vineri, 22 ianuarie 2010
Trailerul zilei: I'm Here
Aseara la Sundance Film Festival, USA a fost proiectat un scurt metraj de 30 de minute realizat de Spike Jonze (tocmai am vazut de la el Where the wild things are) din care insa noi nu putem vedea decat un trailer. I'm Here e o poveste contemporana despre (nu de) iubire in care personajele sunt doi "roboti" - un el si o ea. El este un librar care traieste metodic si solitar o viata fara gust, fara pasiuni sau activitati creative pana ce o intalneste pe ea - aventuroasa, dezinvolta, spirit liber. Conceptia filmului e foarte interesanta si atipica. Filmul e finantat de Absolut Vodka si ma intreb in ce situatie o sa-l vedem si noi? Mie mi-a starnit ceva ganduri cu metafora aleasa de Jonze. Urmariti trailerul..
joi, 21 ianuarie 2010
Apel la Participare
Anul acesta în mai (ca de obicei), Festivalul Tres Courts ajunge la ediţia cu numărul 12. Cei care au fost măcar o dată ştiu că pe lîngă programul oficial, care se proiecta simultan în 80 de oraşe din lume, există şi o selecţie naţională. Filmele noastre au fost de fiecare dată mult mai slabe decît ale lor, discrepanţă dătătoare de complexe. Dar asta nu înseamnă că trebuie să rămână aşa. Oare nu suntem în stare să producem ceva foarte scurt şi foarte bun?Organizatorul, Centrul Cultural Francez, a lansat astăzi apelul la participare pentru creatorii români: "Este o ocazie excelentă pentru cineaştii amatori sau profesionişti, studenţii la film şi arte vizuale, sau pentru cei care au pur şi simpul o idee genială pe care doresc să o arate lumii întregi, să îşi demonstreze talentul. Singura condiţie impusă este ca durata filmului sa nu depăşească 3 minute. Toate genurile sunt acceptate: ficţiuni, documentare, animaţie. Participarea este gratuită."
În 2009, Timişoara nu a dat lumii niciun foarte scurtmetraj. E păcat. Mai ales că sunt atîţia tineri (studenţi la arte vizuale sau nu) care se joacă, din cînd în cînd, cu camera. Dead-line: 10 martie. Regulament şi detalii pe www.trescourt.ro sau www.foarte scurt.ro.
Dacă aveţi 3 minute vă invit sa vedeţi 3lerele ultimelor 3 ediţii de 3 Courts.
Ici, ici et ici.
miercuri, 20 ianuarie 2010
Activităţi Paranormale
Acum cîţiva ani, fluierînd la pustiul din sălile de cinema publice pe care le păstoreau, cîteva doamne îmi repetau cu voce de casandră că s-a isprăvit cu cinematografele. Televiziunea, internetul, piraţii, sistemele home-cinema, lipsa banilor, toate au omorît a şaptea artă, care săraca îşi trăieşte agonia pe pînza marelui-ecran.
Tare mult mi-aş dori să le regăsesc pe acele doamne. Să le rog să meargă la CinemaCity să îmi ia două bilete la Avatar sau Sherlock Holmes. Ar risca să fie călcate în picioare de acelaşi public, care pînă acum doi ani, nu se dădea scos din casă. Pentru că, iată, cinema-ul încă mişcă. Ba aş spune că e foarte vioi.
Mulţimile de spectatori contrazic şi altă profeţie catastrofică. Aia cu recesiunea. Care întîrzie, la fel ca blockbuster-ele care vin tot pe axa vest-est. Sau o fi mall-ul înconjurat de un scut invizibil de protecţie anti-criză? Pentru că, iată, în 2009 s-au înregistrat încasări record pentru România: 4,6 milioane bilete, adică vreo 80 de milioane lei (aproximatix 20 de milioane de euro!!!). Niciunde în lume nu s-a înregistrat o creştere a audienţei de 43% într-un singur an. Sunt tare curios cum mi-ar explica doamnele de la RADEF această situaţie paranormală. Atacuri energetice? Flacăra Violet?
