joi, 6 octombrie 2011
FFF curand!
i984
miercuri, 5 octombrie 2011
Vremea recoltei
Dupa ultimele socoteli, toamna aceasta avem o recolta-record in agricultura. Ce frumos ar fi sa fie asa si in…cultura. Ceva sanse promitatoare sunt, dupa cum arata calendarul evenimentelor la Timisoara.
1. V-am anuntat deja ca in acest week-end se intampla SIMULTAN, festivalul dedicat artelor media (audio-video). A saptea editie se ia la tranta cu IMAGINARUL. Grupul de artisti care au nascut festivalul si invitatii lor din zona experimentala isi pun tot felul de intrebari: "Al cui imaginar este cel care da forma viitorului? Din ce se hraneste imaginatia intr-o lume in care informatia din jurul nostru este filtrata prin motoare de cautare si este manipulata prin mass-media?"
Trebuie sa recunosc ca la editiile anterioare nu am gustat toate proiectiile/instalatiile/performance-urile (unele mi s-au parut prea artsy, altele fara sens, iar altele pur si simplu puerile). Altele insa sunt reale surse de inspiratie. Daca ar fi numai concertul de anul trecut de la Sinagoga, si tot merita sa se faca acest festival. A rasunat vioara lui Zan Lyons de zici ca templul era o nava spatiala pregatita de decolare.
2. Biblioteca Universitatii de Vest ne invata din nou refrenul:"daca e marti, e cinemateca". Seria dedicata filmului romanesc se redeschide marti, 11 octombrie, cu Dreptate in Lanturi (Dan Piţa, 1984). La proiectia-eveniment si-a anuntat participarea actorul Petre Nicolae, unul din protagonisti. Sunt zvonuri ca insusi regizorul Dan Piţa a acceptat invitatia Cinematecii (pe 25 octombrie, cand va fi prezentat Hotel de Lux). Intrarea e libera la toate proiectiile din Aula BCUT.
3. Festivalul Filmului Francez se va desfasura anul acesta simultan cu capitala, ceea ce am inteles ca se traduce printr-o selectie mai buna. 8 fois debout de Xabi Molia - un romcom cu arome mai degraba americane decat francofone. My Little Princess vreau sa-l vad pentru Isabelle Huppert si pentru regizoarea cu nume romanesc (Eva Ionesco). La nouvelle guerre des boutons e ultimul film de Christophe Baratier (Les Choristes). Si cel mai curios sunt de La Conquete de Xavier Duringer, care il are in centru pe monsieur Sarko, inca in oficiu. Si om vedea ce-o mai fi, la cinema Timis (29-30 octombrie).
4. Dupa ce ne-am scandalizat un pic, am aflat ca vine in sfarsit Pina, mult-asteptata pelicula de Wim Wenders. E ca in bancul ala rusesc cu bicicleta. Nu vine la multiplex si nu e 3D. Va rula la Studio (la mijlocul lui octombrie), dar zic sa ne multumim si cu atat.
Dupa cum vedeti, in octombrie avem o recolta-record de evenimente cinematografice in oras. Numai sa avem si cine sa le culeaga.
marți, 4 octombrie 2011
Keep on walking
thanks Tomi.
vineri, 30 septembrie 2011
Micronice
S-au adunat mai multe filme bunicele si n-as vrea sa trec peste ele fara sa comentez putin pe marginea lor. Lipsa de timp nu-mi permite sa le acord un spatiu mai generos asa ca din cateva randuri sper sa se desprinda suficient de mult pentru a va decide daca merita sau nu vazute.
Der Krieger und die Kaiserin (2000)
Sau printesa si razboinicul. Tom Tykwer e regizorul iar Franka Potente e Sissi, o infirmiera nascuta si crescuta intr-un azil de nebuni. Cautand un carlig de scapare il intalneste accidental pe Bodo, un pierde-vara cu planuri de spart banci care-i salveaza viata si dispare. Un basm modern in care se amesteca soarta cu coincidenta si se repara sechelele trecutului pentru a da nastere unei normalitati fantastice. Maiestrie artistica, constructie ingenioasa si inovatoare din elemente bine cunoscute dar niciodata aranjate intr-un asemenea puzzle plus doua personaje foarte atent creionate (colorate). Fresh.
Bridesmaids (2011)
Hangover pentru doamne. O comedie cum rar se mai fac despre o nunta cu prea multe domnisoare de onoare cu probleme mentale. Sau poate doar stresate. Annie (Kristen Wiig) e cea mai buna prietena a miresei insa trebuie sa concureze pentru organizarea petrecerii de “adio burlacie” cu o rivala mai tanara, mai eleganta si cu reale fitze organizatorice. Conflicte, invidii, depresii, probat rochii, dialoguri uschite pline de haz, cateva personaje fenomenal jucate si o scena groteasca in care mireasa se, realmente, scapa pe dansa direct in mijlocul strazii. Deci ‘sex and the city’ adevarat nu simulat de niste dame superficiale pline de machiaj strident. In rol accesoriu un Jon Hamm savuros ca o ceafa de porc.
