vineri, 6 august 2010

Puneti mana pe clasice!

Lasati comedioarele cu adolescenti virgini si filmele de popcorn (sau de nachos) in pace si mai puneti mana pe-un clasic dinala din top 200 imdb sau de prin ghidurile alea cu coperti groase, gen 1001 filme de vazut pan' la moarte, ca nu va imaginati ce pierdeti. In ultima luna cred ca am vazut vreo 10 albe-negre si ma simt ca-n ziua cand am descoperit ciocolata amaruie cu menta si nu ma mai saturam de ea. E ca o dulce dependenta care stii ca nu are cum sa-ti faca rau, ba chiar, mai mult, te va implini.. Iar clasicele au farmecul ala de a fi vechi si faimoase si prin urmare intrate in cultura pop, generand nelipsitele referiri in filmele moderne, in conversatii sau in orice situatii care impun o asemenea referire. Cum sa pricepi pe de-a-ntregul "Louis, I think this is the beginning of a beautiful friendship." fara sa fi vazut Casablanca. Ori "You're good. You're very good" fara Soimul Maltez. Sau "I'll tell you one thing, Fred, darling... I'd marry you for your money in a minute." din Mic dejun la Tiffany's. Sunt replici nemuritoare, intotdeauna proaspete ca niste melodii 'oldies but goldies'.

Febletea mea a fost Audrey Hepburn si am facut tot posibilul sa vad cele mai reusite filme cu dansa. M-a atras felul in care se amestecau in ea si rebeliunea adolescentei si candoarea fetei indragostite si aroganta sofisticata a femeii de societate. Totul cu o gratie neasemuita. Deci afara de Micul Dejun... care e o absolut genial si consacra imaginea sub care o voi identifica pe Audrey in viitor (excentrica, stilata si un pic naiva) cercetati cu deosebita grija Charade, o comedie misterioasa in care ii da replica lui Cary Grant, unul din cei 4 tipi suspect interesati de o suma de bani furata de sotul ei acum decedat "accidental". E amuzant si, totodata, plin de suspans. Sabrina e filmul care mi-a cazut cel mai "cu tronc" poate si din cauza lui Humphrey Bogart care sclipeste in rolul de afacerist abil care incearca sa saboteze aventura fratelui mai playboy cu fiica soferului. Timida si indragostita fetita devine insa o sofisticata d-ra care nu-i atat de usor de indepartat. Ar mai fi Roman Holiday in care e vorba de o frumoasa poveste de dragoste intre o printesa plictisita si un jurnalist pe strazile Romei, Funny Face in care face duet cu Fred Astaire oferind cel mai amuzant film despre moda posibil (o bibliotecara ajuge pe coperta celei mai prestigioase reviste de moda) si My Fair Lady un muzical fabulos de vreo 3 ore avand ca subiect sonoritatea limbii engleze. Am gustat fiecare minut din el si nu degeaba e onorat cu 8 Oscaruri.

Revenind la The Maltese Falcon, recunosc ca l-am vazut doar si doar pentru ca imi placea sonoritatea numelui si pentru ca habar n-aveam ce inseamna un soim maltez. Ei bine, am aflat si am inteles ce inseamna un film noir veritabil, cu Humphrey Bogart in rolul detectivului. Tot ce scoate omul ala pe gura e bun de status pe facebook ("When you're slapped, you'll take it and like it.") Finalul e una din cele mai bine scrise scene. 12 Angry Men e in primele 10 filme pe imdb si are si de ce. E un superb studiu de personaje, cu 12 tipologii diferite inchise intr-o camera, intr-o zi fierbinte, pentru a delibera soarta unui tanar acuzat de crima. Un juriu tipic american care discuta inca o data probele pentru a fi siguri ca nu exista dubiu in acordarea verdictului. O constructie superb structurata, cu inteligenta si subtilitate punand in discutie imperfectiunea unui sistem juridic, asa-zis impartial, dar viciat de prejudecati si stereotipuri.

