marți, 21 decembrie 2010
Trailerul zilei: The Tree of Life
Cine a vazut ravasitorul The Thin Red Line, frumosul Days of Heaven sau dramaticul The New World cunoaste stilul lui Terrence Malick: naratiuni extinse, dublate de expunere tip voice-over, meditatii nostalgice, teme existentiale si o mare dragoste pentru natura si filmarile in exterior. The Tree of Life inseamna cel mai proapat titlu al cineastului american si atat numele cat si atmosfera imi aminteste de The Fountain al lui Aronofski. Cu Sean Penn si Brad Pitt, The Tree of Life promite o sensibilitate masculina aparte (cunoastem potentialul celor doi). Subiectul, care se intinde peste diferite perioade temporale, il are in centru pe un baiat Jack (jucat la varsta adulta de Penn) si transformarea inocentei primilor ani in deziluzia maturitatii, punctata de o relatie dificila cu tatal sau (Pitt) si de cautarea raspunsurilor la cele mai ermetice intrebari existentiale: scopul vietii si sensul credintei. Odiseea unui suflet ratacit.
luni, 20 decembrie 2010
Tron Legacy 3D (2010)
Dincolo de frontiera digitala
rating: Brainwash colectabil
Cand am vazut in copilarie Tron-ul original n-am fost foarte impresionat. N-am inteles mai nimic din el (lumea calculatoarelor era oricum o nebuloasa pentru mine) dar mi-a placut viziunea lui Steven Lisberger: lumea pe care o imagina in interiorul chip-urilor de siliciu, cu programe de securitate si curse de motociclete luminoase ce goneau pe autostrazi informationale era ceva foarte original si ma captiva. Mai incolo am aflat ce a insemnat TRON pentru cinema si Disney. Pentru un studiou de animatie atat de conservator si traditionalist cum era Disney, producerea unui film care sa faca uz pentru prima oara de tehnologia digitala CGI a fost un pas riscant pe care insa si l-au asumat intr-un mod sec: nimeni din departamentul de animatie nu s-a implicat. Le era complet straina "noua arta". Insa filmul a fost unul reusit si a avut succes financiar. Mai mult, a creat o baza de fani care a reactionat incurajator in 2008 cand aceiasi Disney au lansat un prim teaser la ceea ce avea sa devina Tron Legacy, urmasul mult mai digital si mai tridimensional al primului TRON.
Pentru noul film, creatorul original Lisberger si-a pastrat doar fotoliul de producator, antrenand in conceptie sange proapat de la un specialist in grafica digitala si realizator de reclame smechere la jocuri video - Joseph Kosinski. Cum Tron Legacy e mai mult sau mai putin un joc video care propune introducerea user-ului (pe cai inexplicabile) intr-o arhitectura virtuala 3D, Kosinski era omul in masura sa-si faca debutul pe un film de 170 de milioane $. Sub acest aspect filmul e ireprosabil, The Grid - 'frontiera digitala' unde se desfasoara peste jumatate din film - arata spectacular, orasul, vehiculele, costumele sunt un rasfat vizual si par intr-adevar palpabile. Efectul e amplificat de faptul ca prima parte a filmului, cea care tine de lumea reala, e filmata in 2D, a treia dimensiune fiind adaugata doar la momentul pasirii in The Grid. Personajele originale din primul film, Flynn/Clu (Jeff Bridges) si Alan/Tron (Bruce Boxleitner), isi reiau rolurile, atat Jeff cat si Bruce suferind insa tratamente de intinerire digitala serioasa (cu mentiunea ca Tron are parte de mai putin ecran decat Clu).
Daca la capitolui tehnic filmul e plin de ingeniozitate in ce priveste scenariul avem de-a face cu o lipsa de creativitate in maniera cameroniana: facem filmul sa arate bestial dar, ca sa nu ne riscam capul prea tare, reluam aceleasi teme ultraexploatate de toti producatorii grijulii cu banul corporatist. Adica baiatul care-si cauta tatal capturat (de o inteligenta rece si calcultata) intr-o lume imaginara, cu organizare totalitara si ambitii de invadat lumea reala. Baiatul in acest caz e Sam Flynn (anonimul Garett Hedlund) care in ultimii 20 si ceva de ani a crescut fara mama, fara tata, devenind: expert in calculatoare, motociclist si adrenaline junkie. Ca sa nu mai spun reticent la orice forme de autoritate si in general suparat pe viata, adn-ul personajului de tip erou de banda desenata.