Attack the Block (2011)
Exact ce ne lipsea in sezonul invaziilor extraterestre: o comedie neagra britanica despre un atac extraterestru concentrat pe un cartier din South London. Joe Cornish e la carma acestei comedii destul de dura vizual, cu elemente de violenta sylish dar totusi profund neserioasa. O gasca de cartier e martora unui first contact si ca orice jmecherasi pun mana pe par si omoara intrusul. Din nefericire pentru ei fapta atrage mania unei hoarde intregi de creaturi intunecate cu dinti fosforescenti care incepe sa-i alerge prin blocul unde se refugiaza. Creatures meets Gremlins. Un thriller bine ritmat, in buna traditie a filmelor petrecute noaptea in spatii inchise, dialoguri in jargon, efecte speciale misto si un un Nick Frost crescator de iarba medicinala. Vorba unui personaj: “This is too much madness to fit into one text!”
Atrocious (2010)
Pentru amatorii de horror mockumentar din generatia ‘casete video gasite’ semnalam un film din familia REC dar care nu-si masoara fortele cu teroarea infuzata de filmele lui Balaguerdo si Plaza. Insa e tot spanish, seamana destul de mult mult cu Blair Witch Project (care din ele nu seamana) si ofera un twist interesant la final. Cateva scene chiar mi-au lipit tricoul de spate. Nu-i extraordinar dar foarte comestibil mai ales cand incepe alergatura in bezna cu camera pe night vision.
Sympathy for Delicious (2010)
In ciuda notei slabe de pe imdb am gasit filmul asta destul de agreabil. Iar premisa e destul de originala pentru filmele de gen. Un DJ paralizat se zbate la limita saraciei asteptand o minune de la D-zeu. Minunea vine insa ca o ironie divina, transformandu-l pe Delicious D intr-un “vindecator” modern, capabil sa-i scape pe altii de boli grele mai putin pe sine. Practic mainile sale ofera acum o cu totul alta alinare decat inainte. In loc sa primeasca ‘mesajul’ Delicios e tot mai frustrat de handicapul sau si se perverteste intr-un showman alaturi de o trupa cu care canta si ofera sesiuni de vindecare publica pentru bani. Filmul e regizat de Mark Ruffalo iar in roluri secundare i-am gasit pe Orlando Bloom si Juliette Lewis.
Trailerul zilei: Principii...
ps. tinand cont ca tot de azi trebuie sa ajunga in cinematografe si Loverboy, 30 septembrie ar putea sa intre ca sarbatoare in calendarul cinematografiei romanesti. De cand n-am mai avut noi doua filme romanesti (si, dupa cate se pare, ambele bune) lansate simultan?
Trailerul zilei: Extremely Loud & Incredibly Close
Intr-un tarziu una din ecranizarile pe care le asteptam cu nerabdare si-a dezvaluit trailerul oficial. Extremely Loud and Incredibly Close e adaptarea cinematografica a romanului lui Jonathan Safran Foer despre un pusti genial de 9 ani care-si pierde tatal in atacurile 9/11 si trebuie sa-si refaca lumea sfaramata de suferinta. Drumul acceptarii si al vindecarii il cam indeparteaza de maica-sa dar il poarta intr-o aventura personala in cautarea unei broaste in care sa se potriveasca cheia misterioasa gasita dupa moartea tatalui. "Poarta" pe care o deschide insa va reinnoda un trecut marcat de si mai multa suferinta, el fiind progenitura unor supravietuitori ai Dresdei. Imi amintesc ca romanul a fost unul destul de trist dar scris intr-un mod superb. Sper sa se fi pastrat cat mai mult din el in filmul lui Stephen Daldry (The Hours, The Reader). Distributia cuprinde cam ce era nevoie pentru un film atat de profund: Tom Hanks, Sandra Bullock (nu o agreez dar joaca misto in roluri dramatice), John Goodman, Max von Sydow, Viola Davis, Jeffrey Wright. In rolul lui Oskar Schell joaca un debutant - Thomas Horn. Premiera in ianuarie.
miercuri, 28 septembrie 2011
Mingling
to mingle: a se amesteca in multime, a socializa, a-ti face noi prieteni, cunostinte; termen popularizat de serialul Seinfeld
Larry David ar fi mandru de mine. Am comis din nou o gafa de proportii.
Era o luni dimineata cand am dat buzna in sediul Saga Film pe o strada linistita, ascunsa inexplicabil in mijlocul Bucurestilor. Pentru ca veneam direct de la gara n-am apucat sa-mi arunc bagajul in camera de hotel asa ca, incurajat de privirea calda si zambitoare a tinerei “primaveri” de la receptie, am indraznit sa-mi cazez temporar valijoara in spatele biroului sau.