Vestea proastă e legată de conţinutul acestui cinema cu priză la public. De cele mai multe ori, mulţimile se îmbulzesc la tîmpenii. Precum astea două despre care am scris şi în 24 FUN (am hotărît să public în avans articolul ce apare în revistă, în speranţa că voi convinge măcar unu-doi să salveze bani pentru ceva mai bun).
Întrebare din Sopranos: de ce ne plac filmele de groază?
Raspuns: pentru a experimenta fiorii fricii, fără consecinţe.
Zilele astea s-au nimerit simultan pe ecrane două horror-uri. Îngrozitoare (rating: dublă eroare). Cazul 39 nu merită mai mult de 39 de cuvinte. Victima, Renee Zellweger, şuşoteşte blajin tot filmul, pînă ţi se face greaţă de la atîta dulceaţă şi ajungi să ţii în secret cu daimonul. Teoria că infernul arată diferit, în funcţie de fricile fiecăruia, merita o soartă mai bună.
Cealaltă apariţie, Activitate Paranormală, era descrisă pompos în trailer drept „unul din cele mai înfricoşătoare filme din toate timpurile”. Toată lumea ştie că e noul Blair Witch Project. Cel puţin asta şi-au dorit realizatorii, prin acel aer de ciné-verité (stiţi, aceste casete sunt reale, familiile victimelor ni le-au pus la dispoziţie etc.) personaje necinematografice, a se înţelege plicticoase şi ambiţia de a face dintr-un low-budget un smash-hit. Pădurea din Blair...e înlocuită cu spaţiul claustrofobic al unei case cu etaj, bîntuită de un demon. Pe care nu îl zărim nicio clipă. Realizatorii filmului şi-au făcut lecţia măcar la acest capitol: ceea ce nu arăţi este mai groaznic decît ce arăţi.
În lipsa unei poveşti articulate, începi să brodezi tu pe marginea imaginilor. De exemplu, am observat că demonii au mult timp liber. Se ţin scai de cîte o persoană ani întregi. Pleacă şi vin cînd vor. Oare au mai multe job-uri simultan? Pun pariu că nu plătesc impozite. Asta nu înseamnă că Activitate Paranormală nu are momente cînd îţi dă fiori. Dar revenind la răspunsul din Sopranos, per total e un film inutil, fără consecinţe.
Deşi, băieţii vor găsi cîteva consecinţe plăcute. Fata pe care o vor invita la film le va sări de mai multe ori în braţe, în căutarea unui adăpost sigur. Dacă mă întrebaţi pe mine, cel mai bun adăpost ar fi în altă sală.
marți, 19 ianuarie 2010
Fail
Am vazut niste filme recent carora nu are nici un sesn sa le dedic un articol individual intrucat sunt doar niste erori neinspirate ale unui cinefil mult prea curios. Sa prezentam deci in continuare cateva fail-uri din programul cinema:
Case 39. Ok, Cazul 39 e atat de slab incat nu merita nici bitii cheltuiti cu descarcarea unei versiuni proaste pe comp. Tovarasu' Luci l-a vazut la mall, sorry mate, si cu toate ca mi l-a descris ca o tortura a plictiselii si aburelii eu m-am dovedit mai masochist ca el si l-am vizionat acasa desi mai aveam cel putin 38 de filme mai bune de vazut. Cu parere de rau pentru Cristian Alvart (Pandorum) filmul asta e un rateu cu Renee Zellweger in frunte. E o copie crasa a horror-urilor obisnuite din ultimii ani - The Omen, The Grudge, The Ring, Orphan etc - avand-o in centrul povestii pe fetita Lilith jucata de aceeasi actrita care a interpretat o fetita identica in Silent Hill - Jodelle Ferland. Deci cu ceva intunecat in ea, o perversitate "infricosatoare", o abominatie care isi cauta o mamica buna la suflet ca sa se hraneasca cu bunatatea ei si sa-i omoare pe cei din jur prin telefon. Nici amuzant, nici terifiant, total plictisitorchiar si pe repede inainte. Rating: Eroare.
