joi, 28 ianuarie 2010
Lasă-mă să cred!
Mai puţin partea asta:
"Culmea imaginaţiei băiatului care a creat Pandora a fost atinsă cînd acesta a fumat mai mult decît de obicei şi s-a gîndit că ar merge să inventeze o nouă formă de relief: munţii suspendaţi. Einstein, săracul, cred că a deschis şi sicriul, la cît s-a răsucit în el văzîndu-şi forţa preferată terfelită în acest hal. Să fie clar: gravitaţia, cel puţin în Universul nostru, este sfîntă. Nu există nici o explicaţie logică sau măcar rezonabilă pentru care nişte pietroaie uriaşe să „atîrne” la cîteva zeci de metri de un corp care are masa de jdemii de ori mai mare. Pur şi simplu nu se poate."
Ca şi cum ai spune că nu crezi că Isus Christos s-a ridicat la ceruri pentru că ar fi încălcat legile gravitaţiei, "forţa preferată" a lui Einstein. E o chestiune de credinţă, believing. Şi asta e valabil şi în cinema. Vorba pălărierului nebun din Ţara Minunilor (cînd Alice îi spune "It's impossible"): Only if you believe it is.
miercuri, 27 ianuarie 2010
Florina on Cinema
Pe această cale dorim să vă semnalăm domniilor voastre o nouă apariţie în blogosferă, legată de cinema.Nu întîmplător, fraza anterioară conţine numai cuvinte la feminin (cel mult neutru). Pentru că vorbim de un blog feminin. După ce a comentat filmele în mod public (pe blogurile altora) dar şi în privat (surprinzîndu-ne cu sentinţele sale laconice, deloc obiective, dar foarte lucide), Florina Ciupertea (aka Ciupy) şi-a luat inima în dinţi şi s-a hotărît să comenteze în mod aplicat. Şi să se lase comentată.
Nu putem decît să salutăm această îndrăzneală si îi urăm să nu se plictisească prea repede de www.riddle-rocket.blogspot.com. Nu mă întrebaţi ce înseamnă, girl stuff :)
Memento
Încă un anunţ doar pentru spectatorii marelui-ecran, cu domiciliul în zona Timişoarei (îi rugăm pe ceilalţi să nu se simtă neglijaţi).Cu începere de la ora 17.00, la Centrul Cultural Francez (Bl. C.D. Loga) va avea loc proiecţia documentarului Sonderkommendo Auschwitz - Birkenau (de Emil Weiss). Urmată de o dezbatere la care va participa istoricul Victor Neumann. Astăzi e Ziua Memoriei şi a Holocaustului şi a prevenirii crimelor împotriva umanităţii. O zi cu un nume foarte lung, dar foarte necesară (în contextul în care încep să se audă voci, mai mult sau mai puţin arabe, care susţin că Holocaustul nu s-a întîmplat, fiind de fapt o invenţie a evreilor).
Nu uitaţi, vă rog, de Ziua Memoriei!
later edit: Există ceva şi mai cinic şi brutal decît exterminarea în masă a evreilor. Folosirea altor evrei, fraţii şi prietenii celor ucişi, pentru a incinera corpurile. Documentarul conţine o serie de mărturii a celor care au făcut parte cu forţa din aceste plutoane macabre: Sonderkommendo. Cum cita o profesoară de istorie prezentă la proiecţie alături de elevii săi: "Nu vă întrebaţi unde era Dumnezeu la Auschwitz. Întrebaţi-vă unde era omul!".
luni, 25 ianuarie 2010
Fotografie cu suflet
Uneori o fotografie spune mai multe decît un film întreg.Alteori o fotografie poate salva vieţi. Vieţi tinere, de copii.
Aşa cum se întîmplă vinerea aceasta, de la ora 16, la Palatul Baroc, la vernisajul expoziţiei cu vînzare: O fotografie. Un scop. Un zîmbet.
Scopul evenimentului este strîngerea de bani pentru copiii bolnavi de leucemie de la Spitalul de Copii "Louis Ţurcanu". Pînă duminică (31 ianuarie), vor expune 21 de fotografi, între care şi cîteva nume cunoscute. Aşa cum e Vlad Eftenie (vezi poza de mai jos).
Cumpărînd o fotografie puteţi face un copil să zîmbească.
