luni, 29 septembrie 2014

The Pixar Theory

Daca v-ar spune cineva ca toate filmele Pixar se desfasoara in acelasi univers iar personajele din ele sunt cumva legate intre ele fara indoiala ca i-ati cere mai multe explicatii. Teoria Pixar nu e o informatie declasificata de companie ci o speculatie intriganta asupra conexiunilor dintre filmele semnate de faimosul studio de animatie. Urmariti clipul de mai jos pentru a afla ce au in comun filme ca Toy Story, Monsters Inc, Brave, Up, Finding Nemo, The Incredibles, Ratatoiulle, A Bug's Life, Wall-E sau Cars. N-aveti nevoie decat de binecunoscuta suspendare a neincrederii.





duminică, 28 septembrie 2014

Robert știe să joace

THE ROVER



 “You should never stop thinking about a life you’ve taken. That’s the price you pay for taking it."


Road-movie în căutarea umanității pierdute, The Rover (2014) se întîmplă la "10 ani după colaps". Nu știm exact ce a produs acest colaps. Ar fi putut fi oricare din "cele opt păcate capitale ale omenirii civilizate", așa cum le nota Konrad Lorenz (în cartea cu același nume, apărută la Humanitas în 2007):

"...suprapopularea, concurența comercială, distrugerea mediului înconjurător natural și înstrăinarea de armonia sa, dispariția, prin moleșire, a capacității de a avea sentimente puternice, toate acestea sunt  de natură să-l lipsească pe omul modern de discernămînt între bine și rău. (...) Această dispariție reprezintă răul pur și simplu.

Nu știm care e cauza, dar vedem rezultatele:  un sentimentul general de impunitate, de iresponsabilitate și amoralitate, de abandon.  Tot Lorenz vorbea despre decăderea genetică a omenirii, ca premisă pentru dezastru. Întruparea acestei boli este Rey, personajul lui Robert Pattinson, care ascunde aici chipul de vampir atrăgător (ce l-a făcut celebru) în spatele unor ticuri fizice și verbale și a unei danturi stricate. Don't hate him cos he's beautiful. Pattinson dovedește că știe să joace. Și să aleagă regizorii cu care lucrează: Cronenberg (Cosmopolis, Maps to the Stars) și acum australianul David Michod, care își făcuse un nume cu extraordinarul debut (Animal Kingdom, 2010). 

Auto-ironică și sigur intenționată, scena din deșert  în care Pattinson mormăie și fredonează versurile unui hit pop-glam (Pretty Girl Rock) capătă o dimensiune suplimentară, ținînd cont de persona lui din afara ecranului.  



 "Nu auzisem cîntecul înainte să mi-l pună David. E unul din cele mai jenante momente, să stai acolo în mașină și să-l asculți neîntrerupt. Nici nu prea sunt bun la memorat versuri. Am tot ascultat piesa în camera mea de hotel. Are atît de mult lipici, că o cîntam întruna" mărturisește R.P. într-un interviu pentru Little White Lies.

Partenerul lui de ecran, taciturnul Guy Pearce (Memento) este mai reținut în trucuri actoricești, dar nu mai puțin convingător.  În ochii lui poți să vezi abisul sfîrșitului de lume la fel ca în peisajul arid australian (care nu e folosit pentru prima oară ca decor pentru acest gen de filme, remember Mad Max). Imaginea Natashei Breier și coloana sonoră a lui Anton Partos dau și mai multă greutate atmosferei de deznădejde "post-colaps", pe care Michod o construiește cu multă pricepere și multă tensiune.  

Probabil senzația de disperare și abandon e cel mai bine capturată în scena de final cînd un bătrînel privește aproape indiferent, fără frică și fără speranță, spre țeava pistolului lui Pearce, parcă spunînd: "Nu mai îmi pasă".



Și totuși...poate nu e totul pierdut, o scînteie de umanitate mai pîlpîie acolo undeva: cînd viața unui om nu mai valorează nimic, uneori, contează moartea unui cîine.

 

vineri, 26 septembrie 2014

De ce eu? (teasing)


Coincidență? Marketing? Manevră publicitară?

