joi, 11 iunie 2009
Trailerul zilei: Shutter Island
Chiar ma intrebam ce mai face maestrul Scorsese, cu ce ne mai tenteaza anul asta, si uite ca a si aparut trailerul la ultimul sau film, evident cu Leonardo diCaprio cap de afis. Shutter Island imi pare inca de la inceput o alta mancare de peste, ceva nemaincercat de maestrul bucatar de renume mondial, Chef Martin: un thriller psihologic cu cateva accente horror, plasat intr-un ospiciu-inchisoare pe o insula deloc primitoare. Doi US Marshals investigheaza disparitia unei criminale bolnave psihic care, chipurile, ar fi evadat si au de infruntat gardieni alunecosi, doctori secretosi, detinuti rebeliosi si peste toti un uragan. Rabdare, rabdare, vine in octombrie.
Ps. Pe asta nu-l uiti Cami, nu-i asa?
miercuri, 10 iunie 2009
Mickey Rourke in Iron Man 2
Cred ca multa lume asteapta cu interes continuarea succesului de box-office care s-a numit Iron Man. Filmul a prins foart bine la public, ne-a tratat cu efecte uimitoare si l-a avut in centru pe cel mai potrivit actor pentru carismaticul/arogantul Tony Stark - Robert Downey Jr. Ei bine al doilea film apare la anul si-l are in rol de inamic pe Mickey Rourke, interpretul personajului Whiplash. Stirea e confirmata de publicarea in USA Today a primei fotografii cu Mickey manuind bicele.
marți, 9 iunie 2009
Illuminati, printre noi
Angels & Demons (2009)
rating: Brainwash
Nu mai e nici un secret: lumea asta defectă este condusă de Illuminati (şi nu Illuminaţi, cum greşit a apărut în articolul din 24 FUN, de unde deduc că totuşi nu toată lumea îi ştie). M-a luminat şi pe mine un şofer de taxi. Omul văzuse un documentar despre masoni. A intrat şi pe site, de unde puteai să-ţi iei dvd-uri care-ţi bagă iluminare în cerebel şi întuneric în portofel. Să vă zic şi eu un secret. Ştiţi cum se îmbogăţeşte Sony Pictures printr-un sequel (Angels& Demons), după ce în primul (Codul lui Da Vinci) au epuizat Sfîntul Graal? Au luat Biserica Catolică, că tot e permisă cacofonia. Şi au compilat toate temele misterioase pe care le-au găsit sub robă. O moarte suspectă de Papă. Un Conclav. Arhivele Vaticanului. Dacă e Roma, obligatoriu să apară catacombe şi două obiective pe care le ştie tăt americanu (Pantheon, Castelul Sant'Angelo ş.a.). Pentru intrigă, au introdus un club de masoni (F.C. Ştiinţa Illuminatti) care a avut meciuri cu Vaticanul şi a luat-o pe coajă de la tifosi elveţieni în campionatul din 1700. Parcă lipseşte ceva. A! Particula lui Dumnezeu. Scenariştii (Dan Brown&co) bagă şi antimateria în schemă, că tot boborul a auzit de acceleratorul de la Geneva. Ciorba mistică se asortează cu un cor gregorian mixat de Hans Zimmer în stilul tenebros din The Dark Knight. Aşa face şi regizorul Ron Howard: un thriller în siajul lui Nolan. National Treasure meets Die Hard (ghicitorile alea pe care trebuie să le descifreze Tom Hanks contracronometru mi-au amintit de un erou cu maiou, care trebuia să dezamorseze mai multe bombe amplasate în New York; în filmul de faţă, jocul letal implică vreo cîţiva cardinali destinaţi unor morţi ritualice şi bineînţeles ameninţarea cu Noua Bombă, plasată la Vatican). Ca succesul filmului să fie sigur, introducem şi două superstaruri (în afară de Ewan McGreggor care mai mişcă ceva, n-am văzut de mult atîtea personaje şterse), sigla Mercedes în două cadre şi...banu-i gata! Twist-ul de final dă un pic de consistenţă titlului: cei care păreau tot filmul îngeri, acum se arată a fi demoni şi...viceversa.La început, nu îmi explicam cum de-au primit aprobare să filmeze la Vatican. Am înţeles la sfîrşit, cînd biserica iese bine în poza de grup. Probabil că seria va continua în 2012 cu profeţia mayaşilor despre conspiraţia gripei porcine. Ca porcu’!