Ceea ce e mai frumos decît orice film.
p.s. ştiu că printre bloggeri se poartă leapşa; e prima oară cînd pornesc şi eu una rugîndu-i pe camarazii din blogosferă să răspundă la întrebarea: Ce e mai frumos decît un zîmbet de copil? Cîrtiţoiu, Tomata, Smeagol (şi oricine mai doreşte) dacă aveţi plăcerea.
duminică, 24 ianuarie 2010
00
Anul ăsta se dă rotund. Chiar dacă noul deceniu începe în 2011, vă asigur că întrecerea sportivă a anului va fi campionatul de topuri. Cele mai scumpe maşini. Cele mai frumoase modele. Cele mai frumoase top-uri de modele. Cele mai bune x din ultimii x ani. Hai să vă facem o mică încălzire!Rolling Stone a dedicat primul său număr pe 2010 celor mai bune creaţii artistice ale decadei: albume, cîntece, trupe etc, aşa cum au fost votate de vreo 50 de ziarişti, critici şi alţi artişti. Criticul de film al revistei, Peter Travers, a alcătuit şi el un top cu cele mai bune 10 filme din ultimii 10 ani:
10. Trilogia Lord of The Rings
9. Mystic River
8. The Departed
7. Brokeback Mountain
6. The Incredibles
5. No Country for Old Man
4. A History of Violence
3. Mulholland Drive
2. Children of Men
1. There Will Be Blood
Sunt de acord cu 1, 2, 3, 5. La care adaug Requiem for a Dream, The Fountain (Darren Aronofsky, 2000/2006), Amores Perros ( A.G,. Inarritu, 2000), Y tu mama tambien (Alfonso Cuaron, 2001), Gerry (Gus Van Sant, 2001), Into The Wild (Sean Penn, 2007), Pan's Labyrinth (Guillermo Del Toro, 2006), Little Miss Sunshine (Dayton/Ferris, 2006), Cache (Michael Haneke, 2005), Volver ( şi încă n-am văzut La Mala Educacion de Pedro Almodovar), Adaptation (Spike Jonze, 2002), The Constant Gardener ( pe care îl prefer lui Cidade de Deus, regizat tot de Fernando Meirelles, 2005), Taxidermia (Gyorg Palfi, 2005), Oldboy (de fapt toată 'trilogia răzbunării' de Park Chan-Wook, 2003), Moartea Domnului Lăzărescu (Cristi Puiu, 2005)...
Lista rămâne deschisă ( în caz că vreţi să o completaţi).
sâmbătă, 23 ianuarie 2010
The Fourth Kind (2009)
Se pare ca cine-verité-ul de care vorbea Luci in articolul despre Activitati paranormale nu are de gand sa dispara prea repede ba din contra urca la un nivel nou in mainile unor regizori dornici de afirmare. The Fourth Kind e un pseudo-documentar in care actorii ajung sa se joace pe ei insisi in idea de a oferi o senzatia si mai intensa de realism. Inca din trailer Milla Jovovich se introduce intr-un mod cel putin misterios: "Sunt actrita Milla Jovovich si voi juca rolul Dr. Abigail Taylor in aceasta reconstituire dramatica ce va portretiza evenimentele petrecute in octombrie 2000. Tot ce veti urmari in acest film va fi sustinut de inregistrari de arhiva. Unele din scene... le veti gasi rascolitoare!" Si apoi esti introdus in film, de fapt intr-un interviu intre adevarata Abigail Taylor si Olatunde Osunsanmi (regizorul filmului) care continua pe toata durata acestuia fiind intrerupt doar de scenele "de arhiva" care sustin declaratiile ei sau de filmul propriu-ziz care are rolul de reconstitui povestirea.
Subiectul e foarte atractiv si ne-a cam lipsit in ultima vreme: OZN-urile. Dupa cum stim inca de pe vremea unui film simbol al lui Spielberg (Intalnire de gradul 3) incursiunile "vizitatorilor" nostri au fost clasificate in mai multe categorii: gradul I, cand sunt doar simple observatii de OZN-uri, gradul II, cand se descopera urme fizice inexplicabile la sol, gradul III, cand martorii dau nas in nas cu un vizitator, adica un first contact sau close encounter si gradul IV, cele mai intense, care implica rapirile (alien abductions) si, eventual, sondarea orificiilor cu sonde de otel inoxidabil sau introducerea de cipuri in creieri... favoritele mele, de altfel.
~Spoilere~
Ei bine, The Fourth Kind, are de-a face desigur cu ultima treaba, dezvaluind ca exista in Alaska un orasel - Nome - foarte izolat unde s-au raportat de 10 ori mai multe asemenea probleme. Milla Jovovich interpreteaza astfel o psiholoaga care si-a pierdut sotul in circumstante neelucidate (ucis in patul conjugal de un agresor necunoscut) care se intoarce in Nome pentru a continua munca sotului ei, o serie de insomnii ciudate suferite de locuitori. In sesiunile de interviuri acestia marturisesc suspect de identic prezenta unei bufnite in camera in timp ce dorm si dau semne de amintiri suprimate. Cand sunt supusi hipnozei ... furiile Iadului se dezlantuie, intrucat descopera ce lucruri inimaginabile se petrec cu ei noaptea.