Nu știi cum să numești introducerea lui Turcescu în acest aperitiv pentru noul film al lui Tudor Giurgiu. Oriucm, ușor bizară alegerea de a-l face stil prezentare powerpoint (impresia e că e realizat în fugă, să prindă momentul) cu muzică de Batman. În mod cert va atrage atenția publicului (și a serviciilor). Adăugați și că filmul e despre controversatul caz în care a fost vehiculat numele ex-procurorului Ponta (lansarea filmului se face în octombrie, în plină campanie prezidențială) și ne putem aștepta la noi teorii conspiraționiste, posibil impact electoral și o grămadă de publicitate gratuită la film.




Echipa lui Giurgiu nu e la prima ispravă de acest gen: ultima oară a făcut-o pentru Despre dragoste și melci 

.

Vinerea animata: The Planets

joi, 25 septembrie 2014

Exploratorul



Pelicula Culturala prezinta Exploratorul (2013), despre unul din exploratorii legendari pe care i-a dat Romania (Emil Racovita) si despre celebra expeditie Belgica in Antarctica (care i-a mai avut la bord pe Roald Admusen si Frederick Cook). Proiectie de neratat, azi, la Timisoara. Trailer, aici.



miercuri, 24 septembrie 2014

The Maze Runner (2014)

Dupa incercarile esuate in 2013 de a replica succesul The Hunger Games si a infiinta un al doilea cap de pod pentru francizele fantasy & romance care sa umple golul lasat de incheierea (temporara?) a intamplarilor din Harry Potter sau Twilight, credeam ca s-a sfarsit cu ecranizarile literaturii YA (care translateaza elemente de SF, gotic, vrajitorie si creaturi fantastice intr-un format diluat si siropos mai accesibil tinerilor cititori). The Host, Beautiful Creatures, The Mortal Instruments: City of Bones si Vampire Academy au fost toate niste flop-uri jenante atat la critica cat si la box-office (cifrele chiar conteaza cand pregatesti o franciza cu 3-6 instalari) astfel ca eram foarte sceptic in ce priveste ecranizarea The Maze Runner, primul dintr-o serie de 3 filme bazate pe o trilogie SF post-apocaliptica de oarece succes inceputa in 2007 de James Dashner.


Am iesit insa de la premiera chiar multumit ca banii platiti pe bilet nu m-au facut sa regret experienta. The Maze Runner e un film de aventura destul de bunicel, cu o poveste interesanta, suspans si cateva personaje demne de retinut si urmarit in viitor. Sigur ca avand un buget infim pentru asemenea productii (34 mil $) filmul nu se ridica vizual la nivelul The Hunger Games. Probabil asta a fost un lucru bun. Lasat pe umerii unor tineri actori de televiziune si in mainile unui regizor debutant (Wes Ball) filmul s-a dovedit a fi un pariu castigat de producatori, primele cifre de box-office dand semnalul pentru o continuare in 2015.


Subiectul filmului poarta cateva ecouri literare clasice din Lord of the Flies (supravietuirea unor tineri in salbaticie, organziarea tribala, specializarea membrilor pe diferite sarcini etc) dar ele dispar in favoarea celor mai recente din seria Cube indata ce realitatea este adusa la cunostinta cel mai nou membru al gastii. Abia sosit in Poiana, amnezic si confuz, Thomas (Dylan O’ Brien) primeste instructajul de baza: fa-ti treaba, nu-ti rani tovarasii si nu intra in labirint. Prezenta labirintului si amnezia sunt primele semne ca avem in fata ochilor un experiment social. Cuplate cu introducerea eroului providential cu tipar rebelios si curios din fire, harta povestii se dezvaluie privitorului. Scenariul nu face eforturi sa ascunda cine este antagonistul si care vor fi piedicile de depasit asa ca tot ce ai de facut e sa urmaresti “evadarea din labirit.” Evadare care pastreaza cateva surprize placute si un twist nu foarte previzibil.


The Maze Runner marcheaza puncte importante la capitolul design de productie, labirintul fiind un loc impresionant prin anvergura, capcanele si sunetele pe care le produce. Bugetul anemic se resimte puternic in zona efectelor vizuale (mediocre cel mult) dar asta nu e o tragedie. Filmul compenseaza cu brio prin efectele sonore si la capitolul distributie, avansand o serie de tineri talentati pe care ii recunosti instant chiar daca nu stii de unde exact sa-i iei: Thomas Brodie-Sangster (a jucat in GoT), Will Poulter (vezi Son of Rambow) sau Kaya Scodelario (joaca in serialul Skins). De vazut o tura in asteptarea unor lansari mai importante.

