miercuri, 2 decembrie 2009

Şase filme în căutarea unui spectator...sau doi (III)

NU, FATA MEA, NU VEI MERGE SĂ DANSEZI (2009)



Mîine, la Timiş(oara), începe Festivalul Filmului Francez. În deschidere (0ra 20.00), o dramedie foarte recentă şi cu titlu foarte lung. N-am văzut filmul, aşa că mergem pe mîna organizatorului, Centrul Cultural Francez. Şi pe prezentarea lui.


Încă de la gara din Montparnasse totul merge prost. Léna (Chiara Mastroianni) îşi pierde fiul şi ratează la limita trenul. În geantă, are un pui de coţofană în agonie pe care fiica ei, Augustine, a vrut sa îl salveze. Ajunsă în Bretania, descoperă că părinţii şi sora sa complotează pentru binele ei şi l-au convocat pe fostul său sot, Nigel. Se simte trădată, umilită, revoltată. Să plece sau să rămână?

Puţină încredere pe care o are în ea se evaporează. Fantomele datoriei, ale judecăţii sociale, ale ordinii familiale se unesc pentru a o împiedica să trăiască, să iubească şi să gîndeasca. Sa fie pur si simplu ea însăşi.

Părerea criticilor :
Télérama - Louis Guichard

"Este dovedit, un film trist poate procura multă bucurie. Non ma fille...arată într-un mod agreabil o femeie sufocată de norme, culpabilizată de apropiaţii ei. Este un moment de cinema foarte tonic. (...) Electricitatea care circulă în acest «film de familie» nu are nimic de-a face, de exemplu, cu cruditatea şi ranchiunile telurice din O poveste de Craciun (Desplechin), tot cu Chiara Mastroianni. Domină o tandreţe picantă, acrişoară."

Paris Match - Christine Haas

"Această horă familială desenează un studiu foarte fin asupra imposibilităţii de a ne asuma, pierduţi în diferitele roluri pe care apropiaţii şi societatea în care trăim ni le pun în spate. Cu această operă plină de fantezie care oscilează între poveste şi realitate, Honoré trasează un portret magnific al femininului."


Film subtitrat în limba engleză
acces: 4 lei

3 comentarii:

  1. E bun filmul. A fost interesant să vâd la Honore şi cum a schimbat (periodic, e adevărat) Parisul cu ruralul. A inserat şi nişte glumiţe bine-venite (atenţie la cei doi bătrânei). Iar Mastroiani, în sfârşit cu un rol principal, e perfectă.

    În primă fază, nu am înţeles inserarea acelei poveşti bretone, normande (ceva pe acolo) dar în final, prinde contur şi pică bine.

    Vizionare plăcută! :)

    RăspundețiȘtergere
  2. Bogdan: merci beaucoup de recomandari! asadar mergem si pe mana ta :)

    RăspundețiȘtergere