luni, 8 iunie 2009
Sam Worthington in Clash of the Titans
Sub efectul filmului de aseara, a carui vizionare s-a facut impreuna cu o parte semnificativa din blogosfera timisoreana, am cautat ceva mai mutle informatii despre cel care i-a dat replica lui Christian Bale, si anume Sam Worthington, adica in ce filme a mai aparut baiatul asta si ce planuri de viitor mai are. Nu cred ca isi poate inchipui cineva ce fericire il cuprinde pe unul care a citit de zece ori Legendele Olimpului in copilarie cand da peste stirea cu remake-ul Clash of the Titans (Infruntarea Titanilor), o punere in scena a mitului lui Perseu - erou al mitologiei grecesti - intr-un film epic grandios cu Liam Neeson in rolul atotputernicului Zeus si Ralph Fienes drept un Hades razbunator. Iar Sam Worthington, aparut din senin, dupa ce in Terminator Salvation face un rol deloc secundar (Ovi ar spune chiar principal) mai inhata doua roluri de prim in rang in Avatarul lui Cameron si Titanii "refacuti" de Louis Leterrier. Deocamdata doar poze, pentru ca premiera e programata pentru 2010.
Trailerul zilei: Mr. Nobody
Am dat acum cateva zile peste trailerul unui film interesant in care singurul lucru familiar mi-era actorul principal: Jared Leto (Requiem for a dream). Mr. Nobody e un love-fantasy misterios, regizat de un belgian (Jaco van Dormael), in care un tip de 35 de ani, Nemo, cu viata ideala - casa cu peluza, sotie draguta si trei copii - se trezeste intr-o dimineata in viitor, anul 2092, in varsta de 120 de ani, singurul batran intr-o lume in care oamenii nu mai mor.
vineri, 5 iunie 2009
FilmFight: Halloween vs. Friday 13th
Aseara am urmarit ultimele doua "episoade" din cele mai longevive serii de slasher-movies, Halloween (9 filme) si Friday the 13th (12 filme) si am conchis ca nu am nevoie sa le vad pe toate intrucat reiau aceeasi poveste de fiecare data dar cu alti actori. Asa ca pentru cultura mea de cinefil e suficient sa vad unul din ele. Bineinteles ca vazusem clasicele, primul Halloween din '78 - un film cu adevarat bun - si primul Friday 13th (1980) - un clasic plicticos, dar eram curios cum arata noile instalari ale francizelor. Ca sa spun mai pe sleau, amandoua seriile se centreaza pe un killer mascat ce ucide tineri inocenti si fara griji in moduri cat mai creative, dar in vreme ce Halloween mai are cat de cat o poveste si un scenariu, Friday the 13th it's plain murderdeathkill.
Halloween (2007) e un remake cu un picut de originalitate realizat de Rob Zombie care, ascultand sfatul lui John Carpenter -"fa filmul sa fie al tau"- a insistat mai mult asupra personajului Michael Myers si a copilariei sale, cautand/dezvaluind motivatiile acestuia pentru crimele facute. Deci un mic character study in care se insista asupra familiei - tata golan betiv, mama striperita, sora o parasuta - asupra problemelor de la scoala, ca si asupra placerii sadice de a chinui animale, pe scurt semnele care anuntau un viitor psihopat. Cel care ii recunoaste periculozitatea e Dr. Loomis, jucat aici de Malcolm Mc Dowell (o prezenta binevenita) dar care nu actioneaza la timp pentru a impiedica macelul familial realizat de pustiul de 10 ani. Filmul e astfel structura incat acopera doua perioade din viata lui Mikey, separate de 17 ani in sanatoriu. Cand doctorul renunta la orice metoda de comunicare, un Michael de 2 metri evadeaza din spital lasand mormane de cadavre in urma lui. Se intoarce in orasul natal, recupereaza masca si cutitul din copilarie si se pune pe treaba.
