miercuri, 30 mai 2012

Dupa un pahar festiv de Garrone merge o sticla de Sorrentino

Daca am zis de Garrone, e musai sa-l prezint si pe Paolo Sorrentino. Alt "baiat de aur" al cinematografiei italiene contemporane. Daca v-a atras atentia mai recent afisul cu Sean Penn in This Must Be the Place si ati vazut si filmul (mie mi-a placut - cum sa nu-ti placa ceva cu Frances McDormand !?), e cazul sa plonjati cu curaj in infernul cotidian (in viziunea lui P.S) si sa descoperiti Il Divo (2008), un film tenebros si machiavelic (la propriu) despre viata ex-prim-ministrului italian Giulio Andreotti. Sa ne intelegem: nu imi place politica. Imi produce arsuri la stomac. Insa filmul asta trebuie vazut in primul rand pentru jocul lui Toni Servillo si in al doilea rand sa mai pricepem si noi cum se invart rotile universului de "dupa culise". Continuati cu L'amico di famiglia (2006) pentru a descoperi viata si intamplarile unui avar si libidinos camatar italian care lasa garda jos si se indragosteste. (totul decurge ca in Commedia dell'arte pana cand ... dar de ce sa va stric eu placerea). Bun film si asta ! Bun pentru rubrica asta - evident :) Nu scapati Le conseguenze dell'amore (2004) in care dam tot de Toni Servillo (aparent cel mai solicitat actor italian contemporan) intr-o poveste atmosferica cu dragoste, bani, mafie si puseuri de violenta. (unul din putinele filme cu soundtrack IDM). Daca v-au placut cele de mai sus, eu as incheia cu L'uomo in più (2001) - filmul lui de debut - o saga a doi oameni care impart acelasi nume. Un film in traditia tragi-comediei italiene cu baie de sentimente, film la care plangi si razi alternativ sau in acelasi timp si ramai cu gura cascata la sfarsit. Filme profund umane, filme directe si de sentiment, arta cinematografica cinstita si extraordinar de bine facuta. Nu gasesc niciun motiv (oricat de mic) sa nu recomand toate (da ! TOATE) filmele lui Sorrentino.








Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.