miercuri, 29 iulie 2015

Lucian Maier, despre Ceau, Cinema!: "La noi, valoarea e mai degrabă parte dintr-o ecuație haiducească"

Vin și întăririle. Lucian Maier scrie despre Ceau, Cinema!, material preluat de pe FilmSense  Pentru că e common sense să ai o sală normală de cinema.

Între 22 și 26 iulie 2015 am participat în calitate de membru al juriului la a doua ediție a festivalului de film Ceau, Cinema! din Timișoara. A doua ediție a festivalului și prima în care a existat o întrecere, pe care am văzut-o și am analizat-o împreună cu Andreea Vasile și Cinesseur. În cadrul festivalului am participat la două discuții despre cinema – una despre filmul documentar, în a doua zi de festival, alături de Florin Iepan, Răzvan Georgescu și Irina Margareta Nistor (în deschiderea festivalului fusese proiectat Chuck Norris vs. Comunism), moderator fiind Lucian Ionică; cealaltă, despre rostul criticii de film, despre provocările acestei ocupații – alături de Adina Baya, moderator fiind Ionuț Mareș.
Festivalul este realizat de către asociațiile Marele Ecran (Lucian Mircu, Richard Marius Ilie) și Pelicula Culturală (Betty Varga, Nicoleta Ciocov), cu sprijinul lui Ionuț Mareș – critic de film, care a realizat selecția filmelor pentru Competiție – și a altor oameni apropiați, în regim de voluntariat! Unele persoane implicate în realizarea Ceau, Cinema! și-au luat concediu pentru a-și putea vedea pasiunea împlinită. Situații emoționante în sine (fără să punem la socoteală ținuta festivalului!), dar, în același timp, situații care arată că, la noi, valoarea e mai degrabă parte dintr-o ecuație haiducească, iar împlinirea ei ține de șansă.
Timișoara vrea să fie Capitală Culturală în 2021, are oameni capabili să pună pe picioare un astfel de eveniment cinematografic, însă nu are o sală de cinema în care să fie posibile proiecțiile. În același timp, autoritățile și-au arătat numai declarativ bucuria de a fi alături de festival, fiindcă fondurile promise întîrzie. Cu toate acestea, pe un ecran de lîngă Primărie am observat într-o după-masă că erau anunțate proiectele culturale pe care aceasta le susține, printre ele și Ciao, Cinema! (probabil au crezut că prezența lui Ceau în numele festivalului e o greșală, așa că au corectat-o!). Ridicarea culturală a unui oraș e o investiție costisitoare, fără rezultate imediate în ce privește audiența, însă nu poți fi oraș european serios și centru universitar de luat în seamă dacă proiectele administrative dedicate oamenilor sînt o echipă de fotbal adusă din Recaș, fîntîni luminoase și cîntătoare montate pe Bega și cîte un Jazz TM gratuit, gîndit împotriva Gărânei. Dat fiind faptul că Timișoara chiar merită să crească festivalul Ceau, Cinema! (și încă mai susține și Timishort), ar fi binevenit un spațiu de proiecție, poate chiar unul cu două săli, una de 150 – 200 de locuri, una de 50-60 de locuri. Un spațiu de proiecție cu destinație culturală, în care să ruleze film european și film independent în general, cu program de Cinematecă în paralel. În timp ar putea deveni un reper cultural național, iar un festival de film centrat în acest loc ar avea și mai mult impact!
Ceau, Cinema! s-a derulat trei zile în Timișoara – cu două proiecții din Competiție în fiecare seară, într-o sală amenajată la Casa Artelor, – și cu proiecții extra realizate într-o sală a Ambasadei (clădirea fostei fabrici de pălării, reamenajată și oferită ca spațiu cultural, cu săli în care se pot organiza expoziții, proiecții, conferințe și cu o cafenea), în curte cu castan a Casei Artelor, într-o altă sală de la subsolul instituției tocmai menționate și într-o cafenea din oraș, Cuib. Sîmbătă și duminică, festivalul s-a mutat în comuna Gottlob, renumită pentru lubenițele sale (marcă înregistrată) și, mai nou, pentru că autoritățile au reușit să redeschidă vechiul cinematograf sătesc.