Țări, festivaluri, regizori și școli de film invitate la Timishort

Cea de-a șasea ediție a Festivalului Internațional de Film Timishort o are ca țară invitată anul acesta pe Islanda. Pe lângă o selecție de scurtmetraje recente produse pe insula nordică, Timishort va găzdui și o prezentare a festivalului Shorts&Docs din Reykjavík.

Secțiunea Focus on va prezenta activitatea cinematografică a regizorului britanic, stabilit la Paris, Antony Hickling. Selecția de scurtmetraje semnate de apreciatul regizor cuprinde filmele Carnaval, Little Gay Boy, P.D. și QJ.

Carnaval este un scurtmetraj experimental creat pentru lansarea cărții Carnaval de Manuel Blanc. Este este filmat în întregime în format Super 8.

Little Gay Boy constă din trei părți care spun povestea lui Jean-Christophe, o călătorie inițiatică  de la naștere până la re-nașterea finală. El este fiul unei prostituate, pe care o cunoaștem foarte puțin, și a unui tată absent. În adolescență, JC experimentează cu sexualitatea sa și își împinge limitele propriei identități până ce îl cunoaște în cele din urmă pe tatăl pe care și l-a imaginat toată viața. Pendulând între fantezii violente și ireale, scopul lui JC este de a-și croi propriul drum, înfruntând și învingând demonii trecutului său. Filmul se apropie de performance art, dans, body art, text și poezie, cerând publicului să rămână deschis către un alt gen de experiență. Filmul folosește modul tradițional de a spune o poveste și un stil de filmare mai experimental pentru a-și transmite mesajul.



Q.J. este o reinterpretare a filmului clasic din 1927 al lui Carl Theodor Dreyer, Patimile Ioanei d'Arc. El explorează temele sexualității și opresiunii în cadrul unui context contemporan.

Scurtmetrajul/poemul video PD începe ca un omagiu adus cărții Derek Jarman’s Garden cu fotografii de Howard Sooley, și este filmat în întregime cu un telefon mobil.

Tot la Timishort veți putea urmări în cadrul secțiunii SHORT MATTERS! și turneul de scurtmetraje al Academiei Europene de Film.

Ca în fiecare an, școala de film invitată este UNATC din București. Astfel, veți avea ocazia de a viziona pe marele ecran cele mai recente scurtemetraje realizate de studenții renumitei școli de film românești.


Festivalul Internațional de Film Timishort este organizat de Asociația Română a Filmului Independent, cu suportul Primăriei și al Consiliului Local Timișoara, în parteneriat cu Centrul Cultural German Timișoara, Ambasada Israelului la București, promovat de promovat de TVR Timișoara, Radio România Cultural, Radio Timișoara, West City Radio, Digi24 Timișoara, 24Fun, Observator Cultural, Modernism.ro, Dordeduca.ro, LiterNet, Cinemagia, CineFAN, PoliticALL, Sub25, Marele Ecran și susținut de Cuib D’Arte, Van Graph K’fe, RDS/RCS, Music Service, Elba Timișoara, Porsche România.

Pentru mai multe detalii urmăriți www.timishort.ro sau https://www.facebook.com/timishort !

marți, 23 septembrie 2014

Maiorul


Fără nicio legătură cu lent-coloneii de zilele astea...

Maiorul, filmul rusesc din 2013 oferit de Clorofilm la Casa Filmelor e un carusel de acte extreme de la un cap la altul.

Un fel de Drogowka pe votcă (apropo de corupția din Poliție și "polis").
Un fel de Poziția Copilului, dar fără măsură, fără catharsis și fără nicio speranță. Aproape toate personajele sunt defecte, strîmbe, sălbatice, disperate.

Regizorul Yuri Bikov (care joacă binișor celălalt rol principal al filmului) a făcut un film dur, excesiv, care-ți poate da zen-ul peste cap. Dacă asta e Rusia "normală", numai vecinătatea ei e deja apăsătoare. A se vedea pe propria răspundere.





joi, 18 septembrie 2014

Șase! vine Timishort


De obicei venea în sezonul primăvară-vară.
Acum, pentru prima oară, aduce colecția de scurtmetraje toamnă-iarnă.
Timishort, ediția ȘASE! (revenim cu detalii).





miercuri, 17 septembrie 2014

Imaginile mele favorite de la Plai 2014


După 3 zile de maraton,  cîteva imagini cu care am rămas de la Casa Filmelor:


  oamenii care au plecat de la Asian Dub...ca să prindă loc la Usturoi
                                                 

Groparu himself care a venit special de la Cluj

                                                 A fost primit cu pîine și...usturoi


                                                     ...și cu Casa plină

 

Groparu nu e deranjat că un spectator a adormit la film


 
Horia Colibășanu testează căștile noastre, la Pura Vida

 
Portretul Luptătorului...a fost greu și bun

 
                                                                                  atelierul lui Tzecu

                                                                                       Filmul de Piatră rocks! 


