti (Barney's Version) pentru rol principal in muzical-comedie. Si Christian Bale a luat un glob pentru rol secundar in The Fighter. La capitolul seriale de comedie am primit un soc, The Big Bang Theory fiind invins de Glee, dar mi-am revenit vazand drama lui Terence Winter, Boardwalk Empire, afirmandu-si calitatea.

Cel mai bun regizor:

David Fincher – The Social Network

Darren Aronofsky – Black Swan
Tom Hooper – The King’s Speech
Christopher Nolan – Inception
David O. Russell – The Fighter

Cel mai bun film – dramă:

The Social Network

Black Swan
The Fighter
Inception
The King’s Speech

Cel mai bun film – musical sau comedie:

The Kids Are All Right

Alice in Wonderland
Burlesque
Red
The Tourist

Cel mai bun scenariu:

Aaron Sorkin - The Social Network

127 Hours - Danny Boyle, Simon Beaufoy
Inception - Christopher Nolan
The Kids Are All Right - Lisa Cholodenko, Stuart Blumberg
The King's Speech - David Seidler

Cel mai bun actor într-un film – dramă:

Colin Firth – The King’s Speech

Jesse Eisenberg – The Social Network
James Franco – 127 Hours
Ryan Gosling – Blue Valentine
Mark Wahlberg – The Fighter

Cea mai bună actriţă într-un film – dramă:

Natalie Portman - Black Swan

Halle Berry – Frankie and Alice
Nicole Kidman – Rabbit Hole
Jennifer Lawrence – Winter’s Bone
Michelle Williams – Blue Valentine

Cel mai bun actor într-un film – comedie:

Paul Giamatti – Barney’s Version

Johnny Depp – Alice in Wonderland
Johnny Depp – The Tourist
Jake Gyllenhaal – Love and Other Drugs
Kevin Spacey – Casino Jack

Cea mai bună actriţă într-un film – comedie:

Annette Bening – The Kids Are All Right

Anne Hathaway – Love and Other Drugs
Julianne Moore – The Kids Are All Right
Emma Stone – Easy A
Angelina Jolie – The Tourist

Cel mai bun actor într-un rol secundar - dramă:

Christian Bale – The Fighter

Michael Douglas – Wall Street: Money Never Sleeps
Andrew Garfield – The Social Network
Jeremy Renner – The Town
Geoffrey Rush – The King’s Speech

Cea mai bună actriţă într-un rol secundar - dramă:

Melissa Leo – The Fighter

Amy Adams – The Fighter
Helena Bonham Carter – The King’s Speech
Mila Kunis – Black Swan
Jacki Weaver – Animal Kingdom

Cea mai bună coloană sonoră:

Trent Reznor si Atticus Ross - The Social Network

Alexander Desplat - The King's Speech
Danny Elfman - Alice in Wonderland
A.R. Rahman - 127 Hours
Hans Zimmer - Inception

Cel mai bun film străin:

In A Better World (Danemarca)

Biutiful (Mexic, Spania)
The Concert (Franţa)
The Edge (Rusia)
I Am Love (Italia)

Cea mai bună animaţie:
Toy Story 3
Despicable Me
How to Train Your Dragon
The Illusionist
Tangled

Cel mai bun serial TV – musical sau comedie:

Glee

30 Rock
The Big Bang Theory
The Big C
Modern Family
Nurse Jackie

Cel mai bun serial TV – dramă:

Boardwalk Empire

Dexter
The Good Wife
Mad Men
The Walking Dead

duminică, 16 ianuarie 2011

La Antena (2007)

