duminică, 26 septembrie 2010

Resident Evil: Afterlife (2010)

rating: Brainwash 3D

Nu sunt un fan al jocurilor din seria Resident Evil dar apetitul meu pentru filme bazate pe jocuri e ceva mai mare decat la omul obisnuit. In cazul francizei dezvoltate de Capcom intotdeauna am simtit ca filmele rezultate au fost destul de bine facute si ca universul post-apocaliptic dominat de Umbrella Corporation era suficient de prolific pentru aducerea pe marele ecran a unui artwork chiar mai mult decat decent. Filmele astea au un target precis, impatimitii de jocuri RE (numai in 2009 s-au vandut 40 de milioane de titluri) asa ca nu au niste tinte nerealiste in domeniul originalitatii si inovatiei. Scopul e sa aduca in cinema elemente din jocurile video iar asta in cadrul unei povesti structurata cat de cat logic si presarata cu action si gore, cum ii sta bine unui thriller horror. Pentru ultima parte a seriei insa, Resident Evil Afterlife, a fost nevoie de revenirea lui Paul WS Anderson la carma ca sa duca corabia prin curentul cinematografic al anului, Real3D. Prin urmare pot spune linistit ca ceea ce a urmat a fost o calatorie dementiala.

Mr. Anderson isi stie bine treba: el face spectacol vizual. A mai dat rateuri (cu AVP si Soldier spre ex.) dar in general filmele sale sunt destul de reusite chiar daca valoarea lor post-vizionare e redusa. Vorbesc aici de Mortal Kombat, Resident Evil, Death Race etc (Event Horizon e dintr-o alta liga, fiind vorba de un horror psihologic intunecat setat in spatiu) ele insemnand filme de consum care fac industria de popcorn sa existe. Nici RE Afterlife nu face exceptie asa ca iti fura ochiul cu aspectul sau foarte cool de film ambitios pus pe intretinut atmosfera mancatorilor de crantzanele. Ceea ce-i reuseste de minune. Filmat cu jucaria lui James Cameron, in Real 3D, ultima parte (pentru moment) a francizei RE arata bestial si fura ochiul din start. Intro-ul cred ca e dintre cele mai bune introduceri de film din acest an, un slowmotion ploios pe strazile din Tokio, camera panoramand vreme de 4 minute o japoneza dezorientata, in vreme ce din boxe rupe muzica halucinanta a lui Tomandandy, scena semnificand eruperea epidemiei de virus T care a pustiit ulterior lumea.


Am scris doua paragrafe si n-am pomenit nimic de vedeta seriei. Da, Milla Jovovich e prezenta, arata bine in tridi, e la fel de bataioasa si de inarmata pana-n dinti, si, in plus, e mai multe. Intr-o scena ce poate fi considerata cel mai bun rip-off dupa Matrix de la ... Matrix incoace, mai multe Mille identice patrund intr-o cladire aparata de mascati pentru a distruge corporatia Umbrella. Asadar avem o gasca de Trinity care se misca repede, stiu kung-fu, manuiesc sabii si stelute ninja, pistoale, mitraliere si grenade, se catara pe pereti in timp ce tencuiala pocneste sub efectul gloantelor si, peste toate, au puteri telekinetice(!). In termeni computeristi: lolwtf!? Este prezent chiar si un agent Smith caci Shawn Roberts s-a straduit sa-l afiseze pe directorul Umbrellei intocmai ca o versiune upgradata de inteligenta artificala intr-un corp de otel. Laconic si impasibil, in costum inchis la culoare si cu ochelari de soare, tipul se ridica la nivelul reputatiei smithiene: he keeps coming back!! Iar asta e doar inceputul filmului, care cumva il leaga de precedentul (Extinction) terminat in coada de peste.