Friday the 13th (2009) se anunta ceva nou si deosebit dar m-a surpins cu aceeasi lipsa de originalitate si suspans. Dupa cum spune unul din personaje: "Let's just all be un big happy cliche!" Si asta a si fost. Prima trupa de pustani venisera la Crystal Lake cu cortul cautand o plantatie de "iarba". Au gasit-o si-au murit in aceeasi noapte, unii facand sex, evident. A doua trupa de victime vine cu jeepanu la o casa de vacanta langa lac. Nu le pasa de avertismente etc. Cuplul care cere solitudine moare primul. Asiaticul si negrul mor si ei pe la inceput, no surprise. Albul enervant si arogant, proprietar de casa lu' taticu, rezista pana aproape de final, ceea ce e absolut enervant. Femeile lupta mai aprig ca barbatii, scapand uneori la milimetru de macheta lui Jason, care poate fi injunghiat, impuscat, tocat sau inecat, de fiecare data se intoarce. Un film previzibil, inutil, mai "aratos" decat clasicul din '80 a carui singura valoare e aceea a vechimii, dar mai slab decat ruda sa la fel de sangeroasa, Halloween.
Consideratii pentru care Jason Voorhees si Michael Myers ar putea fi unul si acelasi:
- mamele lor au murit cand erau copii
- isi ascund uratenia indaratul unei masti
- par complet muti
- au aceeasi statura uriasa, apar de unde nu te astepti si refuza sa moara
- arma lor predilecta e un cutit de dimensiuni uriase.
- nu suporta tinerii cu activitati promiscue.
Halloween (2007) e un remake cu un picut de originalitate realizat de Rob Zombie care, ascultand sfatul lui John Carpenter -"fa filmul sa fie al tau"- a insistat mai mult asupra personajului Michael Myers si a copilariei sale, cautand/dezvaluind motivatiile acestuia pentru crimele facute. Deci un mic character study in care se insista asupra familiei - tata golan betiv, mama striperita, sora o parasuta - asupra problemelor de la scoala, ca si asupra placerii sadice de a chinui animale, pe scurt semnele care anuntau un viitor psihopat. Cel care ii recunoaste periculozitatea e Dr. Loomis, jucat aici de Malcolm Mc Dowell (o prezenta binevenita) dar care nu actioneaza la timp pentru a impiedica macelul familial realizat de pustiul de 10 ani. Filmul e astfel structura incat acopera doua perioade din viata lui Mikey, separate de 17 ani in sanatoriu. Cand doctorul renunta la orice metoda de comunicare, un Michael de 2 metri evadeaza din spital lasand mormane de cadavre in urma lui. Se intoarce in orasul natal, recupereaza masca si cutitul din copilarie si se pune pe treaba.
Friday the 13th (2009) se anunta ceva nou si deosebit dar m-a surpins cu aceeasi lipsa de originalitate si suspans. Dupa cum spune unul din personaje: "Let's just all be un big happy cliche!" Si asta a si fost. Prima trupa de pustani venisera la Crystal Lake cu cortul cautand o plantatie de "iarba". Au gasit-o si-au murit in aceeasi noapte, unii facand sex, evident. A doua trupa de victime vine cu jeepanu la o casa de vacanta langa lac. Nu le pasa de avertismente etc. Cuplul care cere solitudine moare primul. Asiaticul si negrul mor si ei pe la inceput, no surprise. Albul enervant si arogant, proprietar de casa lu' taticu, rezista pana aproape de final, ceea ce e absolut enervant. Femeile lupta mai aprig ca barbatii, scapand uneori la milimetru de macheta lui Jason, care poate fi injunghiat, impuscat, tocat sau inecat, de fiecare data se intoarce. Un film previzibil, inutil, mai "aratos" decat clasicul din '80 a carui singura valoare e aceea a vechimii, dar mai slab decat ruda sa la fel de sangeroasa, Halloween.