Ne-au luat vocea dar inca mai avem cuvintele

rating: Colectabil

Imi face o nemaipomenita placere sa semnalez curiozitatii voastre filmul argentinian La Antena pentru ca e un film atat de unic in peisajul contemporan incat merita zabovit asupra celor 100 de minute care-l constituie. Se regasesc in el acele subtilitati vizuale pe care le nastea acum un secol filmul mut, acea grandoare imagistica care a marcat expresionismul anilor ‘20-’30 precum si genul de comentariu social capturat cu mai multa elocventa de Network in 1976, vis-a-vis de manipulare TV si dezumanizare prin intermendiul mediei. Esteban Sapir mi-a intrat asa de bine-n suflet cu hommage-ul adus de el maestrilor expresionisti (Fritz Lang indeosebi caci filmul lui Sapir poate fi considerat un modern Telepolis) incat ma roada un regret imens ca asemenea filme nu ruleaza in cinema. Marele ecran le-ar potenta considerabil impactul. Fiind deopotriva o metafora distopica si un exercitiu stilistic, La Antena ar merita din plin o atentie cat mai mare. E de o frumusete ‘pictoriala’ care tradeaza grija deosebita a lui Sapir pentru aspect si, date fiind conventiile impuse de stilul abordat, rezultatul demasca (sau poate confera) acea senzantie de uimire si reverenta a artistului pentru arta inaintasilor sai. Wonder cinema.

Fundalul narativ al acestei mici bijuterii il constituie povestea distopica a unui oras argentinian amutit, in care locuitorii au fost lipsiti de voce. Prin urmare conversatiile lor ne apar in forma de text suprascris pe imagine. Atmosfera e opresiva si cenusie, totul e acoperit de o zapada pufoasa iar viata oamenilor e marcata de “emisia” singurului Canal TV din oras, emisie hipnotizanta sosita pe calea undelor la pachet cu biscuitii Alimentos TV. Nu e deloc greu sa intuiesti teza lui Sapir, a efectului de a “manca televizor pe paine”. Mogulul media, Mr TV, controleaza orasul prin emisiiile sale (singurul mod de a mai auzi voci umane) si cel putin o data pe zi ofera poporului “La Voz” - Vocea unica, ultima voce din oras. In trupul unei femei fara chip, mama unui copil fara ochi, vocea unica e santajata sa cante la tv pentru a-si vindeca odrasla.

Intreaga constructie e o metafora plina de simbolism, o fantezie in alb-negru cu un strop de ciudatenie intunecata. Eroul povestii este un reparator TV cu o familie “stricata” (sotia l-a parasit) si a carui fetita, Ana, se imprieteneste cu baietelul orb, Tomas, in urma unei livrari eronate a postei. Barbatul e fascinat de Vocea Unica si surprinde rapirea dansei de catre ‘securistii’ lui Mr TV (condusi de un veritabil Rat-Man). Scopul lor e destul de dubios si are de-a face cu un experiment al unui Doctor care ar conferi mogulului un si mai mare control asupra populatiei: rapindu-le ultimul lucru ce le mai apartine - cuvintele - dupa ce in prealabil ii lipsise de voci. In calea lor sta insa un singur obstacol: existenta unei a doua Voci, care ar contra orice noua “spalare de creier”. Prin urmare, descoperind accidental “a doua voce”, reparatorul TV si familia lui (fosta nevasta si bunicul lucrau tot in TV) isi gasesc o provocare pe masura priceperii:: protejarea noii Voci si utilizarea ei cu ajutorul Antenei pentru a bruia transmisia hoata si a “repara” orasul.

Pentru mine filmul asta a fost un “festin al ochilor”, o alegorie fantastica, un basm in imagini cu tenta deopotriva magica si realista, o “carte tridimensionala” cu oameni-balon si guri de televizor, biscuiti spirale sau lacrimi de gheata, o luna anormala, villain-i corporatisti protejati de umbre mafiote si gramada de simboluri (comuniste, naziste, evreiesti) care pot lasa loc de speculatii oratorice. Dincolo de orice explicatii si implicatii stau insa panoramele remarcabile cu luminile unui oras furat de voce si o coloana sonora parca din alta epoca, atunci cand muzica se canta de-adevaratealea in sala de cinema. La Antena e emotionant din categoria warm and fuzzy si te face sa-ti (re)intorci privirea spre capodoperele pe care le pastişează din cele mai gustoase unghiuri. Muy bien, Esteban.
Trailer