Partea cea mai consistenta a filmului se desfasoara in Los Angeles unde proiectul Alice (in speta Milla) ajunge dupa o cautare mistica a ultimului refugiu al umanitatii - Arcadia. Periplul ei prin Alaska mi-a amintit de Sillent Hill, alta sursa de inspiratie pentru look-ul filmului, oferind aceeasi liniste rau prevestitoare si acelasi alb al dezolarii intr-o lume foarte probabil goala de viata inteligenta. In Los Angeles insa Alice da peste un ultim grup de supravietuitori, izolati sau refugiati intr-o inchisoare ermetica si inconjurati de hoarde salbatice de morti vii flamanzi. Impreuna vor planui o evadare catre destinatia lor comuna - Arcadia - un loc care se arata a fi mai aproape decat credeau dar se va dovedi altceva decat credeau. Un mare bonus pentru prezenta scurta, din pacate, a lui Wenthworth Miller (Michael din Prison Break) care, ironic, cunoaste o cale de scapare (hehe). Alte puncte sunt acordate aducerii in film a unui personaj creepy de tipul bossilor de sfarsit de level de prin jocuri, un gigant numit The Executioner, cu sac pe cap si cuie batute-n cap, care nu vorbeste dar cara cu el o halebarda cat toate zilele. Ar fi fost misto transpunerea lui si a lui Pyramid Head din Silent Hill intr-un film de sine statator. As plati bani pentru asa ceva.


The Executioner(sus) vs Pyramid Head(jos)

Ca o concluzie, Resident Evil Afterlife mi-a parut un film axat pe fun, cu o grija deosebita pentru aspect (turnurile fumegande ale LA-ului in fundal sunt foarte sugestive) si cu uz excesiv de slow-motion pentru efect... artistic(?). Efectele speciale si 3D-ul sunt de top iar explozia (sau implozia) din Tokio arata extraordinar pe ecranul de 20 de metri. Din pacate avalanja de clisee si furaciuni il faulteaza grav in topul criticilor. Personajele secundare dispar cand te atepti s-o faca iar cele disparute apar acolo unde te astepti sa apara. Plotul devine la un moment dat atat de neverosimil incat iti starneste reactii vehemente de "bai frate!" Dar toate raman in urma la iesire cand iti dai seama ca totusi te-ai simti bine. Asadar filmul e o buna completare in seria RE si lasa usa deschisa pentru numaru 5.
Trailer

5 comentarii:

  1. Hello dears,

    scriu aici ca review-u' la Inception ii prea jos.
    Chiar mi-i dor de Luci, si-l mai asteptam pe la concursuri la mol, every now and then. PS: o sa se redeschida si Tequila... :)
    Ter'na, ca-ti place la maxim, cind apare asa cite-un film eveniment gen Inglorious Basterds, Inception sau Avatar (in asta ai lovit cel mai putin, ba chiar ti-a placut. Eu l-am uitat deja. Parca nu l-as fi vazut), sa arati lumii ca nu-i chiar asa :)) Astept inca filmu' mare la care o sa fii in rind cu lumea...:)

    @ Richie: haha, si mie mi-a placut mult Resident Evil, in conditiile in care restul de pina acum nu mi-au placut mai deloc. Asta e fain fain facut...artsy. Iar scena de inceput- genialaaaaaaa. Chiar in timp ce iti citeam recenzia, ma gindeam ca dupa ce termin, sa ma interesez cine-a facut coloana sonora ca mi-a placut mult. Da' m-ai ajutat tu. So, thnx.

    Nu scrieti si voi de Machete? Numa' Sirb? As scrie eu- da-s in pana de exprimare.... :)

    RăspundețiȘtergere
  2. Nu cred ca Lucica a vazut Maceta iar eu unul chiar am zis ca-s multumit de ce-o spus Sirb iar ce-am avut de adaugat am zis in comentariu acolo. Pe scurt, am fost uberincantat de film :)

    Resident Evil asta chiar e facut cu gust, chit ca-i artsy fartsy. I-a placut chiar si lu domnu Mihnea Columbeanu (http://www.cinemagia.ro/stiri/resident-evil-afterlife-miza-zero-pe-o-distanta-de-mille-si-mille-16432/)

    RăspundețiȘtergere
  3. misto pyramide head asta:)) care imi intinde taiusul sub genunchi si ma face sa cad cu nasul in ceaunul cu clisee al caror iz ma cam opreste sa urmaresc RE...dar cine stie poate ca voi incepe cu partea a patra:P

    RăspundețiȘtergere
  4. Pyramid Head e din Silent Hill..celalalt e din RE. Amandoi insa arata inspaimantator.

    RăspundețiȘtergere
  5. ce faina faza cu "distanta de mille si mille"... Ce ciuda mi-i pe dumele astea care-s chiar sub nasu' meu, dar nu-mi vin :P

    RăspundețiȘtergere