sâmbătă, 30 octombrie 2010
3 treilere si ceva
Dupa Taking of Pelham, Tony Scott face un nou film despre un tren scapat de sub control intr-o zona suprapopulata. Bineinteles, cu eternul sau colaborator, Denzel. Asa patesc unii la batranete - dau in tot felul de manii. Lui Scott ii plac trenuletele.
Din trailer, Due Date (Sorocul) arata a remake dupa Plains, Trains & Automobiles (1987). Promitatoare sunt cele doua nume din Hangover care se regasesc aici: Todd Philips (regizorul) si Zach Galifianakis (actorul cu nume imposibil). Pe post de Steve Martin il avem pe Robert Downey Jr, caruia a inceput sa-i placa tot mai tare in roluri neserioase.
Cat despre Tron nu pot sa zic decat ca este anuntat ca "Avatarul anului" si are hmm...muzica originala Daft Punk (mi se pare mie sau frantuzii cyber-funk au studiat la scoala lui Hans Zimmer? vezi soundtrack-urile The Dark Knight sau Inception). Prefer trailerul reinterpretat Literal. Nu cred ca am inteles mai mult, dar am ras.
Un fleac
Se pare ca Sergiu Nicolaescu nu este doar regizorul filmului istoric de talie mondiala Mihai Viteazul ( care, dupa cum se lauda octogenarul, e folosit de Spielberg ca material de studiu la cursul sau de la facultatea de film si -evident- a fost plagiat masiv de Gibson in Braveheart). Tot el a regizat si rasturnarea lui Ceausescu, dupa cum puteti citi in interviul din Kamikaze.
vineri, 29 octombrie 2010
Trailerul zilei: Skyline
Sunt cateva chestii care fac filmul asta "deosebit". Prima chestie care frapeaza ar fi ca arata ca un blockbuster tipic de vara cu buget exorbitant. Nu e asa. Costurile productiei se invart in jurul cifrei de 20 milioane $. A doua chestie ar fi ca Skyline este un film independent, fara nici un studio important in spate. A treia chestie e regia: fratii Strause - responsabili cu VFX pentru o gramada de filme - au filmat cu jucaria aia vizionara numita RED, o camera digitala extrem de modulara si de performanta si de compacta. Acum ramane doar ca scenariul sa fie unul destept pentru ca filmul sa 'loveasca' puternic in cinema. Dupa cele cateva minute de trailer as zice ca e un Independence Day 2 amestecat cu Godzilla si care porneste de la premizele lui Cloverfield, totul fiind vazut prin ochii unui mic grup de persoane dintr-un apartament pe coasta Statelor Unite. In fine, cel putin vizualul o sa merite biletul.
joi, 28 octombrie 2010
Anunturi de ultima ora
Astazi, de la 7 seara, la ceainaria Carturesti de pe Mercy ruleaza filmul german Cine moare mai devreme este mort mai mult timp, al doilea din seria de proiectii dedicate Germaniei All Das Ist Deutschland (Asta e Germania...). Restul programului de filme nemtesti il gasiti aici. Daca se plangea cineva ca nu gaseste cinema european "la mall", a fost auzit.
Tot azi mai puteti vedea, in "frigiderul" de la Studio, coproductia romano-italiana Mar Nero (Marea Neagra), cu Dorotheea Petre si Ilaria Occhini. Eu l-am vazut alaltaieri. Merita sa dardaiti o ora jumatate. Revenim cu detalii.
