duminică, 19 septembrie 2010
In nemernicia mea
DESPICABLE ME (2010)
rating: Colectabil (daca sunteti parinti)
Despicable Me e singurul film de animatie (Universal, nu Pixar cum m-as fi asteptat) cu villains care nu contine picior de super-erou. Cel putin nu super-eroi cu costume, arme sau puteri speciale. Forta pozitiva aici este intrupata sub forma a trei orfeline obisnuite, bine hai sa recunoastem: super-dragalase (numa uitati-va la asta mica, Elsie Fisher alias Agnes si incercati sa-i rezistati).
Sa mai recunoastem ca surorile Margo, Edith si Agnes au o putere speciala si secreta: dragostea inocenta, "cea care misca soarele si celelalte stele". Ar fi si bine sa "miste stelele", pentru ca insensibilul Gru (Steve Carell) vrea sa fure Luna si sa castige astfel cursa pentru titlul de cel mai rau dintre raufacatorii planetei. Totul merge conform planului, mai putin interactiunea crudului Gru cu cele trei gratii dezarmante (la propriu). Ora de balet, vizita in parcul de distractii (scena din rollercoaster e absolut ametitoare - CGI la inaltime) sau ritualul povestilor dinainte de culcare zguduie pe nesimtite lumea lui Gru. Despicable Me este filmul transformarii lui Gru din superbad in superdad.
Povestea in sine nu surprinde niciun spectator care a vazut afisul filmului. Surprinzator si proaspat e felul in care se ajunge la vechea morala familista. Animatia cucereste prin dezinvoltura si naturalete, exact ca un copil. Scenele lacrimogene sunt deturnate imediat printr-un hohot mare de ras. Nici nu imi amintesc cand mi s-au mai combinat in asa hal lacrimile de plans cu cele de ras (poate sa fiu mai usor sensibilizat de subiect si gratie recent dobanditei calitati de tatic).
La aceste virtuti rare se adauga o galerie de personaje pixaresti: antagonistul Vector care inventeaza arme care trag cu pirahna, nelipsitul doctor-inventator 'vociferat' de scandalosul Russell Brand, batrana mama sadica (Julie Andrews, eroina generatiei anterioare de copii in Mary Poppins sau My Fair Lady). Cei din urma dar si cei dintai sunt "minionii", armata de robotei pe post de crash test dummies pentru doctorul Nefarius. O vreme am crezut ca limbajul lor neinteligibil e voit "cautat", sa sune in stilul creaturilor din reclamele Orange, daca le mai tineti minte. Apoi mi-am dat seama ca minionii vorbesc de fapt in limba bebelusilor. In orice caz, "pakoi, pakoi " are toate sansele sa devina o noua forma de salut.
INCEPTION (2010)
rating: Brainwash cu pretentii prea mari
Oarecum fortat (ca sa nu zic fortuit) de imprejurari, am vazut de-abia acum "senzatia verii". Pe de o parte a fost bine, ca nu m-a luat valul de entuziasm care se declanseaza in momentul unei premiere mult-asteptate. Pe de alta parte n-a fost asa bine. Oricat m-am ferit, tot mi-au ajuns la urechi diverse pareri si verdicte in stare sa-mi altereze obiectivitatea. Problema cu Inception e ca te asteptai sa-ti bulverseze mintea cum a facut-o Matrix. In realitate, lucrurile stau un pic altfel.
Nu cred ca recenzia mea tardiva aduce multe noutati. S-a spus ca Inception incepe (cel putin pentru Di Caprio) acolo unde se termina Shutter Island: un personaj chinuit in vis de amintirea nevestei (Marion Cotillard) moarte, tata a doi copii, naufragiaza pe o plaja. Di Caprio nici nu s-a straduit sa-si modifice jocul, iar ceea ce in filmul lui Scorsese era inspirat, aici este exagerat si patetic. S-a mai spus ca seamana cu un film din seria Bond (la asta te duce cu gandul tabloul de actiune pe zapada din final) combinat cu un "heist movie", un fel de Ocean's Eleven pe halucinogene (la asta te duc cu gandul ocheadele aprobatoare pe care le schimba membrii echipei in aeroport, la finalul operatiunii).