Consideratii pentru care Jason Voorhees si Michael Myers ar putea fi unul si acelasi:
- mamele lor au murit cand erau copii
- isi ascund uratenia indaratul unei masti
- par complet muti
- au aceeasi statura uriasa, apar de unde nu te astepti si refuza sa moara
- arma lor predilecta e un cutit de dimensiuni uriase.
- nu suporta tinerii cu activitati promiscue.
joi, 4 iunie 2009
Trei.Trei profeţii.
Brucan de Marele Ecran
Azi am văzut cum se împlinesc trei profeţii.Prima îi aparţine lui Tarantino care anticipa, în titlul filmului Kill Bill, moartea violentă a lui David Carradine. Actorul american a fost ucis, într-un hotel din Bangkok, de mîna lui sau a altcuiva, nu se ştie încă. Odihnească-se în pace!
A doua, am formulat-o pe acest site, pe 19 februarie, cînd am scris despre revista Republik: "nu cred că va apuca 2010". În comunicatul oficial al publisher-ului, care anunţa moartea revistei, vinovată este criza: "REPUBLIK a apărut pur şi simplu într-un moment nepotrivit". Eu cred,pur şi simplu, că a dispărut la momentul potrivit. Odihnească-se în pace!
A treia profeţie e legată de apariţia în Bucureşti a primului cinematograf 6D (The Light Cinema). Acesta oferă spectatorului, pe lângă "calitatea excepţională a imaginii şi sunetului", senzaţii tactile şi olfactive. Citez din articolul pe care l-am publicat în 24 FUN pe 15 august 2008, după o vacanţă pe meleaguri croate: "Mai demult îmi imaginam că cinematograful viitorului trebuie să aibă şi o dimensiune olfactivă. Mersul la film ar deveni astfel o experienţă senzorială totală. Văz. Auz. Miros. De exemplu, dacă pe ecran se plimbă doi într-un lan de grîu, să inhalezi şi tu, în sală, parfumul spicelor. La un horror să duhnească a sînge sau a caca făcut în pantaloni. Astăzi, nici nu mi se mai pare aşa SF. Şi bineînţeles că în cinematografele româneşti instalaţia de odori va da rateuri. Imaginează-ţi efectele unui uşor delay (aşa cum se întâmplă uneori cu subtitrarea): vei adulmeca mîncare la o fază de sex sau briza pădurii într-o scenă urbană. Nemulţumiţii vor striga proiecţionistului (acum parfumier): Daţi mirosul mai tare! Probabil că studiourile vor lansa vechile succese în versiune remasterizată: Acum şi cu miros! Păsările cu iz de găinaţ. Apocalypse Now cu gust de napalm. Moartea Domnului Lăzărescu cu parfum de spital.". (...)
Totuşi am prezis greşit data: cronica era intitulată "Cinema 2034". Oricum, toată treaba asta mi-a amintit de vorba unui scriitor de SF, H.G. Wells parcă: "Orice lucru şi-ar imagina un om, altul va putea pune în pratică".
