Marele Ecran: Debuturi pe spranceana

sâmbătă, 25 septembrie 2010

Debuturi pe spranceana

E util din cand in cand, dupa ce te-ai familiarizat cu cele mai apreciate titluri din playlistul unui regizor consacrat, sa te intorci la origini ca sa vezi de unde a inceput. Poti in felul asta sa descoperi indiciile stilistice ale muncii sale de mai tarziu si, poate, sa recunosti in alte situatii tinerii regizori promitatori.

THE KILLING (1956)

The Killing e primul lung-metraj autentic al lui Stanley Kubrick, pana la el maestrul facandu-si mana pe scurt si mediu-metraje si documentare. Datand din 1956 The Killing e un noir valoros despre o echipa de gangsteri care pun la cale si executa un jaf armat la o casa de pariuri a unui stadion unde se jucau curse cu cai. Filmul e foarte concentrat, actiunea nu stagneaza deloc si personajele sunt clar definite. Totul e narat in stil documentaristic iar momentele sunt derulate necronologic, ca si cum povestea s-ar spune din perspectiva fiecarui jucator. Stilul acesta a lui Kubrick i-a influentat ulterior pe multi alti regizori cand au tratat subiectul heist-ului (Reservoir Dogs, anyone?). Planificarea foarte atenta a jafului e pusa in primejdie de unul din participanti care se "scapa" sotiei, o demoazela sictirita, bagacioasa si infidela care isi dispretuieste sotul si planuieste impreuna cu amantul sa puna mana pe prada. Pana la final The Killing e exact asa cum sugereaza titlul: o hecatomba sangeroasa pe altarul dragostei de bani. Filmul ofere insa si cateva momente de pura reflexie cand se discuta conditia gangsterului, pericolul individualitatii si calitatea incontestabila a mediocritatii de-a oferi confort sufletesc celor din jur.

FOLLOWING (1998)

La polul opus debutului kubrickian se afla cel al fenomenului Nolan. Chrstopher Nolan si-a facut primul lung metraj in 1998 - Following - asa cum ii sta bine unui artist cu ambitii, adica in alb-negru, cheie mistic deconstructiva si buget redus. Tot un noir insa la 40 de ani mai departe de cel al lui Kubrick, Following e story-ul unui scriitor amator care si-a stabilit un obicei din a urmari persoane necunoscuta in scopul documentarii asupra obiceiurilor indivizilor. Din fericire pentru poveste da peste un hot/spargator de apartamente (interesant numit Cobb, remember Inception?) care se prinde ca e urmarit si-l confrunta pentru ca mai apoi sa-l atraga in escapadele sale prin apartamente parasite. Baiatul se indragosteste de proprietara unui apartament "vizitat" iar apoi se aventureaza in viata ei in chip de erou salvator.. Doar ca asa cum am putut vedea la tot ce a facut Nolan in continuare, exista twist dupa twist si nimic din premisele cu care am fost serviti nu a fost privita din plan departat, ca parte a intregului edificiu cinematic. Asa ca in 70 de minute avem sansa sa ne jucam cu un puzzle alcatuit din bucati necronologice pe care nu putem sa-l reconstruim decat in ritmul personajului principal si in felul in care el da sensul final al povestii.