Tell Tale. Daca spuneam ca filmul anterior e o plictiseala teribila, apoi filmul asta inspirat usurel dintr-o povestire de E.A. Poe e un somn benefic. Chiar am adormit pe la jumate. Sincer ma intreb cate filme cu inimi transplantate care pastreza memoria donorului se mai pot face? Lipsa de originalitate? Si nu vorbesc de Poe ca baiatul asta scria povesti despre transplanturi acum 150 de ani. Ma refer la fratii Scott care au o reputatie de aparat. Ce le-o venit cu "povestea asta din cripta". Un tip primeste o inima de la o victima care se pare ca o picat in mana unei mafii a organelor ce lucra prin spitale si in consecinta isi "simte" criminalii pe aproape si nu se poate abtine sa nu-i omoare. Macar daca o facea artistic.. in felul asta a iesit un banal film TV. Next! Rating: Eroare
Smokin' Aces 2: Assassin's Ball. Incercand sa repete succesul cu filmul din 2006 in care Joe Carnahan facea o plecaciune de onoare stilului de comedie neagra cu gangsteri al lui Ritchey organizand un showdown cu o serie de hitmani misto, studiourile Universal au dat drumul la sequell si-au uitat de el. Ce-a iesit e o insulta chiar si pentru Tom Berenger, o prezenta constanta in filme dubioase dar mai ales pentru Vinnie Jones de la care ma asteptam sa-i fi killarit pe regizor si pe scenarist dupa lansare. E un film "direct pe video" care tre sa ajunga intr-un player care musca banda pentru a multumi audienta. De evitat..Rating: Oroare
Ninja Assasin. Ei bine filmul asta e prost doar daca astepti ceva mai mult decat galeti de sange si arte martiale ninja de la el. E ca si cum te-ai uita la Steven Segall asteptandu-l sa-ti spuna o gluma cu Chuck Norris. Deci poveste schematica e despre un vechi clan ninja care de 1000 de ani furniza asasini guvernelor, o gagica - forensic girl - ce lucreaza la Interpol si care investigheaza asasinate celebre, si un teribil killer pe numa Raizo (jucat de un popstar coreean, Rain) care nu-i decat unul din copiii antrenati de maestrul ninja si care suferind o pierdere amoroasa s-a intors impotriva "familiei". Nimic surpinzator, gol emotional dar vizual impresionant. Un action-gore flick cu un regizor competent in scenele de actiune (James McTeigue) cu fratii Wachowski drept producatori si cu un concept-art foarte cool. Luptele sunt magistrale dar absurde doar pentru cei care nu conosc seria de filme American Ninja 1-5 cu Michael Dudikoff. Nu neg, m-am distrat la filmul asta, si eu si intrega sala radeam cu pofta cand vedeam capete si membre zburand pe ecran. Un omagiu inchinat violentei in filme, probabil pe placul lui Tarantino care declara acum ceva zile: "Dacă un tip încasează un glonţ în stomac vreau să-l văd cum sângerează ca un porc înjunghiat". Merita vazut macar de fanii ninja. Pentru ceilalti, pass. Rating: Eroare cu pretentiiluni, 18 ianuarie 2010
Globurile castigatoare in 2010
S-a impartit aurul asnoapte in Statele Unite sub forma unor Globuri mult ravnite acordate insa de Asociatia Presei Straine de la Hollywood si nu de oamenii din industria de celuluoid, ceea ce in opinia mea inseamna niste opinii avizate din partea unor oameni care gusta filme si au simt critic responsabil.