Alfred Hitchcock are o tolba plina de thrilere si filme noir si odata ce ai gustat misterul primului nu te mai opresti. Psycho e cel mai faimos si e o capodopera dar mie unul imi sunt mai dragi Vertigo si Rear Window, amandoua cu James Stewart. In primul joaca un detectiv suferind de vertij care investigheaza iubita unui amic dezvoltand apoi o obsesie pentru ea iar in al doilea un fotograf imobilizat la pat care incepe sa-si spioneze vecinii de pe fereastra ajungand sa surprinda o crima si transformandu-ne pe toti in detectivi/voyeuri. Notorious ii aduce in capitala Braziliei pe Cary Grant si Ingrid Bergman la vanatoare de ex-nazisti iar Shadow of a doubt e exemplul perfect de film in care unchiul stilat si plin de bani revine in sanul familiei ascunzand un secret oribil - e un criminal sadic - pe care astepti sa-l dezvaluie din clipa-n clipa. Tensiune picurata cu pipeta pana la climaxul final.

Ultimul vazut pana in acest moment e The Night of the Hunter, o capodopera expresionista regizata de Charles Laughton. E singurul sau film, dar si ce film.. O poveste epica despre lupta dintre bine si rau in care Robert Mitchum face un rol senzational interpretandu-l pe sinistrul predicator Harry Powell, un lup in haine de miel, un fals profet ce vorbeste in cuvinte sfinte dar tine brisca in buzunar. Cei doi copii, intruchiparea inocentei, sunt adevaratii eroi ai filmului, luptandu-se sa tina ascunsi 10000$ furati de tatal lor cu pretul vietii. Decoruri uimitoare, contraste superbe si cadre de filmare tributare maestrilor germani m-au 'obligat' sa dau printscreen la cateva faze.




...fotografie, sau cinema :)

Hai ca m-am intins cu scrisul.. e cazul sa inchei. Ideea era ca ma cam plictisisem sa fac cronica la un film prea comercial sau prea underground si daca tot am faza asta cu filmul clasic am zis hai sa profit si sa-i provoc pe cei 180 de cititori abonati la un raspuns tip recomandare: Ce film clasic credeti ca-i musai de vazut si din ce motiv (obiectiv sau subiectiv)?

17 comentarii:

  1. La fix a venit asta, parca m-am saturat pana peste cap de moda cu 'hai sa vedem un film mediocru de anul asta mai degraba decat o capodopera de acu 20 de ani'.

    Din seria clasicelor eu recomand Vrajitorul din Oz, pentru copilul din fiecare. :)

    RăspundețiȘtergere
  2. chiar aseara am revazut 1984. recomand

    RăspundețiȘtergere
  3. cel mai adevarat film, si cel mai bun dupa mine, mean streets din '73 a lu scorsese

    RăspundețiȘtergere
  4. filmele clasice au ceva unic. si eu o sa dedic 4 zile maestrului Hitchcock si inca cateva unor clasice

    RăspundețiȘtergere
  5. "La Strada" (Fellini) - nu are nevoie de justificari
    "The Clockwork Orange" (Kubrick) - muzica si imagine intr-o combinatie care te da cu capul de toti peretii.
    "The Shining" (Kubrick) - suspans, Jack Nicholson si un copil care face un rol extraordinar.
    "La vitta e bella" (Roberto Benigni) - emotionant. Beningni intr-un rol genial
    "Metropolis" (Fritz Lang) - film mut din 1927, futurist, superb.
    "The Blue Angel" (Josef von Sternberg) - m-am indragostit de muzica lui Marlene Dietrich.
    "Some Like it Hot" (Billy Wilder) - o comedie de o mie de ori mai buna decat multe porcarii din ziua de azi.
    "The Apartment" (Billy Wilder) - tot Wilder, tot comedie. Foarte tare!
    "Who's Afraid of Virginia Woolf?" (Mike Nichols) - Elizabeth Taylor si Richard Burton in rolurile principale + alte 2 personaje. Genial.
    "Amadeus" (Milos Forman)- viata lui Mozart. super film.
    "The Vanishing" (George Sluizer) - l-am descoperit de curand. olandez. m-a dat pe spate. genul de film roller coaster.
    "Forrest Gump" (Robert Zemeckis) - Tom Hanks intr-un rol exceptional.
    "Dancer in the Dark" (Lars von Trier) - must see

    RăspundețiȘtergere
  6. "Barefoot in the Park" si "Splendor in the Grass". Plus "Some Like It Hot" :)

    RăspundețiȘtergere
  7. @ily: chiar eram curios cine va spune primul Vanatorul din Oz :). ai o cioco micuto ;)

    @unholy two: de revazut si recitit

    @ciprian: scorsese si de niro la orice ora.