Olga Torok a coborît de pe ecran în public



                    ...și a primit de la Andrei Dăscălescu diploma pentru premiul de interpretare cîștigat la Piatra Neamț


                        Vesna își face corespondența live la radio, din pridvor


                                                       copiii care zburdau pe ploaie în și pe lângă cort

                                                                   voluntarii noștri inimoși și zîmbăreți


Marele Ecran si Pelicula Culturala mulțumesc
voluntarilor ( Ciprian, Cristina, Ioana, Mihai,  Vesna) și Laura Murari (pentru afișe).
partenerilor (Arena Comunicacion, Clorofilm, Vitas România, Voodoo Films) 
prietenilor de la Plai care ne-au invitat din nou în ogradă și ne-au susținut cu tot ce au putut.
invitatilor si spectatorilor care ne-au umplut Casa.
Ne vedem cu toți la anu'!


duminică, 14 septembrie 2014

Best of Filmul de Piatra la Plai Festival

Speram ca ploaia torentiala si codul galben nu v-au speriat in asa masura incat sa ocoliti astazi Muzeul Satului Banatean. Casa Filmelor @ Plai se impotriveste cu succes intemperiilor si ofera inca o zi de filme lungi sau scurte plus ateliere celor care o viziteaza azi.

Vom incepe de la 12:15 cu un calup de animatii suedeze, pentru cei mici dar nu numai, dupa care vom continua de la ora 13:00 cu un atelier sustinut de fotograful si alpinistul Cristian Tzecu si imediat dupa ora 15:00 cu un nou episod de joaca actorului (invitat Boris Gaza dela Atelier 1) in care vom "consuma energie, distra si apleca asupra studiului Artei actorului." (UPDATE: Din motive medicale, Boris nu poate sustine astazi atelierul. Pentru cei care erau curiosi, vom reprograma intalnirea intr-un loc central).

De la ora 16:00 avem festival in vizita: Filmul de Piatra, festivalul de scurt-metraje de la Piatra-Neamt aflat la a 7-a editie, vine in Casa Filmelor cu o sectiune de best of proaspat premiata weekendul trecut.

Premiile Filmul de Piatra:

Cel mai bun film de animatie: Pui de somn, Paul Muresan
Cel mai bun videoclip: Marele Zgomot, Vlad Fenesan
Cel mai bun documentar: Vibratia, Germain Kanda
Cel mai bun film experimental: Camerakiri, Ligia Prodan, Elena Borcea, Victor Cioaba
Cel mai bun film de fictiune: Tatal Nostru, Sergiu Lupse.

Premii speciale ale juriului:

Olga Torok pentru rolul din 10 modalitati prin care poti face fata unei despartiri;
Dragos Huluba pentru rolul din Gloria;
Anca Oproiu si Andreea Ignat pentru scenariul filmului Strada Drapelului nr. 0;
Petru I. Pap pentru imaginea documentarului Tapinarii - Tribul Muntilor;
Andrei Nicolae Teodorescu pentru regia filmului Neintegratii.


Abia asteptam sa vedem cu ce ne va rasfata Andrei Dăscălescu, regizor si fondator al festivalui invitat in acest an in Casa Filmelor la Plai. Cu dansul va veti putea intalni si sta la discutii imediat dupa proiectia scurt-metrajelor Filmul de Piatra.

Programul nostru se va incheia cu filmul rusesc regizat de Yury Bykov, Maiorul (ora 18:15), un thriller din 2013 selectat si in programul La Semaine Internationale de la critique la Festivalul de la Cannes anul trecut. Multumim clorofilm.ro pentru ca ni l-au oferit spre vizionare.


sâmbătă, 13 septembrie 2014

Plaiuri de munte in cinema

A DOUA ZI LA CASA FILMELOR

Leitmotivul de anul acesta la Casa Filmelor este muntele. Dar strîns legate de munte sunt și camaraderia, aventura, solidaritatea, voluntariatul, pofta de libertate. Pe care le veți regăsi aproape în tot programul nostru la Plai. Cu asupra de măsură, sîmbătă, 13 septembrie.