~gata spoilerele~
Ei bine, The Fourth Kind, are de-a face desigur cu ultima treaba, dezvaluind ca exista in Alaska un orasel - Nome - foarte izolat unde s-au raportat de 10 ori mai multe asemenea probleme. Milla Jovovich interpreteaza astfel o psiholoaga care si-a pierdut sotul in circumstante neelucidate (ucis in patul conjugal de un agresor necunoscut) care se intoarce in Nome pentru a continua munca sotului ei, o serie de insomnii ciudate suferite de locuitori. In sesiunile de interviuri acestia marturisesc suspect de identic prezenta unei bufnite in camera in timp ce dorm si dau semne de amintiri suprimate. Cand sunt supusi hipnozei ... furiile Iadului se dezlantuie, intrucat descopera ce lucruri inimaginabile se petrec cu ei noaptea.
~gata spoilerele~
Filmul e foarte inspirat construit, alternand scenele jucate cu cele "arhivate" (asa-zis reale) si uneori prezentadu-le in tandem, in paralel (split screen), putand astfel usor distinge omul de actor. Ceea ce mi-a placut in el e faptul ca suspansul este sugerat si subiectul e lasat la interpretarea fiecaruia, nu se explica prea multe si nici nu se trag concluzii finale. Arma de calibru major a fost sunetul, sunt niste chestii cu adevarat sinistre acolo (eu unul m-am sculat in fund si am scapat un holly f**k what was that??) voci distorsionate, cuvinte incomplete in limbi stravechi... In fine, buna povestea, captivanta, misterioasa, chiar surprinzatoare pe final... Un film in genul Blair Witch Project si Paranormal Activity dar nu atat de indie-minimal ca precursoarele sale, avand nume cunoscute pe generic, si fiind mai intens in actiune. Asta sunt sigur ca nu va plictisi! La un anumit nivel e comparbil cu bijuteria REC in ce priveste fiorii. Recomand indeosebi celor satui de monstri, zombie, vampiri, spirite razbunatoare si fetite cu paru-n ochi. Un sfat de final: nu cautati informatii despre el inainte de a-l vedea!! Il ruinati.
vineri, 22 ianuarie 2010
Trailerul zilei: I'm Here
Aseara la Sundance Film Festival, USA a fost proiectat un scurt metraj de 30 de minute realizat de Spike Jonze (tocmai am vazut de la el Where the wild things are) din care insa noi nu putem vedea decat un trailer. I'm Here e o poveste contemporana despre (nu de) iubire in care personajele sunt doi "roboti" - un el si o ea. El este un librar care traieste metodic si solitar o viata fara gust, fara pasiuni sau activitati creative pana ce o intalneste pe ea - aventuroasa, dezinvolta, spirit liber. Conceptia filmului e foarte interesanta si atipica. Filmul e finantat de Absolut Vodka si ma intreb in ce situatie o sa-l vedem si noi? Mie mi-a starnit ceva ganduri cu metafora aleasa de Jonze. Urmariti trailerul..
joi, 21 ianuarie 2010
Apel la Participare
Anul acesta în mai (ca de obicei), Festivalul Tres Courts ajunge la ediţia cu numărul 12. Cei care au fost măcar o dată ştiu că pe lîngă programul oficial, care se proiecta simultan în 80 de oraşe din lume, există şi o selecţie naţională. Filmele noastre au fost de fiecare dată mult mai slabe decît ale lor, discrepanţă dătătoare de complexe. Dar asta nu înseamnă că trebuie să rămână aşa. Oare nu suntem în stare să producem ceva foarte scurt şi foarte bun?Organizatorul, Centrul Cultural Francez, a lansat astăzi apelul la participare pentru creatorii români: "Este o ocazie excelentă pentru cineaştii amatori sau profesionişti, studenţii la film şi arte vizuale, sau pentru cei care au pur şi simpul o idee genială pe care doresc să o arate lumii întregi, să îşi demonstreze talentul. Singura condiţie impusă este ca durata filmului sa nu depăşească 3 minute. Toate genurile sunt acceptate: ficţiuni, documentare, animaţie. Participarea este gratuită."