Deci, rezultate. Da, da, Avatar a dat lovitura trambiteaza lumea pe la radio, desi a luat numai 2 trofee (cele mai importante presupun) - cel mai bun film dramatic si cel mai bun regizor, James Cameron - si daca pentru a doua chiar ma bucur pentru ca merita salutate efortul si viziunea lui JC, revolutia tehnologica numita Avatar nu e cel mai bun film al anului. Dar, si jurnalistii pot fi impresionati :).
Cel mai bun film de comedie (sau muzical) a iesit cum era de asteptat The Hangover, care presupun ca e cel mai amuzant din competitie avand in vedere ca celelalt sunt: dpua romante, un musical si un biopic.
Pentru interpretare au luat Globuri: Meryl Streep (no surprise here, candida cu cateva filme f bine primite - Julie & Julia si It's Complicated), Sandra Bullok (aici nu pricep nimic o.O), Jeff Bridges (in dauna lui Clooney ceea ce ma intristeaza dar ma face si curios pentru filmul Crazy Heart) si Robert Downey Jr pentru, desigur, Sherlock Holmes (fetele vor fi incantate).
Rolurile secundare au apartinut lui Christoph Waltz (Inglourious Basterds) - no surprise here - si Mo-nique din Precious care am auzit ca e un film extraordinar.
Cea mai buna animatie a fost Up, dupa cum am intuit si eu bazandu-ma pe reputatia foarte buna avuta in presa, filmul asta nefiind doar o comedie usurica ci adresandu-se in mare masura si adultilor.
La film strain The White Ribbon al lui Haneke s-a impus si ar putea fi singurul indiciu clar pentru Oscar, dar nu bag mana-n sac san foc :)). L-am vazut aseara si sincer, e destul de solicitant, cu sansa de a plictisi pe multa lume.
Cel mai bun scenariu - Up in the air, ceea ce ma bucura nespus, fiind filmul cu cele mai multe nominalizari si care merita premiat pentru ca e de-a dreptul delicios. Vad ca intuitia mi-a fost buna.
Sectiunile muzicale au fost castigate de Up - coloana sonora - si Crazy Heart - cel mai bun cantec original.
Serialele recompensate cu Globuri: Mad Men - cea mai buna drama (Luci cred ca jubilezi) si Glee - cea ma buna serie de comedie (acum Nebuloasa cred ca jubileaza).
Martin Scorsese a luat si el un premiu aniversar sau pt cariera, cum vret, asa numitul trofeu Cecil B. BeMille
duminică, 17 ianuarie 2010
Up In The Air (2009)
Sus, in aer, e singuratate
rating: Brainwash mai deosebit
E clar, daca l-ar fi trimis pe Geroge Clooney in Valea Jiului sa disponibilizeze mineri nu am fi avut parte de mineriade la Bucuresti. Are omul asta o charisma si un stil de interpretare atat de convingatoare..incat.. in cel mai heterosexual mod va spun, e o placere sa-l urmaresti intr-un film. Up in the air e filmul cu care Clooney si Jason Reitman (autor printre altele al lui Juno si Thank You For Smoking)se vor prezenta anul asta la toate marile competitii, deja avand 6 nominalizari la Globuri. Acesta a fost cu adevarat o placere de vizionat de la inceput pana la sfarsit. Un scenariu foarte bun, extras din cartea cu acelasi nume din 2001 si regizat cu pricepere de fiul lui Ivan Reitman (Ghostbusters 1, 2 si probabil, in curand, 3).