Programul Plaiuri de munte în Cinema începe la ora 15 cu Pura Vida (r. Iraburu & Molina, 2010) și Q & A Horia Colibășanu. Filmul este oferit de Arena Comunicacion.




De la 17.00, urmează Art of Freedom: Himalaje, tot despre alpiniști și Himalaya și tot cu doi realizatori (Wojciech Slota & Marek Klosowicz). Documentarul polonez explică un fenomen din anii '70 - '80. Himalaiștii din Polonia au dominat alpinismul mondial timp de două decenii. Nu doar că au creat rute noi, au impus noi reguli în sport. S-au remarcat prin stilul original de cățărat, prin anduranță, spirit de echipă și solidaritate.

Jerzy Kukuczka a cucerit primul coroana Himalayei (adică a urcat toate cele 14 vîrfuri de peste 8000 de metri). Alpinistele poloneze, precum Wanda Rutkiewicz, erau și ele cele mai bune din lume. Toate acestea erau greu de explicat, ținînd cont că proveneau dintr-o țară socialistă, fără resurse (salariul lunar era 20 $ iar expedițiile costau mult). Alpiniștii polonezi erau obligați să depășească multe obstacole acasă, înainte să ajungă să le înfrunte pe cele de pe munte.

Art of Freedom surprinde esența alpinismului la mare altitudine: "să depășești slăbiciunile corpului uman, în cele mai aspre condiții". Himalaismul este o școală a vieții, un test de supraviețuire și un mod de a trăi libertatea pură. În film apar toți alpiniștii din această generație (Wojciech Kurtyka, Andrzej Zawada, Wanda Rutkiewicz, Krzysztof Wielicki și Jerzy Kukuczka) dar și legendarul Reinhold Messner. Bonus: filmări de epocă și din ascensiuni. Film proiectat cu sprijinul Adam Mickiewicz Institute.


"Art of Freedom" from Culture.pl on Vimeo.


De la ora 16.15, rulează Portretul Luptătorului la Tinerețe, probabil în premieră la Timișoara varianta director’s cut. Cu sprijinul Voodoo Films.

După concertele de la Scena Mare, revenim la Casa Filmelor pentru un alt film-eveniment, în premieră în România: The Epic of Everest (realizat în 1924, restaurat în 2013 de BFI National Archive).

Autorul filmului, căpitanul John Noel, a fost unul din primii occidentali care a ajuns în apropiere de Everest, supranumit de localnici “Zeița mamă a lumii”. A făcut o călătorie clandestină (de recunoaștere) pînă aproape de poalele lui, în 1913. Va reveni în expedițiile britanice din 1922 și 1924 ca fotograf oficial. Era pasionat de alpinism și a fost influențat de opera lui Vittorio Sella, specializat în fotografia montană. Mai tîrziu, scria chiar Noel care au fost intențiile sale cu filmul:

“În primul rind am vrut să redau fascinația acelor munți izolați din Tibet, de o frumusețe divină. Caracterul lor straniu, maiestuos si implacabil vorbește de la sine (…). A fost dorința mea de a reda o impresie dominanta – apogeul senzațiilor pe care noi înșine le-am experimentat în apropiere de cîmpurile virgine de zăpadă ale Everestului, luptînd pînă la ultimul dram de energie, smulgînd victorii, creînd recorduri, retrăgîndu-ne. De neuitat impresia de putere, frumusețe, grandoare și micime a omului.”



Obsesia noastră pentru munte pare că a molipsit și programul din celelalte zile. Alpinistul și fotograful Cristian Țecu, va susține un atelier de fotografie de călătorie, duminică de la ora 13. Tzecu a fost în primăvară în Himalaya și abia ce s-a întors din India.

Întîmplător, sau poate nu, anul acesta avem o selecție de scurtmetraje de la Filmul de Piatră, festival care se desfășoară la poalele munților ce înconjoară Piatra Neamț. Poate nu e întîmplător totuși faptul că jumătate din Casa Filmelor e un…cort.

vineri, 12 septembrie 2014

Alo, aterizează groparu!



  -Vine si groparu.
  -(...)
  -Da, vine cu familia
  - (...)  
  - Groparu vine cu mașina de la Cluj special pentru treaba asta. O să fie plin la eveniment.
  - (...)
  - La sfîrșit vorbește și groparu. O să iasă mișto.
  - (...)
  -Nu încă. Aduce el usturoi.