S-a spus ca Joseph Gordon-Levitt e expresia cool-ului. Nu stiu daca s-a mai spus ca Tom Hardy aka Eames fura toate scenele in care apare, oricum e destul de evident (m-am tot intrebat "de unde a aparut omul asta?"; abia acasa am gasit raspunsul: "din Bronson"). S-a mai spus si ca referintele culturale sunt prea bagate in ochi (pe arhitecta care proiecteaza labirinturi o cheama Ariadne, muzica pe care o aud in vis eroii e cantecul lui Edith Piaf, inviata recent pe ecran de aceeasi Cotillard).
Nolan a avut "o idee cu care vrea sa ne infecteze subconstientul". Ideea ca lumea noastra-i "visare". Interesant ca aduce in mainstream subiectul manipularii viselor, programarea lor constienta. Exista numeroase categorii de artisti care lucreaza in vis (arhitecti, scriitori sau regizori). David Lynch detaliaza aceasta tehnica in cartea Cum sa prinzi pestele cel mare.
Inception ofera si suficient entertainment pe langa balastul pseudo-intelectual. Scenariul fratelui Jonathan e mestesugit. Ca spectacol vizual sunt destule momente care iti raman pe retina (orasele se impaturesc, Gordon-Levitt pluteste cateva zeci de minute intr-un hotel fara gravitatie). Ideea mai profunda cu care cred ca manipulatorul Nolan a vrut sa ne infecteze mintea e ca vedem un film mare. Nu e cazul.
In ciuda itelor complicate si a subiectului aparent profund (vis in vis in vis in vis, pana la al patrulea nivel) Inception ramane la un nivel superficial. Desi are intentia de a explora camerele cele mai intime ale subconstientului uman, nu face decat sa zgaraie la usa lor. Daca ii reprosez ceva este absenta (cu cateva mici incercari) tocmai a onirismului (tineti cont ca 90 % din film se petrece in vis). Filmul e prea explicit, prea artificial, prea "real", ca o demonstratie a unei probleme de matematica. N-are (aproape) nicio taina.
Domm Cobb ( Di Caprio): Visele par reale cat timp suntem in ele, nu-i asa? Numai cand ne trezim realizam ca ceva a fost ciudat". Asa si cu Inception. Cat timp esti in film e ok. Dupa vizionare tot esafodajul se naruie, ca si cladirile 'construite' de cuplul DiCaprio &Cotillard in visul lor comun. Nu ramai cu nimic.
Pe scurt: Inception iti fura ochii (si atat). Din aceasta perspectiva, poti sa zici ca e un heist-movie reusit.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
perfect de acord, nolan a incercat sa ne implaneteze o idee pe care o stim deja pe dinafara :) si avand in vedere background-ul regizoral nu putea aborda visul decat...rational
RăspundețiȘtergereziceti ce vreti, eu tot zic ca filmul e un mix intre Matrix si David Lynch.
RăspundețiȘtergere@tagheue: Vorba ceea: e greu sa gasesti un mix bun, iar Matrix si Lynch nu prea se pupa.
RăspundețiȘtergereAcum lasand gluma deoparte, te intreb -fara nicio urma de superioritate- unde l-ai vazut pe Lynch in Inception.
Pentru ca mie mi-ar fi placut sa vad aici ceva din maestrul absolut al oniricului.
Iara te pisi tu impotriva vintului, eh?
RăspundețiȘtergere@Ciupi: Good evening, commissioner. Here she comes again.
RăspundețiȘtergereGluma 1: A trebuit sa scriu un articol (cum nu-ti place tie) ca sa mai dai si tu un semn
Gluma 2 (politica). E la moda zilele astea, sa te pisi impotriva Vantu-lui.