Desi ideea era dintr-o perioada mai prospera a economiei mondiale, acum s-a potrivit de minune cu starea de fapt: reducerile de personal. George Clooney joaca rolul ingrat al unui tip angajat special de corporatii pentru a face munca specifica sefului de firma, care ar trebui sa-si concedieze singur angajatii dar, din motive diverse, evita confruntarea. Astfel ca intra in scena "disponibilizatorul" cu vorbele lui mestesugite si planurile frumos tiparite in mape oficiale care au menirea de a usura socul vestii si a grabi tranzitia proaspatului concediat catre o noua etapa in viata sa. Si, bineinteles, cu cat mai putine probleme legale. Numai ca Ryan (Geroge Clooney) nu e doar un tip cu slujba nasoala ci si autorul unei "filozofii de rahat" care marseaza pe un fel de autoizolare cool, o autosuficienta completata cu o renuntare la "legaturi" pamantene cum sunt, familia, prietenii, apartamentul sau chestiile minuscule care pana la urma constituie viata ta. Renuntarea ii da o independenta de invidiat iar munca il face un perpetuu calator, clientul preferat al companiilor aeriene la categoria bussines, cel care practiv locuieste "sus in aer" atunci cand nu doarme intr-un hotel de 5 stele.
Viata lui de burlac calator la 40+ de ani primeste insa niste lovituri sub centura cand in firma isi face aparitia tanara Natalie (Anna Kendrick, o foarte binevenita aparitie) care are in plan introducerea unui program de concediere online a angajatilor ceea ce teoretic ar reduce mult costurile legate de transporturi in vremurile astea de criza. Simultan Ryan o intalneste pe Alex, varianta lui mai tanara si mai feminina (Vera Farmiga intr-un rol creat special pentru dansa), o corporatista cu acelasi program ca al sau - de adunat mile de zbor - si in care gaseste un refugiu mai mult decat comod. Socializarea pe doua planuri, atat cu tanarul discipol cu sani pe care il instruieste in arta concedierilor masive, dezvaluindu-i secretele meseriei si felul in care se trece peste stresul acumulat, si noptile petrecute cu o femeie care il intelege, incep sa faca primele gauri in filozofia lui de "light travel" prin viata.
Up in the air e atat amuzant cat si meditativ, are scene fantastic de bine scrise, cu dialoguri excelente, are o muzica care incepe exact cand trebuie si nu te agaseaza deloc, personaje umane si niste actori foarte potriviti si usor de indragit. Mi-a placut istoria din spatele filmului, cand am aflat ca se bateau nume mari pentru rolul feminin Alex dar Reitman a ramas ferm pe pozitie pentru ca-l scrisese cu chipul Verei Farmiga in minte, asteptand pana a fost disponibila. Si bine a facut. O alta chestie interesanta a fost faptul ca persoanele "disponibilizate" in film sunt de fapt oameni reali concediati in lumea reala care au fost invitati sa-si spuna povestea pe pelicula si sa reactioneze asa cum au facut-o in momentul nasol al vietii lor. Un plus de realism intr-o fictiune despre o realitate, pana la urma, contemporana. In concluzie, bun film si excelenta distributie (apare scurt si Zack Galifianakis). Poate nu e de colectie dar in mod clar e furnizor de stari benefice.
Trailer
sâmbătă, 16 ianuarie 2010
Marele Ecran in presa
Dupa cum probabil stiti pe plan local suntem prezenti saptamanal in TM-24-Fun prin articolele lui Lucian. Din cand in cand ne mai gasim insa si in publicatii "mai largi" astfel ca acum ceva saptamani un fragment de articol a intrat in Zile si Nopti Bucuresti iar azi am gasit blogul trecut in suplimentul TV de la Adevarul. Eu zic ca ne mangaie orgoliul oleaca, lucru de care avem oarecum nevoie intrucat astfel se intretine pasiunea jocului.