În Timișoara, singurele probleme au fost cauzate de interminabilul proiect de refacere a centrului istoric al orașului (în jurul Casei Artelor bubuiau mașinile de spart borduri și trotuare, praful era la el acasă peste tot) și de căldură. Excesivă. Ieșeai de la duș și în zece minute hainele ți se lipeau de piele. Soarele avea formă de ciocan și te pălea imediat ce îi ieșeai în cale. Căldura a făcut un pic incomode vizionările de film – cu toate că în sală au fost aduse două aparate (mobile) de aer condiționat. Dar, cum să zic, treaba asta cu căldura în sală e una din laturile care construiesc frumusețea festivalieră. Chiar dacă fizic era mai puțin confortabil de cum ți-ai fi dorit, prezența în sala de la Casa Artelor (arhiplină la a doua proiecție) creștea bucuria cinefilă și te făcea să te simți parte dintr-un mesaj trimis autorităților incapabile să vadă și să susțină potențialul cultural local.
În cinematograful din Gottlob, sîmbătă, la orele 14, a fost proiectat cel mai recent film al lui Tudor Giurgiu, De ce eu?, în prezența actriței Andreea Vasile. Au putut fi vizionate apoi două scurtmetraje semnate de Andrei Crețulescu, Bad Penny și Kowalski. Deschiderea oficială a festivalului Ceau, Cinema! la Gottlob a avut loc la orele 18, cu proiecția filmului documentar Pașaport de Germania, la care a fost prezent și autorul său, Răzvan Georgescu. Seara a putut fi urmărit Comoara, în prezența Cristinei și a lui Cuzin Toma, familia din realitate și de pe ecran. Apoi, pe stadionul comunal, de la orele 22, a fost proiectat Aferim!. Ziua de duminică a continuat festivalul la Gottlob cu o proiecție pentru copii, dimineața, un desen animat (Moon Man), iar spre seară cu un documentar despre Zivan, un tînăr sîrb care face un festival de punk de unul singur, cu fonduri mai mici decît salariul minim din România, și cu proiecția documentarului Testimonial al lui Răzvan Georgescu. De la orele 22, pe stadion, a putut fi văzut filmul cîștigător al Competiției festivalului, The Mighty Angel, producție poloneză realizată de Wojciech Smarzowski.
Sala de cinema de la Gottlob e dreptunghiulară, cu o lungime de vreo trei ori mai mare decît lățimea sa (lățime pe care cred că încap zece fotolii). E complet renovată, însă nu e complet utilată. Proiectul reamenajării sălii e programat să se încheie în octombrie, acum a fost un fel de preview. A fost instalat un proiector NEC high-definition, instalația de sunet este deja funcțională, urmează să fie aduse și să fie montate fotoliile. Probabil și o instalație de aer condiționat. Gottlob este o comună cu 2000 de locuitori, situată în vestul județului Timiș, la aproximativ 50 de kilometri de Timișoara, spre Sânnicolau Mare. Cu cinematograful nu e o chestiune mitică. Sînt fonduri europene, e un inspector tînăr din primărie, Vasi Bledea, care se ocupă de toate investițiile primăriei și e interesat de comunitate; proiectul cu cinematograful e cel mai mic dintre cele derulate de el. Ceea ce face să pară SF povestea din Gottlob e interesul față de buzunarul propriu și de cel al partidului al celor mai mulți administratori de orașe; la pachet cu blegeala oamenilor în fața prostelilor electorale puse de ei la cale – borduri, pavele, stîlpișori între ghivece de ciment, fîntîni colorate, în cel mai bun caz un asfalt (de obicei comisionate și astea). Cei veniți la cinema din Gottlob, în special cei tineri, nu prea știau cum să se comporte. Intrau la film după ce acesta începuse, ieșeau dacă se plictiseau, reintrau. Dar e în regulă, au timp să învețe; de acum încolo au un loc prin care vor fi cu un pas mai aproape de normalitate. (text: Lucian Maier)
foto antet: Mădălina Căpriță

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.