Desi e actionarul majoritar al corporatiei tatalui sau disparut - Encom - baiatul nu e interesat de facut bani ci mai degraba de sabotat interesele financiare ale comitetului director. Board din care face parte (inexplicabil) Cillian Murphy, cu o aparitie de 10 secunde necreditata. De fapt, toata treaba cu board-ul se potriveste ca nuca-n perete, n-au absolut nici o importanta in economia filmului, nimic din actiunile lor nu influenteaza lumea din The Grid, nu se ia nici o decizie esentiala si toata scena constituie o rampa de lansare pentru sequel prin pentru conturarea unei imagini despre Sam Flynn: adica expert in calculatoare, motociclist si adrenaline junkie. Si, evident, pentru a-l introduce pe Alan, partenerul tatalui sau si cel care-l indruma pe Sam spre Arcade, locul unde Kevin Flynn se "juca" Tron nopti la rand. Bine, povestea e ceva mai complexa si ermetica, tinand de teleportare cuantica si algoritmi izomorfici(!), dar poate fi privita si ca una de 'love-hate-world domination'. Depinde de pregatirea cinefilului.
Desi e actionarul majoritar al corporatiei tatalui sau disparut - Encom - baiatul nu e interesat de facut bani ci mai degraba de sabotat interesele financiare ale comitetului director. Board din care face parte (inexplicabil) Cillian Murphy, cu o aparitie de 10 secunde necreditata. De fapt, toata treaba cu board-ul se potriveste ca nuca-n perete, n-au absolut nici o importanta in economia filmului, nimic din actiunile lor nu influenteaza lumea din The Grid, nu se ia nici o decizie esentiala si toata scena constituie o rampa de lansare pentru sequel prin pentru conturarea unei imagini despre Sam Flynn: adica expert in calculatoare, motociclist si adrenaline junkie. Si, evident, pentru a-l introduce pe Alan, partenerul tatalui sau si cel care-l indruma pe Sam spre Arcade, locul unde Kevin Flynn se "juca" Tron nopti la rand. Bine, povestea e ceva mai complexa si ermetica, tinand de teleportare cuantica si algoritmi izomorfici(!), dar poate fi privita si ca una de 'love-hate-world domination'. Depinde de pregatirea cinefilului.
Pe scurt, Sam Flynn intra in The Grid si imediat e cules de patrulele rosii pentru a fi trimis la jocurile cu frisbee (Disc Wars). Se pare ca atotputernicul CLU, dupa ce l-a invins pe Tron si l-a "sters", a devenit un dictator virtual care ofera circ mediatic supusilor sai. Singurul sau inamic, Kevin Flynn, a ramas captiv in The Grid si s-a retras in pustnicie. In timp ce Sam invata regulile supravietuirii (discul e identitatea si arma ta) Clu intrevede ocazia de a-l scoate pe batranul Flynn din hibernare si, astfel expus, sa puna mana pe premiul cel mare: discul creatorului cu toata informatiile despre The Grid si portalul de acces. Dar Sam e motociclist si adrenaline junkie astfel ca impreuna cu tatal sau si "miracolul" Quorra (structura ei informatica contine niste biti mai speciali) ii vor juca o festa tiranului. Iar twistul din final lasa o portita pentru o viitoare continuare la acest blockbuster/digital art movie.
Jeff Bridges e, fara dubii, un mare actor. E atat de mare incat a reusit sa ni-l dea pe nemuritorul The Dude din Big Lebowski, sa ia Oscarul cu un rol de cantaret country in Crazy Heart si totusi sa fie credibil si serios cu roluri intr-un registru fundamental opus, filmele SF. In Tron Legacy Jeff se joaca pe sine de 3 ori in 3 feluri diferite: este Flynn cel tanar, care-i spune povesti micului Sam inainte de culcare, este Flynn cel batran care a petrecut 20 si ceva de ani in The Grid practicand zen si mai este si Clu, copia sa digitala, doppelganger-ul creat in tinerete pentru singurul scop: acela de a-l ajuta sa schiteze o lume perfecta. Acest CLU (copia tanara a lui Jeff Bridges) e jucat atat de distinct incat am si uitat ca e acelasi actor. Olivia Wilde e o feblete de domnisoara bataioasa in rolul brunetei Quorra, ucenica batranului Flynn si protectoarea fiului ratacit(or). Un rol interesant are si Michael Sheen ca patron de discoteca virtuala in care programele merg sa bea, sa fumeze si sa danseze pe muzica celor de la Daft Punk (probabil in rol de playere mp3).