vineri, 15 ianuarie 2010
Trailerul zilei: The Crazies
In cazul in care si voi simtiti nevoia unui horror interesant nu pierdeti din vedere lansarea lui The Crazies, remake-ul lui Breck Eisner la mai vechiul si mai adulatul film al lui Geroge A. Romero din '73. In dulcele stil modern, tot ce odata a fost bun primeste sansa unei repolisari, uneori chiar readaptari, pentru a sari prapastia de peste 35 de ani si a redeveni contemporan cu noi. Si cum e si normal, sa intretina fabrica de bani de la Hollywood. Ceea ce nu-i neaparat rau, dar ramane de vazut in cinematografe. Noua versiune ii are in prim plan pe Tymothy Olyphant si pe Radha Mitchel si drept subiect eternul orasel tipic american unde the averege redneck o ia razna si incepe sa-si hacuiasca vecinii. Ni se promit niste chestii destul de "disturbing".. oricum va fi un film de atmosfera.. in genul filmelor zombie cu care Romero si-a crescut reputatia (e si producatorul acestuia).
Trailer, deci:joi, 14 ianuarie 2010
The Real Girl
Această satiră de colecţie mi-a amintit de Lars and the real girl. Un film care merită mai multă atenţie, decît a primit în 2007. Am scris atunci vreo şase rînduri:
Lars (Ryan Gosling), un introvertit incurabil, aduce în sfîrşit la cină o păpuşă de fată. Chiar aşa: o păpuşă comandată pe net pe post de girlfriend, spre stupoarea familiei şi a întregului orăşel. Doctorul zice că fantasma are funcţie terapeutică, iar preotul pune întrebarea-cheie: Ce ar face Isus? Deşi pare utopic, membrii comunităţii acceptă plăsmuirea lui Lars şi adoptă păpuşa, într-un distorsionat mit al lui Pygmalion scris de scenarista de la Six Feet Under. Avem aici o pildă modernă despre iubirea de aproape. O frumoasă parabolă despre comunicare şi credinţă.
miercuri, 13 ianuarie 2010
Elementar...
SHERLOCK HOLMES(2009)
rating: Colectable doar pentru fanii lui Sherlock şi ai lui Ritchie, altfel Brainwash
Fanii ultras ai detectivului Sherlock Holmes vor pufni: „Ăăă! Da’ nu e ca în carte”. Au dreptate. Filmul continuă aventurile faimoşilor eroi cam de unde le-a lăsat Sir Arthur Conan Doyle. Avem aceeaşi lume, dar mult îmbogăţită. Ca şi cum Guy Ritchie ar fi confiscat lumea 2D din carte, ca să ne-o prezinte în 3D.Sherlock Holmes e un mistery bine construit, dar deliciile sale nu stau în revelaţiile detectivistice. Am dedus imediat că Lord Blackwood (Mark Strong) va supravieţui execuţiei prin spînzurare din prolog. Cine-a mai văzut ca villain-ul să fie eliminat în minutul 15 al filmului? Am mai dedus că Sherlock (Robert Downey Jr.) şi companionul său loial, dr. Watson (Jude Law) vor rezolva toate enigmele pînă la epilog. Marea enigmă era cum vor face treaba asta.
Deliciile filmului stau în atmosfera aceea bleak de Imperiul Colonial în agonie, garnisită şi cu un pic de misticism: un mort-viu deţine o armă chimică secretă cu care va arunca Anglia în mîinile masonilor. Un fel de Vidocq (Pitof, Franţa, 2001), cu dialoguri mai savuroase. Aerul sumbru e perfect echilibrat de aerele mucalite ale lui Downey Jr., care se distrează fiecare moment în pielea extravagantului detectiv-violonist-boxer-cercetător.
Spectacolul nu e dat de scenele de acţiune pe care le-am văzut şi în celelalte filme ale britanicului (Snatch sau Lock, Stock and Two Smocking Barrels), ci de tumbele şi piruetele creierului cu mecanism de ceas marca Holmes ( în acest sens, cel mai mult se înrudeşte cu duelurile de şah mental din Revolver).
Fanii ultras ai lui Sherlock, cum sunt şi eu, vor comenta că nu aşa şi l-au imaginat pe cel mai abil detectiv britanic din toate timpurile. Spiritul personajului e însă acelaşi. Putem zice că s-a reîncarnat.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)