Marele Ecran se prinde la radio
Duminica asta, 7 iunie, pe la ceasurile prânzului (12.00 -14.00) puteţi să vă vindecaţi mahmureala after-party, ascultand o emisiune radio despre film. În rolurile principale: Simona Hupov (realizatoarea emisiunii biluare pentru adolescenţi Colivia cu Canari la West City Radio, adică Radio Vest pentru cine işi aminteşte gloria eterului local de odinioară) şi, cu voia dumneavoastră, ultimul invitat pe listă: Ion...Lucian Mircu. Nu ţin neapărat să mă aud vorbind, dar tema sună interesant: 10 filme pe care trebuie să le vezi pînă la 20 de ani (sau ar fi trebuit să le vezi...completez pentru cei dintre voi care s-au simţit discriminaţi pe criterii age-iste). Am înţeles că emisiunea se poate asculta şi pe net la www.westcityradio.ro. Asta dacă nu vreţi s-o ascultaţi, cam la aceeaşi oră, pe Irina Margareta Nistor la Guerilla. Emisiunea noastră e fără traducere...Trailerul zilei: Pandorum
Tot astept de ceva vreme un nou space thriller/horror care sa fie si bun. Moon e foarte foarte promitator dar inclina mai mult spre psihologic, tratand efectele singuratatii si claustrofobiei asupra psihicului. Pandorum are sansa sa fie altfel. Din trailer resimt aceeasi stare de confuzie, claustrofobie si tensiune, dar de data asta ele sunt efectele, cauzele urmand a fi descoperite. Deci un mystery thriller in space. N-am mai avut ceva calumea de la Sunshine, poate acum voi fi tratat asa cum imi place. Si daca tot am zis de thriller/horror in spatiu, se pregateste un prequel la Alien, cu Ridley si Tony Scott producatori si Carl Rinsch regizor. Ce ziceti de asta..
Trailer Pandorum:
Story: "Cand doi astronauti, Bower si Payton se trezesc abandonati pe o nava, fara sa stie cine sunt, unde se afla, de cat timp sunt acolo si care este misiunea lor, adevarul cere sa fie gasit. Pe masura ce se aventureaza din ce in ce mai mult in cercetarea navei, acestia descopera ca nu sunt singuri, iar situatia in care se afla este in realitate mai grava decat si-ar fi putut imagina. Odata cu dezlegarea secretelor terifiante ale navei, cei doi astronauti realizeaza ca supravietuirea omenirii depinde de actiunile lor."
marți, 2 iunie 2009
Coraline (2009)
rating: Colectable
Trebuie sa precizez de la inceput ca filmul asta e o poveste excelenta. Nu am citit cartea lui Neil Gaiman, pe care se bazeaza, dar, la fel ca si povestile lui Tim Burton, si Coraline te introduce intr-o lume fantastica, chiar daca nu tot atat de intunecata. Reusita acestui film, primul film de animatie stop-motion realizat in 3D, se datoreaza mai ales lui Henry Selick, regizor specializat pe acest gen si cu experienta anterioarelor The Nighmare Before Christmas si Monkeybone. In lumina acestora spun cu mana pe inima ca si Coraline are sansa sa devina o poveste clasica.
Filmul are scenariul tipic povestilor fantastice. Avem o fetita care se muta cu parintii intr-o casa neobisnuita - Coraline. Avem vecinul curios si neobosit - Wybie - posesor de bicicleta si pisica creepy care o urmareste peste tot. Avem o papusa ciudata care seamana cu Coraline doar ca are ochi facuti din nasturi si tot dispare cand o cauti. Apoi avem nelipsita usa incuiata care duce spre o lume fantastica. Coraline e nefericita din cauza ca parintii ei par s-o ignore, fiind prea ocupati cu munca lor. Vecinii ei sunt ciudati, batranele surori de la demisol impaiaza caini si ghicesc in ceai, iar acrobatul rus de la etaj - Mr Bobinsky - dreseaza soareci. Curiozitatea ei copilareasca o indeamna sa exploreze casa si astfel descopera usa. Patrunzand in Lumea Cealalta, Coraline descopera o lume identica dar mai prietenoasa cu ea. Parintii sunt mult mai atenti, ii fac de mancare si se joaca cu ea, singurul lucru ciudat fiind acela ca toti au ochi din nasturi cusuti. Desi se intoarce de fiecare data inapoi dupa ce adoarme, Coraline se simte tot mai bine dincolo. Lucrurile se schimba insa in clipa in care afla ce sacrificiu trebuie sa faca pentru a ramane cu cealalta familie si cine este de fapt Celalata Mama.
