luni, 5 august 2013

To the Wonder. Căutările lui Terrence Malick

După ce, timp de peste trei decenii, nu realizase decât patru lungmetraje (Badlandas – 1973, Days of Heaven – 1978, The Thin Red Line – 1998 şi The New World – 2005), Terrence Malick pare să fi intrat în prezent în rândul celor mai prolifici regizori.

În vârstă de aproape 70 de ani, misteriosul cineast american, pasionat de filosofie, a câştigat în 2011 Palme d`Or la Cannes cu mult aşteptatul The Tree of Life, în 2012 a participat în competiţie la Veneţia cu To the Wonder, iar IMDB îi anunţă încă două lungmetraje în faza de post-producţie, iar un altul în proces de filmare.

Avându-i în distribuţie pe Ben Affleck, Olga Kurilenko, Rachel McAdams şi Javier Bardem, To the Wonder este un poem vizual despre iubire. Sau, mai exact, despre diversele ei forme de manifestare, dar şi despre modul în care este ea căutată sau pierdută.




Prin stilul extrem de personal şi uşor de recunoscut, Malick ar putea fi considerat desuet, într-un peisaj al filmelor de festival construite cu o libertate mai mare sau mai mică fie pe calapodul minimalismului şi al cadrelor secvenţă, fie după tiparul unui cinema spectacular bine temperat.

În To the Wonder, Malick propune în schimb un cinema senzorial, polifonic, experimental într-o anumită măsură. Cineastul renunţă aproape complet la dialoguri, pe care le înlocuieşte, printr-un procedeu devenit marca sa înregistrată, cu voci care verbalizează gândurile, lumile interioare ale personajelor.

Este o simfonie a solilocviilor eterice, căutat poetico-filosofice, situate însă uneori la limita firavă între profunzime şi kitsch ideatic.



Camera de filmat este într-o mişcare neîntreruptă şi creează astfel un spaţiu fluid, dinamic, fără graniţe bine definite, servind astfel ideea instabilităţii sentimentelor umane (imaginea, care aminteşte de alocuri de Days of Heaven, aparţine lui Emmanuel Lubezki). Montajul, la care a lucrat o echipă de... cinci profesionişti, contribuie la senzaţia de suspendare în spaţiu, de epură a emoţiilor.

În ciuda unor fire narative care pot fi uşor rezumate, To the Wonder este în primul rând un film de stări. Personajele sunt într-o deplasare continuă, în special prin natură, care capătă, ca în toată filmografia lui Malick, o încărcătură specială.

Fiecare cadru din To the Wonder pare a diviniza lumea exterioară, concretă, dar şi frumuseţea oamenilor, capabili deopotrivă de cele mai măreţe gesturi şi de cele mai riscante josnicii.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu