vineri, 18 decembrie 2009

Where The Wild Things Are (2009)

Unde se ascund salbaticiunile?

rating: Colectable

Nu vezi prea des povestile copilariei ecranizate fara insertii contemporane astfel ca vazand azi Where The Wild Things Are m-am trezit gandindu-ma ce mult mi-ar fi placut ca sa fie si asta una din povestile copilariei noastre - a copilului obisnuit care pretinde a fi un lup care pretinde a fi rege. Din pacate insa cartea pentru copii a lui Maurice Sendak nu prea cred sa fi circulat pe la noi in comunism. In acest caz ii ramanem datori lui Spike Jonze (Being John Malkovitch, Adaptation) pentru ca a adus-o pe ecrane si chiar intr-un mod foarte reusit. E o poveste minunata si extrem de originala, total atipica, un fel de Scufita Rosie reimaginata, in care copilul neascultator se imbraca in haina de lup si e aproape sa fie mancat de salbaticiuni, mai mult sau mai putin imaginare.

Max e un copil cu o imaginatie infierbantata dar si cu aere de copil razgaiat si izbucniri violente de furie, probabil motivate de absenta figurii tatalui si de animozitatile cu sora mai mare. Mama lui e pe punctul de a-si reface viata astfel ca toanele copilului nu mai sunt tolerate la nesfarsit. Inca de la inceputul filmului Max se dovedeste o fire visatoare, retrasa, cu prieteni imaginari. Cand mama sa primeste vizita unui barbat strain, copilul se simte neglijat/abandonat, astfel ca face o scena penibila si copilareasca care declanseaza un scandal. Suparat, acesta fuge din bratele mamei in strada, imbracat doar intr-un costum alb de lup, si de acolo in padure. Apoi gaseste o barca, traverseaza un ocean si ajunge pe o insula populata cu niste creaturi ciudate. Acolo se dezvaluie intregul potential al imaginatiei sale, Max afirmandu-se drept regele lor asteptat, fiinta cu puteri supranaturale promitandu-le sa-i conduca spre o viata fericita impreuna.


Afara de povestea interesanta si originala, care captiveaza inca din momentul in care copilul pune piciorul pe insula salbaticiunilor si asista la un acces de furie al unuia din viitorii sai prieteni - Carol (James Gandolfini) - filmul se remarca indeosebil la partea de realizare si stil. Creaturile arata fantastic. Unele sinistre sau infricosatoare, altele calde si non-violente, toate au insa dimensiuni impresionante fata de fizicul baiatului: par niste mingi uriase imblanite, mai ca si sar ca niste mingi, daca n-ar avea ghearele acelea ascutite care dezradacineaza copaci. Cele 7 fiinte initial vor sa-l manance dar apoi convinse de vorbele inspirate ale baiatului il accepta drept rege, incoronandu-l insa uitand sa-i explice soarta fostilor regi. Disensiunile de grup se domolesc in momentul in care toti se apuca de un proiect comun care viza construirea unui fort/cetate/casa in care sa doarma toti intr-o "gramada". Nu dureaza mult insa pana cand firea impulsiva a lui Carol, atitudinea suspicioasa si depresiva a lu Judith si ratacirile lui KW sa declanseze noi conflicte care sa stirbeasca autoritatea micutului ce le promise sa aibe grija de ei.


Tonul filmului e un pic mai intunecat decat te-ai astepta (in ciuda pozelor) si asta datorita faptului ca e viziunea lui Jonze in cea mare parte. De fapt el a luat cele 10 propozitii din carte si a elaborat un scenariu de 110 pagini despre senzatia de abandon care te impinge la evadarea catre o lume imaginara in care nu ai cum sa gasesti altceva decat nefericire. Personajele sunt carismatice, fiecare reflecta diversele tipologii umane, iar copilul Max da o prestatie destul de solida explorand multiple stari conflictuale. Where The Wild Things Are mi-a parut ceva mai zdravan decat un film pentru copii.

Trailer

2 comentarii:

  1. Am citit numai inceputul recenziei, n-am vrut sa-mi stric singura surpriza. E prea mult daca iti cer sa-mi scrii un CD cu filmul asta? Stii si tu de cand il astept sa vina la cinema si nu mai apare odata!!! :( Dezolant.

    RăspundețiȘtergere