Acum, fara gluma: tura asta nu sunt singur impotriva tuturor. De fapt cred ca sunt mai multe pareri contra, decat pro (in sensul ca nu e o capodopera, nu ca n-ar fi un film ok). Si daca la Inglourious Basterds recunosc ca am exagerat, aici am fost chiar bland.
Cheers!
Foloseam comparatia David Lynch, fiindca eu sunt ferm convins ca Inception este un film prea dens pentru o singura vizionare. Sunt multe detalii pe care omul le ignora din prima din cauza supradozei de eye-candy. La fel si filmele lui David Lynch, nu le intelegi din prima, probabil nici din a doua-a pe deplin (eu m-am uitat la Mullholland drive de vreo 4 ori in vremea cand a aparut si nici dupa n scheme logice n-am inteles filmul).
RăspundețiȘtergere@tagheue: Inteleg ce vrei sa zici cu Mullholland Drive. Am patit acelasi lucru. De-abia la a treia vizionare mi-am dat seama cat e de bun.
RăspundețiȘtergereDesi Inception pare sa te copleseasca in anumite momente si sa nu mai tii pasul cu ce se intampla, nu mi-a lasat senzatia ca as fi scapat ceva.
inception e un action movie bine facut nimic de zis (cu toate ca circula virale cu greselile de racord in legatura cu efectele speciale), dar nici mie nu mi se pare ca ar avea vreo conexiune cu lynch, visul n-are la nolan nimic simbolic, nimic mistic, nimic de neinteles, e pur tehnic astfel incat sa iti ia ochii, respiratia si banii:)) care nu-i putin lucru in era mercantila
RăspundețiȘtergereMa scuzati ca intervin asa tarziu dar am motive bune: am fost la teatru :).
RăspundețiȘtergere@Luci: nu-ti spuneam eu acu 2 seri ca la Ciupi i-o fi dor de tine? No vezi?
@Tagheue: si eu cred ca Inception se imbunatateste ca experienta la a doua vizionare, am observat-o singur, insa ramane doar un film foarte bine realizat tehnic si nu cred ca plotul sau ascunde mai mult mister decat o papusa matrioska. Desfaci si desfaci si la final tot un gol ramane, chit ca-l cheama limbo. Dar nu neg ca artificiile lui Nolan nu sunt in masura sa ma umple de incantare pe durata celor 150 de minute.
Totusi nici eu nu prea vad legatura cu Lynch decat prin faptul ca amandoi se pot juca cu oniricul numai ca in moduri diferite. In vreme ce Nolan lasa loc de speculatii si cam atat, Lynch te face sa-ti pui intrebari privind sanatatea lui mintala, a actorilor sau chiar a ta. Am revazut Blue Velvet si Lost Highway acum cateva zile si nu pot spune fara echivoc care parti sunt vis, care realitate, care halucinatie si care inexplicabilul amenintator. Cat despre Mulholland Drive oricat l-as vedea nu ma satur.
@Adina & Richie: se pare ca ne p**am in grup impotriva vantului.
RăspundețiȘtergere- ca de obicei lumea simte nevoia sa filosofeze :)
RăspundețiȘtergere- fimul il consider strict tehnic si ingineresc;
- poate fi la fel de util precum si Iona [la partea de recursivitate] in ilustrarea unor concepte din programare precum buclele imbricate, sisteme cu memore partajata, structuri de date de tip coada (FIFO), etc;
- din punct de vedere comercial "arata bine"; cine vrea sa vada un film cu un om singur intr-o camera si care isi deplange viata este clar ca nu va fi impresionat de acest film;
- concluzia: fiecare il vede cum vrea :)
@Alexandru: "tehnic si ingineresc", frumos punctat!
RăspundețiȘtergereCam asta ziceam si eu, chiar daca in alte cuvinte.
Merci de interventie. Mai (inter)vino :)