De maine incepe la Studio Marti dupa Craciun. Nu ratati aceasta (probabil ultima) ocazie de a-l vedea pe marele ecran. Mai ales ca biletul costa 6 lei, iar primul spectacol al zilei doar 4. Aproape gratis, chiar daca trebuie sa va imbracati mai gros. Vestea buna e ca Studio se inchide din noiembrie. De ce e buna vestea? Pai, la redeschidere (in martie sau mai repede) exista promisiunea ca se va introduce o instalatie de incalzire. Adica vom avea conditii aproape decente pentru filmul european.
miercuri, 27 octombrie 2010
It's a Mad (Man's) world
Mi-a crescut pipota cînd am găsit eroii din Mad Men pe coperta revistei Rolling Stone (nr. 1113 - sept. 16). Înăuntru, multe din misterele serialului despre lumea publicităţii din anii '60.De exemplu, intriga fiecărui episod e secretă chiar şi pentru actori, pana in momentul difuzarii. Pentru a evita "scurgerile", fiecare pagina de scenariu pe care un scenarist o duce acasa seara e stampilata cu numele sau si trebuie sa o inapoieze in dimineata urmatoare. La fel de meticulos lucreaza si departamentul de cercetare, de la atentia pentru idiomul perioadei pana la batistele de la costum. In studioul din L.A. (poze de pe platou aici) sunt stive de reviste, rapoarte originale de cheltuieli precum si "chitantele" lui Roger Sterling dintr-o deplasare in Durham, North Carolina la clientul American Tobacco (hotel: $2,80, taxi catre restaurant: $1.12, cina: $ 19.44 ). Jon Hamm (Don Draper) a dat probe pentru Mad Men de sase ori si acum are vitiligo (o decolorare a pielii de pe maini) din cauza stresului pe care il produc cele 14 ore de filmare pe zi.
Distribuţia a fost alcătuită intenţionat din veterani necunoscuţi. Nimeni nu-i vroia. Astăzi toată lumea le ştie numele (inclusiv Obama, fan declarat). Si ii doreste pe afis: January Jones (Betty) in thrillerul Unknown alaturi de Liam Neeson, Vincent Kartheiser (Pete) in SF-ul I'm.Mortal, Elisabet Moss (Peggy) a jucat in Get him to the Greek, John Slattery in anuntatul The Adjustment Bureau, Jon Hamm (Don) apare in The Town, ultimul film regizat de Ben Affleck si este curtat pentru noul Superman.Pentru toate aceste salturi extraordinare de cariera e responsabil Matthew Weiner, creatorul Mad Men. In articolul din Rolling Stone dezvăluie că fiecare din personaje reflectă o faţetă a lui însuşi. Se regăseşte în nehotărîrea lui Peggy, în siguranţa lui Joan, în narcisismul lui Betty sau în abilitatea lui Don Draper de a-i face pe ceilalţi oameni să vrea "să intre în pantofii lui, respectiv pantalonii lui". Exista o permanenta prapastie intre "ceea ce vor oamenii versus ceea ce se asteapta de la ei", cum o zice tipa de la research (Cara Buono), noua aparitie. Întrebarea-cheie la care serialul încearcă să răspundă prin Don are de-a face cu identitatea. "Cine sunt eu? e cea mai mare temă din literatura occidentală", spune Weiner.
În trei sezoane, Mad Men a surprins fanteziile Americii cum n-a făcut-o niciun show după The Sopranos (nu intamplator Weiner a scris pentru ultimele doua sezoane din saga mafiei din New Jersey). Esenţa sezonului 4 (acum în desfăşurare) e cuprinsă în primul episod, cînd Don le arată unor executivi puritani o reclamă cu o puicuţă în bikini: "Atît de bine construit, că nu putem să-ţi arătăm etajul doi". Acelaşi lucru se aplică inclusiv lui Don şi noii companii Sterling Cooper Draper Pryce, o întreprindere care e numai faţadă şi machism.Sezonul patru tocmai s-a incheiat in State si va asigur, din cele 6 episoade pe care le-am vazut pana acum, ca televiziunea va avea dificultati in a egala o asemenea performanta. Din păcate, TVR 1 a întrerupt difuzarea seriei după numai un sezon şi a înlocuit-o în grilă cu 30 Rock. Nu-i mare pierdere. Mad Man e doar cel mai deştept, mai seducător si mai glamuros serial tv al momentului.
luni, 25 octombrie 2010
The road to hell
rating: Brainwash
"Totul se întîmplă în lift".