Așa vorbeam ieri la telefon într-un magazin și nu știam de ce brusc au ridicat toți oamenii privirile spre mine. M-am gîndit că iarăși vorbesc prea tare într-un loc public, după cum mi-e obiceiul. Problema nu era asta (deși vorbeam tare). Problema era ca foloseam un ton prea vesel vorbind despre un gropar. Oamenii nu știau dacă să-mi ofere condoleanțe sau să mă arunce afară. 

Deci da. Groparu (Radu Băzăvan) vine astăzi la Casa Filmelor de la Plai (după cum și-a anunțat și el prezența AICI). Și va sta la discuții cu publicul, după proiecția mult-așteptată a filmului Usturoi ( în jur de miezul nopții, după concertele de la Scena Mare). Este atracția primei seri din programul pregătit (din nou) în tandem cu Pelicula Culturală.



De început, începem la ora 17.30 cu un film fain. Chiar așa se și cheamă: Un film fain (2012). De văzut mai ales de voluntarii care mișună pe la Plai (în ideea că vor avea 45 de minute libere) și nu numai de ei. E regizat de Andrei Dăscălescu, dealtfel și fondatorul festivalului Filmul de Piatră. Andrei ne aduce și o selecție de scurtmetraje, pe care o dăm duminică de la 16.00. După filme, puteți sta de vorbă cu el. Sau pînă atunci, dacă îl prindeți pe aleile muzeului ( pont: întrebați-l de Constantin și Elena, documentarul pe care l-a făcut în 2009).



Iar de la 18.15, Ceau, Cinema! prezintă La limita de jos a cerului (r. Igor Cobileanski, 2013), pentru cei care nu l-au prins la festivalul pe care l-am inițiat acum nici două luni la Timișoara și Gottlob.

Ca să parafrazăm pe cineva dintr-Un film fain: la Casa Filmelor venim ca la ceva ce vedem pentru prima oară. E o nebunie! Ce mai era? Nu vă uitați buletinul (ca să vă dăm căști) și celelalte lucrușoare. Asta e ziua întîi (din trei). Să vă fie de bine la Plai!

Vinerea animata: malfunction

joi, 11 septembrie 2014

Portretul Luptătorului...la Plai






 
Ziceam acum trei ani că filmul acesta mi-a schimbat viața.
Din cauza lui am călătorit sute de kilometri pe urmele ultimilor partizani în viață.
Și am renunțat la (o parte din) prejudecățile despre români.

Pentru că nu îmi fac iluzii că vei citi pînă la capăt cronica mea sau acest interviu fluviu, doar voi enumera distribuția:

Constantin Diță ( Ogoranu sau Moșu, îl știți din Las Fierbinți și Principii de Viață)
Bogdan Dumitrache (Leu, îl știți din Metabolism și Poziția Copilului)
Alexandru Potocean (Porîmbu, îl știți din 432Bora Bora, The Way Back)
Teodor Corban (îl știți din A fost sau n-a fost?)
Răzvan Vasilescu (securistu', îl știți din Marfa și Banii și California Dreamin')
Mihai Constantin (îl știți din Liceenii)
Mimi Brănescu (îl știți din Marți după Crăciun ș.a.)
Dorian Boguță (mai nou și regizor) 
Paul Ipate (îl știți din Maximia)
Cătălin Babliuc (îl știți din scheciurile Sector 7)
Mihai Bendeac (îl știți)
Dan Bordeianu
Cosmin Natanticu 
Ionuț Caras 
și
Munții Făgărași
  
Da, muntele apare mult în Portretul Luptătorului la Tinerețe (inevitabil, fiind vorba de rezistența din munții Făgăraș). S-a filmat chiar pe crestele Făgărașilor, ceea ce nu a fost chiar o plimbare în parc. Regizorul Constantin (Tică) Popescu Jr.  îmi spunea în interviul din 2011 că "a fost un film destul de fizic. Actorii au tras de ei mult. Diță s-a resimțit după filmări".

Filmau pe munte de la 7-8 dimineața și se întorceau doar seara în bază (rulotele nu erau încălzite). Pauzele le luau tot pe munte. De aceea s-a și instalat un soi de camaraderie între actori. Regizorul spune că a avut noroc că a nimerit un grup de tineri dornici să lucreze, aflați la vîrsta îndrăznelilor, exact ca partizanii din film.