Un interes special a fost acordat luptelor cu discul (un frisbee luminos) si curselor cu motociclete luminoase. In peisajul sticlos cu insertii de neoane ros-albastre scenele de actiune arata superb. Costumele personajelor sunt ceva demential, mulate pe trup, radiind aceleasi nuante de rosu aprins si albastru electrizant, arata deosebit de sexy pe doamne si foarte cool pe domni. Pretul de pe eticheta: 60.000$ bucata. Modelele diferite de pe ele par sa sugereze un pattern tribal de organizare. Apropo, nu se gasesc in magazine. Plotul sufera la nivel conceptual dar isi face treaba decent in a oferi motivele necesare desfatului vizual, pentru ca, sa nu ne facem iluzii, e vorba de un film cu scop pur distractiv. Muzica e exceptionala, cum deja o lauda presa de specialitate, iar uneori simti ca privesti videoclipuri in slo-mo. Probabil din aceste motive critica de film a cam faultat Tronul 2.0: la debut avea o nota de vreo 6 pe imdb... E de inteles. Publicul larg, adevaratul destinatar pentru asemenea filme de consum, are insa o alta parere, dovada ca nota a mai urcat un pic (7.7 in momentul asta). Concluzia ar fi ca in mijlocul unui asemenea efort din partea departamentului de art design si efecte speciale, e foarte usor sa pierzi rostul unui fir epic sau sa omiti sa dezvolti niste personaje reale. Depinde de fiecare daca poate accepta asta pentru 2 ore.
duminică, 19 decembrie 2010
Trailerul zilei: Hesher
Joseph Gordon-Levitt, tipul ala cool si simpatic din 500 Days of Summer si, stiti voi, Inception a devenit un golanas mic, un "punk" cum zic yankeii, in Hesher, o productie independenta (in care e implicata si Natalie Portman). "Hesher este tipul ala misterios care mereu te freaca la melodie. Toata lumea il iubeste si uraste in acelasi timp".
Apropo de Joseph G-L, ar trebui notat ca pe langa ascensiunea lui fulgeratoare la Hollywood, a ramas cu picioarele pe pamant (ma rog, in online). De 5 ani dezvolta o companie de productie independenta: hitrecord.org. Si stiti ce? Compania asta ar putea sa produca ideile VOASTRE si sa IMPARTA profiturile cu VOI. Da, cu colaboratori "all over the world" - nu conteaza de unde veniti, conteaza ce stiti sa faceti. Ziceti acuma, nu face Joe o treaba simpatica si cool? ARE YOU RECORDING?
vineri, 17 decembrie 2010
The limits of control
Motto:The best films are like dreams you're never really sure you had (Blonde).
Să stabilim de la început: Jim Jarmusch este considerat cel mai mare regizor de film independent, din America, ceea ce pentru unii reprezintă o recomandare iar pentru alţii un motiv în plus de a-l ocoli.
Ultimul film al lui Jarmusch este mai greu de „accesat” decât ultimul Lynch. Până la acest ultim film, să compari opera lui Jarmusch cu cea a lui Lynch era o gafă impardonabilă şi care nu putea fi tolerată nici celui mai neavizat spectator de film. Şi totuşi.... Jarmusch ne serveşte un film ermetic, în care mixează texte filozofice, ucigaşi cu sâmbrie, trafic de diamante în cutii de chibrituri, muzică, mexicani, blonde, obiecte decorative, obiecte inutile, artă modernă şi postmodernă (momentele în care personajul principal se reculege într-un muzeu).
Filmul de fata marchează şi mărirea distanţei dintre regizor şi vechii lui actori fetiş (mă refer în primul rând la Tom Waits şi Roberto Benigni) şi consolidarea (pentru acest statut) a altuia: Bill Murray aflat la, cel puţin, a treia colaborare cu Jarmusch dupa excelentul Broken Flowers (2005), prezent şi pe marile ecrane din România și câștigător, printre altele, a Marelui Premiu la Cannes din 2005 şi Coffee and Cigarettes.