Atît ştiam despre Demon (Devil). Plasarea acţiunii într-un ascensor blocat nu e nouă (a facut-o şi Gabriel Dorobanţu în Elevator, 2008). Nouă este identitatea unuia dintre pasageri, care vrea să-i ducă pe ceilalţi direct în infern. Filmul e "scornit de mintea lui Night Shyamalan" (care dupa The Sixth Sense "I see dead people" nu prea a mai facut chestii notabile).Conform legendei narate din off, diavolul vine personal să colecteze anumite suflete. Dar nu e nevoie să existe Necuratul - oamenii sunt suficient de răi. Asta crede un ofiţer de poliţie (Chris Messina) după ce i-a fost ucisă familia într-un accident de maşină, iar vinovatul a lăsat în urmă doar un bilet: "Imi pare atat de rau". Acelaşi poliţist va fi chemat în clădirea cu pricina pentru a urmări neputincios pe camerele de supraveghere cum creşte stiva cu cadavre în liftul numărul "Şase". Ca sa ma exprim si eu in clisee, filmul nu e mindblowing dar nici nu iti insulta inteligenta. Desi replica diabolica de la sfirsit (Oh! si cat te doream) e prea in your face (atentie spoiler: twistul final e o combinatie de Constantine si Saw).
Tot dupa tipicul filmelor horror, se respectă formula "10 negri mititei" de eliminare a personajelor (fetele putin cunoscute ale actorilor sunt in avantajul peliculei). Suntem scutiţi însă de vederea execuţiilor. Ceea ce este o manieră elegantă de a creşte tensiunea şi de a primeni genul. Intenţiile inovatoare sunt observate chiar din genericul de început, în care tradiţionala panoramă aeriană a oraşului de sticlă este răsturnată cu capul în jos, ca pentru a intari sugestia ca traim intr-o lume sucita in care lucrarea Vrajmasului e tot mai evidenta, chiar si pe strada ta.Apropo de strazi, mi-a plăcut mesajul con-textual al filmului cu privire "la asumarea raspunderii pentru faptele noastre". Il poti vedea si ca parte a unei campanii pentru cresterea responsabilitatii la volan, campanie care la noi ar trebui demarata ACUM, pe toate fronturile (nu stiu daca ati observat, dar se da un adevarat razboi pe drumurile patriei: in Romania mor zilnic Sase (!) oameni; ca o comparatie, in cei 7 ani de campanie in Irak, au murit aproximatix doi soldati pe zi).
Pe scurt: Demon e un horror sofisticat, care nu face risipa de hemoglobina dar ofera suficienti fiori cate sa te gandesti de doua ori inainte sa urci in lift (macar o saptamana de acum inainte). Trebuie precizat ca nu e o capodopera, aşa ca Let the right one in, al cărui remake american tocmai a fost lansat în regia lui Matt Reeves (Cloverfield). Pentru amatorii genului, sîmbătă (in ajunul Halloween) la Cinema City, e Maratonul Filmelor Horror. later edit: Iar pe 1 noiembrie, de Ziua Mortilor, se planuieste o procesiune zombie pe strazile orasului. The road to the cemetery.