Deși nu se mai poate cățăra ca în tinerețe, Tică Popescu iubește în continuare muntele, la fel ca directorul de imagine a filmului, Liviu Mărghidan. Apropo, imaginile sunt superbe. Aproape ai senzația că te plimbi și tu pe creastă cu băieții.  Măreția muntelui și a naturii sunt omagiate în acest film.








Portretul Luptătorului la Tinerețe (2010) se completează la fix cu tema Casei: Plaiuri de Munte în cinema. O altă bucurie e că putem proiecta varianta extended (163 min.), director's cut. Vino sîmbătă, 13 septembrie, de la ora 18.15 și, cine știe, poate îți va schimba și ție viața. Sau măcar seara. 

Mulțumim regizorului pentru sprijin
Mulțumim Cristiana Mitea (Voodoo Films)
Mulțumim Cristian Mungiu
Dedicăm proiecția tuturor luptătorilor care au murit în munți pentru libertate și alpiniștilor care au pierit în Făgărași.

 





Play la Plai. Jocuri cu Boris Gaza

Boris Gaza (Atelier 1) este al treilea an la Casa Filmelor. Anul acesta ne surprinde cu un atelier mai scurt, mai intens şi mai jucăuş. Duminică, 14 septembrie, ora 15.00. 

Homo ludens si joaca actorului: dupa apropierea prin interiorizare de mestesug, la ultimele doua editii din cadrul Plai, incearc-o acum pe cea prin exteriorizare!

E simplu, edificator si, speram, util. Oricum, ce e inauntru este si in afara!
Consumam energie, ne distram si ne aplecam asupra studiului Artei actorului.

Iti este utila o tinuta lejera, garda joasa si chef de joaca. 

ATELIER 1 este un laborator de Arta actorului, dedicat studiului si experimentului acesteia.
Suntem deschisi profesionistilor din domeniu, cat si celor dornici sa cunoasca si sa aprofundeze mestesugul. (Boris Gaza)

Pura Vida, în premieră la Timişoara!



În mai 2008, doi alpiniști stăteau într-un cort pe creasta Annapurnei, suspendați între viață și moarte. Se întorseseră din drum, cu cîteva sute de metri înainte de vîrf. Unul dintre ei se simțea rău. La cîteva secunde după ce s-a întins în cort, în tabăra de la 7400 m., a avut un atac. Suferise probabil un accident vascular cerebral sau un edem cerebral (afecțiune frecventă la alpiniștii expuși la altitudine mare).

Cei doi se aflau în ceea ce alpiniștii numesc Zona Morții. Cantitatea de oxigen din aer e la o treime din nivelul normal. Ești ca un pește pe uscat. Corpul uman nu poate rezista aici mai mult de 5 zile și funcţiile se deteriorează treptat. Era vital pentru amândoi să coboare. Unul nu putea. Celălalt nu vroia, deși murea și el puțin cîte puțin cu fiecare oră care trecea.

A rămas să-l îngrijească pe prietenul său, cu care urcase pe K2 cu 4 ani înainte. Îi topea zăpada ca să-l țină hidratat. Între timp menținea legătura cu tabăra de bază și familia bolnavului pentru a mobiliza o echipă de salvare. A stat la capul prietenului său timp de 5 zile. Unul din filmele documentare făcute despre această poveste de camaraderie a fost arătat de antrenorul Pep Guardiola jucătorilor de la FC Barcelona, pentru a le da un exemplu de solidaritate şi a-i motiva înainte de un meci important.


Alpinistul bolnav era spaniolul Inaki Ochoa de Olza, din Pamplona (Navarra). Camaradul său era românul Horia Colibășanu. Inaki era un alpinist de elită (fusese ghid de mare altitudine și avea 12 optmiari în CV), unul din cei mai rapizi cățărători himalaiști. În cuvintele sale, era doar "un aventurier profesionist". Pentru el, viața adevărată era în cele cîteva luni pe an pe care le petrecea în Himalaya. Restul era pregătire, așteptare. Inaki era un "purist". Nu accepta ideea de a urca muntele cu oxigen și șerpași. I se părea o formă de dopaj: "e ca și cum ai concura la Turul Franței pe motocicletă".