Ps: ii datorez calduroase multumiri d-rei moonlightblues, care mi l-a scos in cale.

sâmbătă, 15 ianuarie 2011

Best Sellers

Daca doriti sa vedeti care e veriga lipsa intre Monsieur Hulot si Mr. Bean cautati The Party (1968). Geniul comic al lui Peter Sellers e cunoscut mai degraba pentru inspectorul Clouseau din seria originala Pantera Roz. Din cate povestesc contemporanii, omul era destul de dificil. Dar actorul era un talent urias. Reusea sa incarneze un personaj pana la identitate, pana se pierdea in el. Uneori juca mai multe personaje in acelasi film (cum a facut-o in Dr. Strangelove). Adesea isi lua rolurile si acasa (poate asta explica de ce a fost casatorit de 4 ori).

Regizorul Peter Hall are un punct de vedere interesant: "Peter had the ability to identify completely with another person, and think his way physically, mentally and emotionally into their skin. Where does that come from? I have no idea. Is it a curse? Often. I think it's not enough though in this business to have talent. You have to have talent to handle the talent. And that I think Peter did not have".

In The Party (Petrecerea), Sellers e un actor (Hrundi V. Bakshi) invitat din India pentru un film la Hollywood. Sunt multe secvente literalmente spumoase dar am retinut celebra scena a dineului, mai ales pentru frecventa cu care era difuzata la Cascadorii Rasului (pentru cine a prins emisiunea). Am revazut comedia recent si inca starneste casacade de ras. Bakshi/Sellers are acea calitate rara care ar trebui sa-l plaseze in Olimpul marilor comici eroi ai ecranului: la fiecare pas starneste catastrofe cu inocenta unui bebelus. Uitati-va numai la scena de inceput. Dupa ce distruge un intreg platou dintr-o singura miscare si i se promite ca nu va mai face film in viata lui, iata ce gaseste el sa-l intrebe pe turbatul regizor: "Does that include television, sir?"

Nemuritor.

Magnolia (1999)

In momentul in care am citit prima stire despre pasarile care cad din cer m-am gandit instantaneu la scena apocaliptica (atentie spoiler: ploaia de broaste) din Magnolia. Nimic nu anunta acel moment, ceea ce il face cu atat mai socant. Filmul lui Paul Thomas Anderson are o durata aproape imposibila pentru cinema (3 ore) iar puzzle-ul de personaje care aparent n-au nicio legatura ar putea parea acum fumat pentru cei care intre timp au vazut Amores Perros, Babel si altele. Nu intamplator filmul se deschide cu o expunere aproape stiintifica despre hazard. Sau aparenta lui ("I would like to think this was only a matter of chance").

Totul se schimba dupa acea pseudoapocalipsa (sau plaga biblica?). O putem observa din replica copilului supradotat, satul sa fie tarat/exploatat de taica-sau la un show de cultura generala : "As vrea ca de acum sa te porti mai frumos cu mine". Scena de care vorbesc are menirea sa "rupa ritmul" lent si previzibil care la un moment dat tinde sa se instaleze. Indraznesc sa spun ca e momentul care "face diferenta" intre o pelicula monotona si un film memorabil. Ar mai fi poate si secventa ametitoare in care toti eroii fredoneaza aceeasi piesa (Wise Up).

A! N-am zis nimic de distributie: Julianne Moore, William H. Macy, Tom Cruise, John C. Reilly, Phillip Baker Hall, Phillip Seymour Hoffman, Jason Robards, Alfred Molina s.a.

Pagini

miercuri, 19 ianuarie 2011

marți, 18 ianuarie 2011

luni, 17 ianuarie 2011

duminică, 16 ianuarie 2011

sâmbătă, 15 ianuarie 2011