Bazat pe un scenariu de numai 25 de pagini (era fatalmente normal ca imaginea să fie punctul forte), The Limits Of Control este un film extrem de greu de „consumat” iar mai apoi de „digerat”. Suprarealist, bizar, cu accente (grave) de absurd, thriller simbolist, dacă o fi existând aşa ceva – (cam până aici s-ar putea împinge comparaţia cu Lynch) în final se transformă într-un film-parabolă şi o fină satiră politică. Un film adevărat, pentru adevăraţii iubitori de film, pentru consumatorii hard de cinema (un critic american l-a numit chiar „paradisul cinefililor”) pentru care poate funcţiona ca un puzzle (e drept, nu atât de facil ca cel propus de Enchanted ( r. Kevin Lima, 2007) care îi viza exclusiv pe iubitorii de desene animate marca Disney). Două exemple, doar:
1. Personajul Tildei Swinton (Blonde) atunci cand vorbeste despre o pasare care se zbate intr-o camera plina de nisip face referire la o scena din Calauza lui Tarkovsky.
2. Filmul finlandez pomenit de Guitar (personaj interpretat de John Hurt) este La vie de boheme regizat de Aki Kaurismaki, un foarte bun prieten al lui Jarmusch.
The Limits Of Control este povestea unui ucigaş plătit (Lone Man interpretat de Isaach de Bankole) implicat în traficul de diamante si practicant al unei forme bizare de yoga. Acţiunea lipseşte aproape total şi se petrece în Spania. Misiunile lui se reduc la a aştepta (uneori şi cîteva zile) un semn din partea celor care l-au angajat. Aceştia îl contatctează prin diferite personaje (unele mai ciudate decât altele), care folosesc un limbaj codat şi încearcă să-l provoace la discuţii legate de artă, muzică, cinema etc.The Lone Man este un personaj memorabil. Nu foloseşte niciodată arme de foc (le urăşte), nu se atinge niciodată de femei (cel puţin nu în timpul serviciului), doarme cu ochii deschişi, nu mănâncă decât fructe (pere), bea doar cafea, vorbeşte foarte puţin (tot ce spune în film nu acoperă mai mult de un sfert de pagina format A4). Singura armă de care se foloseşte e IMAGINAŢIA iar în cazuri extreme o strună de chitară. Este „bolnav de conformism” contagios (urmează întocmai ordinele celor care l-au contractat), impasibil, insensibil. Aminteşte vag de un personaj celebru al lui Jarmusch: Samuraiul afroamerican din Ghost Dog (1999), probabil cel mai bun film al lui. În final îl găsim pe Lone Man acţionând pe cont propriu, înarmat doar cu o (sus amintita) strună de chitara şi argumentul prin care îşi justifică actiunea: REALITATEA E ARBITRARĂ.
The Limits Of Control este un film care îti lasă un usor sentiment de frustrare. E prea ermetic, alunecos (îţi scapă printre degete). Ai vrea să fi înţeles mai mult. Dar totuşi, un film care nu se uită uşor. Ţi-a plăcut sau nu, asta chiar nu contează. Trebuie doar să parcurgi „calvarul” vizionării. Un film la care trebuie să fii deja intr-o stare „specială” ca să-ţi placă . O glumă pretentioasă, extrem de bine filmată. (Nicu "Badea" Mihali)Trailer
joi, 16 decembrie 2010
Ce am vazut in 2010
In curand, aducem si cuvintele.
Tron Legacy Soundwork
Avand in vedere ca mai e o singura zi pana ce se va lansa Tron Legacy marcam asteptarea cu un insidelook pe platourile de filmare si in cabina de sound design ale acestui film epic din punct de vedere tehnologic. Ma amuzam de vorbele unui critic care aprecia ca Tron Legacy e unul din putinele filme pentru care 3D-ul chiar are sens, intrucat mare parte din el se petrece in "virtual". Total de acord. Sper insa ca filmul sa aibe mai multe punte tari decat imaginea si muzica. Imi doresc un alt matrix.. ca s-ar cam impune, temporal vorbind.
In fine, un pic de atac asupra simturilor:
miercuri, 15 decembrie 2010
marți, 14 decembrie 2010
Globurile de Aur #68: Nominalizari
S-au anuntat! Ca in fiecare an in decembrie studiem presa internationala ca sa prindem momentul anuntarii listei celor nominalizati la primul eveniment major ce tine de film din anul ce vine. In plus, si noi pe Marele Ecran trebuie sa ne orientam un pic spre ceea ce merita/trebuie vazut, ca sa nu mai fim nevoiti sa vedem un film prost in locul vostru :)). Asadar, cu scop de orientare cinefila, dam si noi copy/paste la o parte din lista cu Nominalizarile GG si incercam sa starnim un pic de zumzet si dezbatere.