Trei ore mai tarziu m-am intors sa-mi recuperez boarfele. Zana cea buna era in continuare amabila, oferindu-se chiar sa-mi comande telefonic un taxi. Eu de mic am fost invatat sa multumesc frumos dar -trebuie sa fiti de acord- serviciul care mi s-a facut si mai ales gratia prestatorului meritau complimentate. In timp ce buna domnita oferea coordonatele operatoarei de taxi, i-am observat silueta invaluita intr-o vaporoasa si distinsa rochie cu motive florale. Noi, cei cu numele Mircu, ne mandrim cu un spirit vulturesc de observatie, o combinatie de Bond si Holmes (adica privire patrunzatoare si un sistem fara gres de deductii rapide). Am decis, mai repede ca ecograful, ca in spatele rochiei se ascunde indubitabil un inceput de sarcina.
Cand domnita va aseza receptorul, va intelege ce inseamna sa fii complimentat de un cetatean din departatul dar galantul oras vestic, altadata apartinator de stralucitoarea Viena. Ca sa nu o infricosez cu perspicacitatea mea, am gasit ca e mai cuminte sa imprim introducerii o nuanta de dubiu: "Sper sa nu fac o gafa, dar asa e ca asteptati un copil?". Si abia dupa asta venea complimentul. Pe care n-am mai apucat sa-l fac.
Primavara de pe chipul gazdei s-a tranformat intr-o iarna siberiana. N-o sa uit prea repede etapele acestei transformari subite. Pentru inceput fata ei a fost cuprinsa de stupoare, ca si cand credea ca vreau sa fac o gluma. Dar apoi: "Ce fel de om face o asemenea gluma?". Intelegand ca pur si simplu are in fata un idiot, mi-a aruncat o privire glaciala. Dar apoi a simtit pumnalul pe care trebuie ca i l-am implantat in inima, pentru ca s-a uitat in jos spre burta ei, si-a netezit rochia si a spus: "Nu, e doar rochia asta, mai larga, pe care..." Apoi m-a privit din nou si, amintandu-si ca are in fata un idiot, n-a mai zis nimic. Mi-am luat bagajul si am iesit cat am putut de repede in strada cu case vechi si cochete.
In rest, excursia mea in incinta Saga Film a decurs normal. Si totusi, ce cautam eu acolo?
Vizita mea de lucru la Bukresh a coincis foarte convenabil cu Atelierul de Scenaristica organizat de Saga Film, unde am fost primit ca si observator prin gratia Oanei Kelemen. Alta persoana amabila, care -slava Domnului!- NU purta rochie. Din pacate, era ultima zi a primei sesiuni de atelier. Din fericire: era ziua cu masterclass-ul de scenaristica a lui Corneliu Porumboiu.
Treaba asta se intampla in mansarda casei de pe Racovita 8. By the way, pana sa ajung la mansarda, drumul meu a trecut prin sali mari de casa boiereasca de inceput de secol XX, amenajate ca de inceput de secol XXI. Am fost impresionat de ambianta, treaba pe care i-am marturisit-o si Oanei Kelemen (factotumul care se ocupa de bunul mers al lucrarilor), pe care am descoperit-o in chicineta de langa terasa. Ea mi-a marturisit ca cei 9 cursanti erau destul de sifonati dupa criticile care li s-au adus la scenariu, “dar acum stiau ce au de facut”. Oana pregatea o cafea: era totusi 10 dimineata. Pe terasa erau trei oameni. Cei mai buni (in ochii mei) scenaristi romani contemporani: Corneliu Porumboiu, Razvan Radulescu si Alex Baciu. Ma ardea buza sa ma bag in seama, dar am ramas cu nasul strivit de geam, ca Al Bundy in fata unei vitrine cu mezeluri.
Porumboiu si-a inceput masterclass-ul (in fapt, o discutie) anuntand ca nu e un bun pedagog (motiv pentru care nici nu a ramas cadru didactic la UNATC). Pot sa confirm asta. In schimb poate fi un placut partener de discutii. Iar daca cei 9 finalisti ai concursului de scenaristica prezenti in sala, au fost per total timizi (sau n-au avut prea multe nedumeriri), subsemnatul l-a cam hartuit pe tanarul regizor cu tot felul de curiozitati, mai mult sau mai putin la subiect. Dar despre toate astea intr-o viitoare postare, cand imi pun in ordine inregistrarile.
Dupa cele 90 de minute regulamentare de convorbiri, Porumboiu a iesit din nou pe terasa cu priveliste minunata, unde i s-a alaturat lui Razvan Radulescu, care avea cateva degete in ghips (in capul meu se derula deja un film in care oamenii lui Sergiu Nicolaescu l-au urmarit intr-o noapte si i-au rupt degetele: "E ultimul avertisment. Daca mai scrii proiecte castigatoare la CNC, urmeaza toata mana. N-o sa mai ai cu ce, bai scriitorasule!").
