miercuri, 17 iunie 2009
A Scanner Darkly (2006)
Bazat pe nuvela cu acelasi nume a lui Philip K. Dick (tradusa in romana ca Substanta M) A Scanner Darkly e un film destept si o adaptare fidela care preia toate elementele reproduse in carte transformandu-le in imagini folosind inovatoarea tehnica a animatiei rotoscopice digitale. A aparut in 2006 si desi l-am vazut atunci mi-am permis o noua vizionare profitand de faptul ca tocmai am citit nuvela lui Phil Dick, o uimitoare si extrem de personala in(tro)spectie a autorului in lumea drogurilor. Ce e misto in filmul asta, in afara de stilul de realizare care seamana cu un film experimental, e jocul actorilor. Keanu Reeves face ce stie mai bine, joaca rolul unui tip confuz, cu dificultati in a distinge realul de imaginar. Robert Downey Jr si Woody Harrelson sunt cei cu care imparte casa, doi drogati notorii care se dedau zilnic la discutii contradictorii si fara sens in care il atrag inevitabil si pe primul ajungand la cele mai ridicole concluzii. Winona Ryder o joaca pe iubita lui Keanu, o dependenta de cocaina cu un dispret puternic fata de contactul fizic. Filmul abunda in halucinatii colective si argumentatii metodic construite dar fara vreun sens, rodul unor minti facute praf de drogul momentului - Substanta M(oarte).
Desi scrisa acum 50 de ani, nuvela e foarte actuala intrucat e o fictiune atemporala situata simplu "peste sapte ani". La fel de actual e si filmul. Bob Arctor aka Fred (K. Reeves) e un agent de la antidrog infiltrat intr-un grup de consumatori de substante psihotrope ilegale cu scopul de a urca pe filiera si a descoperi cine produce si distribuie Moartea Lenta (Substanta M). Pozitia sa il face insa sa devina la randul sau un consumator inrait de tot felul de droguri care impreuna cu viata dubla pe care o ducea deja ii declanseaza o "mica" schizofrenie. Unul din efectele Substantei M era acela ca rupea legaturile dintre cele doua emisfere cerebrale, ele devenind cumva independente, intrand in competitie una cu cealalta si furnizand date diferite si contradictorii subiectului. Situatia lui Bob/Fred se complica in momentul in care agentul Fred este pus sa sa-l supravegeze pe dealerul Bob contribuind si mai mult la disocierea personalitatii sale subrezite deja de consumul de droguri.
Filmul dezvaluie astfel o continua si subtila degradare a trupului si mintii consumatorului de drog, probabil ceea ce a simtit si vazut Philip K. Dick in propria lui experienta. La fel ca nuvela si filmul e dedicat prietenilor autorului, morti sau cu psihicul distrus ireversibil, oameni care au "jucat jocul gresit" si au pierdut. Cred ca e una din cele mai bune adaptari (meritul lui Richard Linklater) a unei carti din categoria SF (termenul e generic intrucat povestea are mai mult de-a face cu halucinatii si paranoia intr-o societate mult prea zeloasa in controlul si supravegherea cetatenilor folosind tot felul de scannere) si un altfel de film despre efectul drogurilor, vizand mai degraba psihicul decat fizicul.
Trailer.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
L-am vazut si eu, foarte aparte si bun filmul.
RăspundețiȘtergereLa inceput n-am inteles de ce a trebuit sa faca filmul asa, apoi m-am obisnuit si mi-a placut intorsatura de situatie de la sfarsit.
Trebe un pic de rabdare la el. :)
Cea mai reusita parte mi s-a parut genericul de sfarsit pe care rula Thom Yorke- Black swan, care e in top 3 all time hits pentru mine.:D
RăspundețiȘtergere