În 2009, Timişoara nu a dat lumii niciun foarte scurtmetraj. E păcat. Mai ales că sunt atîţia tineri (studenţi la arte vizuale sau nu) care se joacă, din cînd în cînd, cu camera. Dead-line: 10 martie. Regulament şi detalii pe www.trescourt.ro sau www.foarte scurt.ro.
Dacă aveţi 3 minute vă invit sa vedeţi 3lerele ultimelor 3 ediţii de 3 Courts.
Ici, ici et ici.
miercuri, 20 ianuarie 2010
Activităţi Paranormale
Acum cîţiva ani, fluierînd la pustiul din sălile de cinema publice pe care le păstoreau, cîteva doamne îmi repetau cu voce de casandră că s-a isprăvit cu cinematografele. Televiziunea, internetul, piraţii, sistemele home-cinema, lipsa banilor, toate au omorît a şaptea artă, care săraca îşi trăieşte agonia pe pînza marelui-ecran.
Tare mult mi-aş dori să le regăsesc pe acele doamne. Să le rog să meargă la CinemaCity să îmi ia două bilete la Avatar sau Sherlock Holmes. Ar risca să fie călcate în picioare de acelaşi public, care pînă acum doi ani, nu se dădea scos din casă. Pentru că, iată, cinema-ul încă mişcă. Ba aş spune că e foarte vioi.
Mulţimile de spectatori contrazic şi altă profeţie catastrofică. Aia cu recesiunea. Care întîrzie, la fel ca blockbuster-ele care vin tot pe axa vest-est. Sau o fi mall-ul înconjurat de un scut invizibil de protecţie anti-criză? Pentru că, iată, în 2009 s-au înregistrat încasări record pentru România: 4,6 milioane bilete, adică vreo 80 de milioane lei (aproximatix 20 de milioane de euro!!!). Niciunde în lume nu s-a înregistrat o creştere a audienţei de 43% într-un singur an. Sunt tare curios cum mi-ar explica doamnele de la RADEF această situaţie paranormală. Atacuri energetice? Flacăra Violet?
Vestea proastă e legată de conţinutul acestui cinema cu priză la public. De cele mai multe ori, mulţimile se îmbulzesc la tîmpenii. Precum astea două despre care am scris şi în 24 FUN (am hotărît să public în avans articolul ce apare în revistă, în speranţa că voi convinge măcar unu-doi să salveze bani pentru ceva mai bun).
Întrebare din Sopranos: de ce ne plac filmele de groază?
Raspuns: pentru a experimenta fiorii fricii, fără consecinţe.
Zilele astea s-au nimerit simultan pe ecrane două horror-uri. Îngrozitoare (rating: dublă eroare). Cazul 39 nu merită mai mult de 39 de cuvinte. Victima, Renee Zellweger, şuşoteşte blajin tot filmul, pînă ţi se face greaţă de la atîta dulceaţă şi ajungi să ţii în secret cu daimonul. Teoria că infernul arată diferit, în funcţie de fricile fiecăruia, merita o soartă mai bună.
Cealaltă apariţie, Activitate Paranormală, era descrisă pompos în trailer drept „unul din cele mai înfricoşătoare filme din toate timpurile”. Toată lumea ştie că e noul Blair Witch Project. Cel puţin asta şi-au dorit realizatorii, prin acel aer de ciné-verité (stiţi, aceste casete sunt reale, familiile victimelor ni le-au pus la dispoziţie etc.) personaje necinematografice, a se înţelege plicticoase şi ambiţia de a face dintr-un low-budget un smash-hit. Pădurea din Blair...e înlocuită cu spaţiul claustrofobic al unei case cu etaj, bîntuită de un demon. Pe care nu îl zărim nicio clipă. Realizatorii filmului şi-au făcut lecţia măcar la acest capitol: ceea ce nu arăţi este mai groaznic decît ce arăţi.
În lipsa unei poveşti articulate, începi să brodezi tu pe marginea imaginilor. De exemplu, am observat că demonii au mult timp liber. Se ţin scai de cîte o persoană ani întregi. Pleacă şi vin cînd vor. Oare au mai multe job-uri simultan? Pun pariu că nu plătesc impozite. Asta nu înseamnă că Activitate Paranormală nu are momente cînd îţi dă fiori. Dar revenind la răspunsul din Sopranos, per total e un film inutil, fără consecinţe.