Povestea e pur si simplu minunata, e ceva ce mi-ar fi placut sa citesc in copilarie; in mod sigur mi-ar fi influentat visele. Iar filmul e foarte bine realizat. Putea fi mult mai simplu de facut in animatie digitala, dar cand te gandesti ca e in stop-motion, ca sute de oameni au lucrat la el, ca hainele au fost crosetate in miniatura sau ca platourile de filmare s-au intins pe 13.000 de mp, chiar te simti obligat sa primesti un asemenea cadou.
Singurul meu regret e ca nu am apucat sa-l vad la cinema in 3D, cred ca ar fi o experienta fantastica, de tipul celeia care scoate la iveala copilul din tine, zambitor si fara griji. Daca nu l-ati vazut inca, nu mai pierdeti vremea. This one really pays off.
Trebuie sa precizez de la inceput ca filmul asta e o poveste excelenta. Nu am citit cartea lui Neil Gaiman, pe care se bazeaza, dar, la fel ca si povestile lui Tim Burton, si Coraline te introduce intr-o lume fantastica, chiar daca nu tot atat de intunecata. Reusita acestui film, primul film de animatie stop-motion realizat in 3D, se datoreaza mai ales lui Henry Selick, regizor specializat pe acest gen si cu experienta anterioarelor The Nighmare Before Christmas si Monkeybone. In lumina acestora spun cu mana pe inima ca si Coraline are sansa sa devina o poveste clasica.
Filmul are scenariul tipic povestilor fantastice. Avem o fetita care se muta cu parintii intr-o casa neobisnuita - Coraline. Avem vecinul curios si neobosit - Wybie - posesor de bicicleta si pisica creepy care o urmareste peste tot. Avem o papusa ciudata care seamana cu Coraline doar ca are ochi facuti din nasturi si tot dispare cand o cauti. Apoi avem nelipsita usa incuiata care duce spre o lume fantastica. Coraline e nefericita din cauza ca parintii ei par s-o ignore, fiind prea ocupati cu munca lor. Vecinii ei sunt ciudati, batranele surori de la demisol impaiaza caini si ghicesc in ceai, iar acrobatul rus de la etaj - Mr Bobinsky - dreseaza soareci. Curiozitatea ei copilareasca o indeamna sa exploreze casa si astfel descopera usa. Patrunzand in Lumea Cealalta, Coraline descopera o lume identica dar mai prietenoasa cu ea. Parintii sunt mult mai atenti, ii fac de mancare si se joaca cu ea, singurul lucru ciudat fiind acela ca toti au ochi din nasturi cusuti. Desi se intoarce de fiecare data inapoi dupa ce adoarme, Coraline se simte tot mai bine dincolo. Lucrurile se schimba insa in clipa in care afla ce sacrificiu trebuie sa faca pentru a ramane cu cealalta familie si cine este de fapt Celalata Mama.
Povestea e pur si simplu minunata, e ceva ce mi-ar fi placut sa citesc in copilarie; in mod sigur mi-ar fi influentat visele. Iar filmul e foarte bine realizat. Putea fi mult mai simplu de facut in animatie digitala, dar cand te gandesti ca e in stop-motion, ca sute de oameni au lucrat la el, ca hainele au fost crosetate in miniatura sau ca platourile de filmare s-au intins pe 13.000 de mp, chiar te simti obligat sa primesti un asemenea cadou.
Singurul meu regret e ca nu am apucat sa-l vad la cinema in 3D, cred ca ar fi o experienta fantastica, de tipul celeia care scoate la iveala copilul din tine, zambitor si fara griji. Daca nu l-ati vazut inca, nu mai pierdeti vremea. This one really pays off.
Trailer.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)