BEST PICTURE (DRAMA)
Black Swan - previzibil
The Fighter - imprevizibil
Inception - extrem de previzibil
The King’s Speech - incitant si probabil cel cu sansele cele mai mari (7 nominalizari: 3 pentru actori - Colin Firth, al doilea an consecutiv, Geoffrey Rush, H. Bonham Carter - una pt regie, Tom Hooper, una pt scenariu si una pt muzica - A Desplat il recomanda drept un must see din categoria filmelor de perioada.)
The Social Network - like
BEST PICTURE (COMEDY/MUSICAL)
Alice in Wonderland - nu pricep ce cauta aici intrucat nu-l vad nici comedie nici muzical..dar ma bucur pt Tim Burton
Burlesque
The Kids are All Right - starneste curiozitate
Red - inca sustin ca a fost ceva proaspat in peisajul glumet al lui 2010
The Tourist - J. Depp si A Jolie... need to say more?
BEST ACTOR (DRAMA)
Jesse Eisenberg, The Social Network
Colin Firth, The King’s Speech
James Franco, 127 Hours
Ryan Gosling, Blue Valentine
Mark Wahlberg, The Fighter
BEST ACTRESS (DRAMA)
Annette Bening, The Kids are All Right
Anne Hathaway, Love and Other Drugs
Angelina Jolie, The Tourist
Julianne Moore, The Kids are All Right
Emma Stone, Easy A
BEST ACTOR (COMEDY/MUSICAL)
Johnny Depp, Alice in Wonderland
Johnny Depp, The Tourist
Paul Giamatti, Barney’s Version
Jake Gyllenhaal, Love and Other Drugs
Kevin Spacey, Casino Jack
BEST ACTRESS (COMEDY/MUSICAL)
Halle Berry, Frankie and Alice
Nicole Kidman, Rabbit Hole
Jennifer Lawrence, Winter’s Bone
Natalie Portman, Black Swan - am inteles ca face un rol extraordinar
Michelle Williams, Blue Valentine
SUPPORTING ACTOR
Christian Bale, The Fighter
Michael Douglas, Wall Street: Money Never Sleeps
Andrew Garfield, The Social Network
Jeremy Renner, The Town
Geoffrey Rush, The King’s Speech
SUPPORTING ACTRESS
Amy Adams, The Fighter
Helena Bonham Carter, The King’s Speech
Mila Kunis, Black Swan
Melissa Leo, The Fighter
Jacki Weaver, Animal Kingdom
* majoritatea filmelor sunt mult prea noi ca sa pot judeca, asa ca ma abtin si-mi fac notite pentru iarna.
DIRECTOR
Darren Aronofsky, Black Swan
David Fincher, The Social Network
Tom Hooper, The King’s Speech
Christopher Nolan, Inception
David O. Russell, The Fighter
*identic ca la categoria Best Drama
SCREENPLAY
Danny Boyle and Simon Beaufoy, 127 Hours
Lisa Cholodenko and Stuart Blumberg, The Kids are All Right
Christopher Nolan, Inception
David Seidler, The King’s Speech
Aaron Sorkin, The Social Network
ANIMATED FILM
Despicable Me
How to Train Your Dragon
The Illusionist
Tangled
Toy Story 3
FOREIGN-LANGUAGE FILM
Biutiful
The Concert - asta e un caz de wait, what?
The Edge
I am Love
In a Better World
BEST TELEVISION SERIES – DRAMA
“Boardwalk Empire”
“Dexter”
“The Good Wife”
“Mad Men”
“The Walking Dead”
* interesant ca doua din ele abia ce au debutat (Boardwalk Empire si The Walking Dead). Oricum banii mei sunt pe Mad Men.
Restul nominalizarilor le gasiti aici. Ca sa sintetizam: The King's Speech are 7, The Fighter si The Social Network cate 6 iar Black Swan si Inception cate 4. Si Johnny Depp are 2. Vom vedea cine primeste ce abia peste o luna, pe 16 ianuarie, in ceremonia prezentata de Ricky Gervais.
Cinemateca: Hartia va fi albastra
Daca inca mai sunt oameni care n-au vazut filmul lui Radu Muntean... Hartia va fi albastra ruleaza Miercuri, 15.12.2010, la ora 20:00, in Aula Magna (UVT – etajul 1). E o oprire obligatorie pentru cine ia Revolutia la modul superficial. A fost sau n-a fost...? Nu conteaza. Am fost confuzi in zilele alea si ne-am omorat unii pe ceilalti? Cam da.