Deşi, băieţii vor găsi cîteva consecinţe plăcute. Fata pe care o vor invita la film le va sări de mai multe ori în braţe, în căutarea unui adăpost sigur. Dacă mă întrebaţi pe mine, cel mai bun adăpost ar fi în altă sală.
marți, 19 ianuarie 2010
Fail
Am vazut niste filme recent carora nu are nici un sesn sa le dedic un articol individual intrucat sunt doar niste erori neinspirate ale unui cinefil mult prea curios. Sa prezentam deci in continuare cateva fail-uri din programul cinema:
Case 39. Ok, Cazul 39 e atat de slab incat nu merita nici bitii cheltuiti cu descarcarea unei versiuni proaste pe comp. Tovarasu' Luci l-a vazut la mall, sorry mate, si cu toate ca mi l-a descris ca o tortura a plictiselii si aburelii eu m-am dovedit mai masochist ca el si l-am vizionat acasa desi mai aveam cel putin 38 de filme mai bune de vazut. Cu parere de rau pentru Cristian Alvart (Pandorum) filmul asta e un rateu cu Renee Zellweger in frunte. E o copie crasa a horror-urilor obisnuite din ultimii ani - The Omen, The Grudge, The Ring, Orphan etc - avand-o in centrul povestii pe fetita Lilith jucata de aceeasi actrita care a interpretat o fetita identica in Silent Hill - Jodelle Ferland. Deci cu ceva intunecat in ea, o perversitate "infricosatoare", o abominatie care isi cauta o mamica buna la suflet ca sa se hraneasca cu bunatatea ei si sa-i omoare pe cei din jur prin telefon. Nici amuzant, nici terifiant, total plictisitorchiar si pe repede inainte. Rating: Eroare.
Tell Tale. Daca spuneam ca filmul anterior e o plictiseala teribila, apoi filmul asta inspirat usurel dintr-o povestire de E.A. Poe e un somn benefic. Chiar am adormit pe la jumate. Sincer ma intreb cate filme cu inimi transplantate care pastreza memoria donorului se mai pot face? Lipsa de originalitate? Si nu vorbesc de Poe ca baiatul asta scria povesti despre transplanturi acum 150 de ani. Ma refer la fratii Scott care au o reputatie de aparat. Ce le-o venit cu "povestea asta din cripta". Un tip primeste o inima de la o victima care se pare ca o picat in mana unei mafii a organelor ce lucra prin spitale si in consecinta isi "simte" criminalii pe aproape si nu se poate abtine sa nu-i omoare. Macar daca o facea artistic.. in felul asta a iesit un banal film TV. Next! Rating: Eroare
Smokin' Aces 2: Assassin's Ball. Incercand sa repete succesul cu filmul din 2006 in care Joe Carnahan facea o plecaciune de onoare stilului de comedie neagra cu gangsteri al lui Ritchey organizand un showdown cu o serie de hitmani misto, studiourile Universal au dat drumul la sequell si-au uitat de el. Ce-a iesit e o insulta chiar si pentru Tom Berenger, o prezenta constanta in filme dubioase dar mai ales pentru Vinnie Jones de la care ma asteptam sa-i fi killarit pe regizor si pe scenarist dupa lansare. E un film "direct pe video" care tre sa ajunga intr-un player care musca banda pentru a multumi audienta. De evitat..Rating: Oroare
Ninja Assasin. Ei bine filmul asta e prost doar daca astepti ceva mai mult decat galeti de sange si arte martiale ninja de la el. E ca si cum te-ai uita la Steven Segall asteptandu-l sa-ti spuna o gluma cu Chuck Norris. Deci poveste schematica e despre un vechi clan ninja care de 1000 de ani furniza asasini guvernelor, o gagica - forensic girl - ce lucreaza la Interpol si care investigheaza asasinate celebre, si un teribil killer pe numa Raizo (jucat de un popstar coreean, Rain) care nu-i decat unul din copiii antrenati de maestrul ninja si care suferind o pierdere amoroasa s-a intors impotriva "familiei". Nimic surpinzator, gol emotional dar vizual impresionant. Un action-gore flick cu un regizor competent in scenele de actiune (James McTeigue) cu fratii Wachowski drept producatori si cu un concept-art foarte cool. Luptele sunt magistrale dar absurde doar pentru cei care nu conosc seria de filme American Ninja 1-5 cu Michael Dudikoff. Nu neg, m-am distrat la filmul asta, si eu si intrega sala radeam cu pofta cand vedeam capete si membre zburand pe ecran. Un omagiu inchinat violentei in filme, probabil pe placul lui Tarantino care declara acum ceva zile: "Dacă un tip încasează un glonţ în stomac vreau să-l văd cum sângerează ca un porc înjunghiat". Merita vazut macar de fanii ninja. Pentru ceilalti, pass. Rating: Eroare cu pretentii
Abonați-vă la:
Postări (Atom)