Alex Baciu, partenerul de scris al lui Radulescu de cateva filme incoace, era singur in mica bucatarie. Asa ca l-am atacat. Vroiam inca de Marti, dupa Craciun sa-i spun cat mi-a placut Hartia va fi albastra. Si mai nou, Principiile lui de viata, despre care am avut ce vorbi, mai ales ca eu tocmai ii intervievasem pe Gabi Huian (protagonist) si pe Constantin Popescu (regizor). Pentru ca l-am prins la inghesuiala, n-a avut ce sa faca si mi-a ascultat politicos trancaneala. In momentul in care Baciu a gasit o bresa in conversatie si a scapat si el pe terasa, m-am alaturat grupului ca si cum ar fi fost cel mai natural lucru din lume.
Aici, desi simteam ca incep sa-l obosesc deja pe A.B., l-am intrebat ceva ce ma macina de multa vreme: “Cum reusiti sa scrieti aceste dialoguri atat de autentice, de proaspete? Inregistrati replici care va plac atunci cand iesiti, io stiu, cu prietenii la bere? Sau cand calatoriti cu metroul?”. “Nu. E vorba de antrenament. Iti antrenezi un anume spirit de observatie” a zis el, dupa care s-a mutat pe scaun langa R.R. si au inceput un schimb rapid de replici. Cu care mintea mea lenta de banatean nu a mai tinut pasul.
Cateva minute mai tarziu, R.R. aude o sonerie de telefon, de la un etaj de mai jos. “Asa suna telefonul la contabilitate.” Dandu-si seama ca a prins un fir, isi imagineaza pe rand cum ar suna la IT si la alte departamente. Baciu se uita la mine razand: “Vezi, asa functioneaza. Are urechea antrenata”. Apoi prinde si el ideea lui Radulescu din zbor si se intreaba cum ar suna ringtone-ul lui cutare. Freestyle-ul continua cateva zeci de secunde sub privirile amuzate ale lui Porumboiu, pana cand A.B. zice: "Oare cum ar fi sunat telefonul lui Ceausescu?". Moment in care am deschis si eu gura. Nimeni n-a mai ras. Grupul s-a spart in scurta vreme si fiecare a plecat in alta directie.
Da, a fost o intalnire de gradul trei. Nu in fiecare zi ai ocazia sa-ti intalnesti eroii (pentru ca, oricat de greu ar fi de crezut, eroii mei preferati sunt scenaristii, chiar si cand ei devin regizori ca Porumboiu sau actori ca Larry David). Daca am invatat ceva din masterclass-ul de la Saga Film e asta: cand eroii tai vorbesc, taci si asculta!
marți, 27 septembrie 2011
In curand: Simultan 2011
Se apropie a 7-a editie a festivalului de arte video si electronice Simultan. Intre 6-8 octombrie 2011 in locurile deja obisnuite - Sinagoga din Cetate, Cinema Studio si Casa Artelor - se vor desfasura proiectii de arta video, live performance-uri audio-video, concerte de muzica electronica experimentala, instalatii si conferinte. Meniul cunoscut dar cu ingrediente noi. Programul inca nu s-a afisat insa a fost 'eliberat' un teaser care anunta intr-un fel tema centrala a festivalului de anul acesta: Imaginarul.
In editia Simultan de anul acesta am dori sa aducem in discutie imaginarul care se opune efectului halucinogen al fanteziei ca evadare sterila dintr-o realitate tot mai oprimanta. Am dori sa reflectam asupra imaginarului ca fiind un mijloc esential in educatie, ca fiind motor al unei creativitati cu rezultate concrete, un plan de schimbare, un instrument de inventare a unor lumi posibile.
Pentru cei ce nu stiu inca Simultan a inceput ca o initiativa a unor artisti ce doreau o platforma pentru proiectele culturale ce foloseau tehnologia ca mediu de exprimare. Iar pentru a intelege mai bine ce tehnologie poate aparea la Simultan ar fi util sa-l priviti pe tipul de mai jos facand muzica cu 3 ventilatoare usb chinezesti si niste stravechi pedale de chitara. Scula se cheama ventichitara si e descrisa drept "a primitive synthesizer with 3 WCO’s (Wind Controlled Oscillators) and one LCF (Luck Controlled Filter)." Practic canta cum bate vantul.. Live-actul e de la editia de anul trecut.
Afisul diminetii
De la Rodrigo Cortes regizorul claustrofobicului Buried. Cillian Murphy, Robert de Niro si dna. Sigourney Weaver. Suntem greu pusi in asteptare. Luces rojas.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)