Spaniolul știa ce înseamnă să nu mai fii în stare să cobori singur de pe Annapurna (considerat cel mai periculos munte). Știa și familia lui din Pamplona care formase o celulă de criză pentru a coordona operațiunea de salvare. Unul din frații săi spunea că "era ca și cum am fi încercat să-l aducem de pe Lună" (elicopterele nu puteau zbura la acea altitudine).  Inaki avea însă niște frați și în Himalaya. Paisprezece frați, care au sărit în ajutor la primul apel, deşi asta însemna să-şi pună viaţa lor în risc.




Pura Vida/ The Ridge este povestea acestui grup de oameni şi a extraordinarei operațiuni de salvare din primăvara lui 2008. Pe măsură ce îi cunoaştem pe eroii ei, descoperim nu doar dragostea lor pentru munţi, ci şi un set de principii care definesc felul în care trăiesc. Pura Vida  reconstituie evenimentele de atunci, filmînd mărturii din Canada pînă în Kathmandu, din Elveţia pînă în Rusia, din Kazakstan pînă în Timişoara. Scopul declarat al autorilor (Pablo Iraburu & Migueltxo Molina) a fost să facă o poveste despre viaţă (nu despre moarte), una care să injecteze publicul vestic cu doze de vitalitate şi energie, să ne încurajeze să trăim viaţa din plin, aşa cum a făcut-o Inaki.

Pentru gestul său de umanitate (normal, în opinia sa), Horia Colibăşanu a fost distins cu Piolet d'Or din partea British Alpine Club (cel mai prestigios club montan din lume). Este alpinistul român cu cele mai mari performanţe (7 vîrfuri de peste 8000 de metri, dintre care 5  în premieră pentru România). În viaţa "civilă"  e dentist şi trăieşte în Timişoara. Horia Colibăşanu va participa la premiera Pura Vida la Casa Filmelor - Plai (sîmbătă, 13 septebrie, ora 15.00). Apoi va rămâne la o discuţie cu publicul despre munte, Himalaya şi, de ce nu, cinema.

Documentarul Pura Vida (premiat la San Sebastian în 2010) este oferit de Arena Comunicacion. Mulţumiri, Horia pentru sprijin şi !gracias Itziar Garcia (producătoarea filmului)




miercuri, 10 septembrie 2014

Ce trebuie să ai în rucsăcel la Casa Filmelor


Mai puţin de 48 de ore pînă dăm play la Plai.

Avem emoţii ca nişte copii înainte de începerea şcolii.
Sau ca înainte să pleci într-o tură la munte.
Apropo, iată o listă de obiecte pe care ar fi indicat să le ai în rucsac
(ca să fii gata de Plaiuri de munte în cinema):

-cartea de identitate
  (pe baza căreia putem să îţi încredinţăm o pereche de căşti pentru sunet)

-haine groase/ polar/ pufoaică/ pătură
(pentru că proiecţiile ţin pînă la 2 noaptea, cînd e rece şi umed; vă spune unul care anul trecut a sunat disperat după o pereche de izmene)

-pelerină de ploaie
 Da, va ploua. Nu şi la Casa Filmelor, unde eşti la adăpost

-izolir 
(avem în continuare paleţi cu saci moi deasupra, dar dacă locurile sunt ocupate, cu izolirul îţi faci locul tău unde vrei)

-frontala/lanterna e un accesoriu opţional, pe care e ok să îl ai în caz că vrei să impresionezi pe cineva cu tehnicile tale de supravietuire

-hartă 
(ca să te orientezi cît mai bine în Festival şi să vezi cît mai multe concerte şi filme faine, am pregătit un program tipărit cu ajutorul Laurei Murari)

Restul (potol, hidratare, cintari, distracţie găsesti din plin la faţa locului)
Mai jos e harta (o vei găsi şi răspîndită în arealul Plai). Gata de aventură?





Cortul e sus!



Inainte


si dupa...



Vulturul raporteaza: "Operatiunea Black Tent" a fost incheiata. Repet, cortul a fost instalat, la est cum intri in Muzeul Satului, la ora locala 1000 - 1145. 

Astazi, sura gospodariei din Capalnas a fost prelungita cu un cort militar si s-a transformat in Casa Filmelor. Cortul (de pe vremea lui Ceausescu) a venit intr-o masina moderna de interventii. Multumim ISU Banat care a trimis o echipa de 8 oameni ca sa ne faca noua intuneric pentru filme. Mai jos se vede jumatate din Casa Filmelor (si alte imagini de la making of...).