    @marian: asta e si planul meu, am vreo 6 pregatite.

    @carina: vad ca ai inceput cu Fellini. n-am uitat sa stii..

    Mrs Dalloway: mersi mersi.. Some Like it Hot era pe lista mea deja.

    RăspundețiȘtergere
  8. acu vreo catziva ani, cand am decis ca am atins majoratul cultural, am decis sa vaz toate filmele esentziale (dintr-un motiv sau altul) cronologic si pe regizori, alese pe criterii de topuri relevante, critica, popularitate sau relevantza istorica. zilele astea am ispravit cu primii 50 de ani. Incepusem un experiment pe blog, regizorul si articolul, pe masura ce le vizionam, dar la un moment dat m-am lasat prada entropiei si nu m-am mai tzinut de treaba. Asa ca profit de ocazie pentru a impartasi niste coordonate esentziale aici, unde am impresia ca vor fi apreciate:

    - din perioada muta multzi regizori/filme care au supravietzuit testului timpului au facut-o strict datorita inovatziilor tehnice raportate la vremea respectiva, fiind in rest cam perimate in prezent. exceptzii sunt murnau, chaplin, keaton (care si-ar face oricand loc intr-un top ten all-time propriu) plus cate un iepure care mai sare pe ici pe colo - flesh and the devil, phantom of the opera, phantom carriage, safety last, sau tata lor - metropolis.

    - comediile din anii 30/40 ale lui ernst lubitsch si preston sturges sunt combinatzia perfecta de arta si entertainment. still incredibly funny...

    - frank capra, omul care a inventat filmul corny, inspiratzional, capabil sa sa te faca sa te dai jos de pe scaunel si sa-ti desprinzi funia din jurul gatului

    - huston, wyler, hawks, ford, stevens sunt gigantzi americani esentziali cu filmografii vaste, succes critic si popular imens. mi-ar lua prea mult sa fac recomandari nominale, ideea e ca trebuie luatzi in colimator neaparat, cu rabdare si discernamant. Dar...

    - ... dar campionul la raportul prolificitate/calitate e hitchcock. si la egalitate cu el bergman si kurosawa, desi aici deja judec prin inductzie, pentru ca la ultimii doi inca n-am ajuns :) ideea e ca in cazul astora cel putzin 20 de filme sunt vizonare obligatorie. in cazul lui hitchcock, sa nu ratezi the 39 steps, de pe vremea cand inca isi facea mana prin anglia. Asta contzine samantza tuturor filmelor lui ulterioare.

    - billy wilder e un favorit personal - de la double indemnity (apropo, barbara stanwyck e gagica din cauza careia mi-as fi dorit sa ma nasc cu vreo 70 de ani mai devreme) la the apartment sau torentzialul one-two-three, a facut aproape numai filme speciale, cu o versatilitate rara - comedii, drame, satire, de toate pentru totzi, si toate varfuri ale genului

    In fine, cateva filme care mi s-au parut mie undeva intre excelent si genial de prin perioada asta, in afara abordarii pe regizori:

    - the scarlet empress, ca tot il pomenea cineva pe sternberg - un film sick, total in afara peisajului vremilor alora. de vazut la pachet cu queen christina - garbo si dietrich in plina glorie, acelasi subiect, abordari diferite

    - si apropo de filme sick, freaks al lui tod browning e timeless. and sick, sick, sick

    - touch of evil e capodopera lui orson welles daca ma ntrebatzi pe mine. de vazut neaparat in high definition

    - out of the past - noir cu robert mitchum care se invarte numai cu replici de notat in caietul de expresii frumoase

    - harvey. despre asta nu comentez nimic :)

    ... si multe altele, ca intotdeauna. De fapt astia au fost doar americanii la o privire ultra-generala, radicala chiar. In timpul asta se facea treaba la greu si prin alte partzi, in special anglia, frantza, japonia.

