sâmbătă, 19 mai 2012
Cannes, ziua 3: Madagascar 3 în 3D
Din Madagascar la New York, via Monte Carlo. Celebra
gaşcă de animale scăpată de la grădina zoologică din Central Park, NY, se
întoarce acasă după o aventură de două serii în Africa. Sunt toate la fel cum le-aţi
lăsat: Alex – leul egocentric, Melman – girafa timidă şi ipohondră, zebra Marty şi hipopotamul Gloria. Plus lemurienii şi pinguinii cei subversivi. Ah, şi era
să uit: maimuţele anarhiste.
Iar alături de ei, de data asta, încă o trupă
întreagă de alte animale! Mai exact, membrii Circului Zaragoza, care mai de
care mai coloraţi: tigrul care vorbeşte cu accent rusesc, foca în rol de clovn
italian, felina cu accent hispanic care sare la trapez. Vechea trupă din
Madagascar îşi recrutează noii membri tocmai din Monte Carlo şi plănuieşte să
se întoarcă, alături de ei, la NY, după ce pune pe picioare nişte spectacole de
circ în Europa.
Madagascar
3 adună o salată asortată de accente şi
naţionalităţi, jucându-se cu clişee legate de fiecare în parte, la limita
corectitudinii politice. Fiecare animal impersonează câte un stereotip. Rusul e
încăpăţânat dar şi foarte curajos când vrea, italianul e glumeţ şi bun la
suflet, dar cu IQ un pic sub mediu, iar felina hispanică ştie să fie şi tandră,
dar şi dominatoare. Şi toţi livrează glume şi situaţii haioase la minut. Am râs
cu lacrimi, recunosc. (Noroc că rimelul
Alva, de la Organique, nu irită ochii nici măcar în momente din astea :)).
Paradoxal, deşi Madagascar 3 ne arată că înţelege noţiunea de clişeu şi se joacă
într-un fel autoreflexiv cu ea (”Fugim cu circul, ce mai clişeu!”, spune la un
moment dat unul dintre animale), continuă să o folosească pe post de
cuvânt-cheie, la fel ca în celelalte două serii. Adică veţi întâlni în film
replici pe care le-aţi mai auzit în zeci de alte filme americane, un story
previzibil, scene de bătaie după reţetă (cu pasaje în slow-motion & co.),
urmăriri şi salturi spectaculoase, total neplauzibile ş.a.
Ceea ce nu înseamnă
că nu e o vizionare relaxantă, o animaţie numai bună de gustat alături de o
găleată de popcorn într-o seară în care n-ai chef de poveşti şi gânduri savante.
Ce caută la Cannes? Habar n-am. Poate e menit să mai destindă puţin atmosfera,
altfel supraplină cu dramele din Competiţie proiectate până acum. O porţie
sănătoasă de râs nu strică nimănui, nu? (corespondenţă de la Cannes: Adina Baya)
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.