Proiectie organizata de ASPTm in cadrl PsyCult
Spargatorul de Nuci 3D
rat-ing: Oroare
Imi doream enorm sa imi placa. Imi doream din toata inima sa va pot recomanda in sfarsit un film european de sezon (produs de britanici, filmat in Ungaria, scris si regizat de un rus). Ma asteptam sa plutesc pe aripile unei fantezii de iarna. N-a fost cazul. Din contra, mi-a cazut falca, asemeni Spargatorului de Nuci, naucit de haloimasul de pe ecran.
Povestea se intampla in Viena, candva la inceputul secolului trecut. Asta ca sa-i poata include in decor pe doctorul Freud si pe un "nutty professor" Albert, unchiul micilor eroi din film (desi Einstein nu a prea calcat prin Austria, fiind dupa cum se stie rezident elvetian). Ma rog, timpul si spatiul sunt relative dupa cum incepe sa ne explice unchiul "Albertstein" pe muzica. Uh! moment in care incepem sa credem ca am ajuns la un musical (ar fi fost bine).
Moment in care regizorul Konchalovsky se intreaba cine mai e de prin zona. Cum ar zice Bruno: "the most famous austrian is Hitler". Si asa a devent clasica poveste pe muzica lui Chaikovsky impanata cu motive fasciste, cu un holocaust al papusilor, incinerate in crematorii de catre sobolanii condusi de dictatorul John Turturro (in cea mai neinspirata alegere a carierei). Ati inteles ceva? Nici eu. Povestea originala (a lui Hoffman) era si asa destul de imbarligata. Scenele ilare (mai mult ridicole, decat de ris) sunt legate de planurile de "rat-ificare" a lumii de catre sobolani, de "sobolanificare totala". Dar astea sunt jocuri de cuvinte pe care copiii nu le vor pricepe. In rest, sunt sanse sa plece de la acest film cu traume pe care nici doctorul Freud nu le va putea vindeca. Chiar va rog: tineti copiii cat mai departe de treaba asta!Hai sa (psih)analizam mai departe. Personajele vieneze vorbesc o engleza curata. Nicio problema. Dar am sa-l propun la premiul Nobel pe savantul care poate sa-mi explice atunci de ce doar unchiul Albert poceste engleza cu un groaznic accent german. Ca sa sporeasca si mai mult confuzia, in rolurile de baietei sunt distribuiti doi copii cu fizionomii similare, asa ca pana la sfarsit avem senzatia (eronata) ca e unul si acelasi actor. Daca ar fi sa zic ceva pozitiv despre interpreti, Elle Fanning (da, sora lui Dakota) e un nume de "care veti mai auzi".
Cea mai nejustificata miscare insa este 3D-ul. In afara de "turul aerian" al bradului de Craciun, nimic altceva nu "iese din ecran". As nominaliza fara strangere de inima aceasta productie la categoria "cel mai prost 3D ever", daca n-as sti ca e doar o momeala de marketing a producatorilor, care au incercat sa se salveze astfel la box-office. Prin adagiul 3D in titlu au incercat sa sugereze audientei ca ii asteapta un festin de cadouri vizuale. Ca unul care a muscat momeala, pot sa va spun ca daca harababura din poveste nu v-a descurajat inca, nici pentru efecte nu merita sa va deplasati. Sunt de pe la 1900 iarna, exact ca epoca din film.
Pentru alta categorie de public, un carlig ar putea fi numele regizorului. Nepotul pictorului Konchalovsky, fratele lui Nikita Mikhalkov, Andrei Konchalovsky a fost el insusi aclamat pentru Unchiul Vania, Siberiada si inca vreo doua facute in SUA (unde s-a mutat prin anii '70). Imi pare rau sa spun, dar daca filmul asta a avut un regizor, atunci mana lui e foarte tremurata. La 73 de ani e cumva de inteles. Dar platitorii de bilet n-au gresit cu nimic.Nu pot decat sa astept adaptarea Spargatorului de Nuci la care se pare ca lucreaza Robert Zemeckis. Pana in 2012 insa, ne putem delecta inca o data cu A Christmas Carol, care intre timp a aparut si pe BluRay 3D. Asta daca vreti sa va faceti cadou o experienta cinematica naucitor de frumoasa. Si nu naucitor de proasta.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)