    PS: fratzii Marx. Musai. Duck Soup. A Night at the Opera. si restu. Cu ochii pe Groucho. Ca sa vedetzi de unde isi trage seva woody allen, de exemplu. Si subsemnatul ;)

    RăspundețiȘtergere
  9. Mersi pentru impresiile impartasite. Eu am notat Scarlet Empress si Queen Christina. La fel si Out of the past.
    Touch of Evil l-am vazut si sunt de aceeasi parere. Capodopera. Ma bucur ca s-a reusit reconstruirea ei parca au avut probleme cu politica studioului in acea vreme.
    Sunt recunoscator si pentru pontul cu 39 Steps.. nu era deocamdata in playlist (tocmai am terminat de vazut Dial M for Murder, eu merg in revers :)

    RăspundețiȘtergere
  10. Daca tot s-a amintit de Wilder, n-ar trebui sa uitam nici de Sunset Blvd. sau Ace in the Hole.

    Imi place ca a aparut in discutie de mai multe ori cuvantul "timeless". Asa e cu filmele mari - n-au varsta. Sau, daca preferati, sunt mereu tinere.

    Lista de asemenea filme e imensa. Cu ajutorul vostru, mai redescoperim titluri/autori obligatorii.

    RăspundețiȘtergere
  11. Hm, ce provocare.... primul care imi trece prin cap este Shogun Assassin (1980) iar al 2-lea Seven Samurai (1954).

    De ce ? Dupa ce o sa le vedeti o sa intelegeti.

    RăspundețiȘtergere
  12. It's a wonderful life pentru ca...nah e wonderful, mai spre anii 80 ciudatelul Babette's Feast, Alice Doesn't Live Here Anymore pentru ca Ellen Burstyn e geniala, How to steal a million pentru Hepburn si O'Toole fac un cuplu superb, North by Nortwest, The trouble with Harry ca nah vorbim de Hitchcock...subscriu la Metropolis, 12 angry men, Rear Window...

    RăspundețiȘtergere
  13. @Darael: pe aceeasi linie ar merge Samurai Assassin (1965)

    @Adina: sarumana pentru How to steal a million :)). Iar It's a wondeful life e un must..

    RăspundețiȘtergere
  14. doar cateva filme pe care nu le vad mai sus si le-as recomanda oricui are chef de clasici :): brief encounter,angels with dirty faces,pepe le moko, all about eve,laura, the big clock, his girl friday,philadelphia story, the awful truth, in a lonely place, the heiress.
    frumoasa initiativa dar nu stiu de ce atunci cand intrebi de clasici, cei mai multi se gandesc la filmele americane.sunt atatea clasice europene bune ca ar merita din cand in cand sa le acordam si lor putina atentie.

    RăspundețiȘtergere
  15. Mersi Ana, dupa cate stiu tu ai un ochi "incercat" cu asemenea filme de multa vreme. Ai dreptate ca multi se gadesc la clasicele americane ignorand usor pe cele europene sau asiatice.. insa nu cred ca au de pierdut si doar castiga mai putin, ca sa zic asa, si cum pofta vine mancand poate vor schimba meniul la un moment dat.

    RăspundețiȘtergere
  16. Din lumea Hitchcock, dupa "Vertigo" si "Rear Window" cred ca cel mai mult mi-a placut "Rebecca". Nu cred ca stiu film in care misterul femeii frumoase sa fie mai bine zugravit. Rebecca de Winter m-a bantuit chiar si pe mine o perioada.

    Si daca tot am intrat in atmosfera de mister as mentiona si Nosferatu (ala din '22), care chiar daca e considerat de unii un film "invechit", ramane o lectie autentica despre jocul straniu si perfect al umbrelor si luminii.

    RăspundețiȘtergere

Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.