sâmbătă, 23 octombrie 2010
Four Lions (2010)
rating: Brainwash
Four Lions e intr-adevar un film inedit. Nu ma asteptam la asa melanj de umor negru si screwball comedy in 2010 si imi face o deosebita bucurie sa vad ca se pot face filme ce ridiculizeaza o chestiune serioasa cum e "fundamentalismul islamic" fara teama de repercusiuni. Din start filmul lui Chris Morris a fost catalogat drept controversat intrucat se recomanda ca o satira jihadista ce-si propune sa parodieze o celula terorista "adormita" (la propriu) punctand subtil irationalul sacrificiului cu mintea confuza si spalarea de creiere prin intermediul religiei. Cei patru lei sunt niste tineri musulmani din Sheffield un pic cam inceti la minte dar fermi in hotararea lor de a-si juca rolul in razboiul sfant. Personajul principal, Omar, e cel mai rasarit dintre ei si cel mai bine conturat, avand o familie, o istorie a obarsiei sale din Pakistan si idei generale referitor la ce-ar trebui sa faca un jihadist. Ceilalti sunt alaturi de el tocmai pentru a exemplifica ceea ce nu pusca in acest tip de credinta oarba si, evident, pentru a oferi acel substrat comic necesar.
Filmul incepe cu inregistrarea unei "amenintari video" cu care sa-si faca intrarea pe "piata extremista", aventura insa care decurge rau de tot pentru ca sunt pur si simplu niste amatori. Omar decide astfel sa plece in Pakistan, intr-o tabara de antrenament unde sa invete mai multe despre arme si explozibili. In vreme ce el si Waj go bazooka asupra propriei tabere si atrag simpatia unui UAV american, care-i fugareste apoi prin desert, rivalul sau la conducerea celulei, Barry, un alb convertit la islamism, tine conferinte si-l racoleaza in celula pe Hassan, un suicide bomber/rapper boy care vrea sa treaca la fapte, nu vorbe. Intors in Anglia, Omar e hotarat sa faca istorie si, impreuna cu echipa, traseaza un plan prin care sa se arunce in aer. Singura problema ar fi ce sau pe cine sa ia cu ei pe lumea cealalta. Aici glumele nu contenesc, intrucat Waj vrea sa explodeze internetul, Barry moscheea(!), ceilalti o shaormarie sau o librarie, niciunul neavand o viziune clara.
Four Lions ofera asadar niste scene de comedie pura iar personajele sunt nu doar agreabile sau amuzante ci chiar convingatoare. Sentimentul e ca nu urmaresti o parodie rautacioasa ci chiar un film inteligent despre niste oameni nu foarte inteligenti care vor sa-si joace si ei rolul in razboiul sfant. Un mare atu al filmului sunt dialogurile, foarte misto scrise si vorbite in dialectul yoooorkshire. Dar dincolo de partea funny finalul m-a surprins prin schimbarea registrului intr-unul dramatic, toata chestia devenind usor serioasa si indemnand un pic la reflectie. Adica radem, radem, dar stai..chestia asta e chiar serioasa. 7/7 2005 nu-i asa de departe.
Trailer
vineri, 22 octombrie 2010
Seriale in deriva
In sfarsit doua seriale romanesti care arata un pic ca alea de dincolo. Un pic prea mult.
In Deriva e adaptare dupa In Treatment. Varianta romaneasca a terapeutului Gabriel Byrne e interpretata de Marcel Iures aka Dr. Poenaru. Este primul serial HBO filmat in Romania, cu episoade regizate de Adrian Sitaru si Titus Muntean. A avut parte de o campanie inteligenta de teasing. Pe toate canalele importante s-a facut reclama la cabinetul doctorului Poenaru ca si cum ar exista pe bune un doctor Poenaru care cauta "cel mai echilibrat om din Romania".
Am vazut (pe nu stiu ce canal) ca se pregateste si un serial in genul The Office. Din ce am inteles, se cheama SRL (sau o fi iar o reclama inselatoare?). Vlad Ivanov (432, Politist, adjectiv) e Sere Liviu, adica seful-mascarici si narcisist patentat de Ricky Gervais. Oricum, ideea unui serial de comedie romanesc despre viata noastra corporatista (atata cat mai e) plutea in aer. E the next thing to do. Revenim cu detalii.
later edit: A fost alarma falsa cu SRL. Noroc cu Alexandru Solomon care mi-a aratat reclama (asa imi trebuie daca ma uit la tv fara sonor). Eram convins ca Vlad Ivanov nu va juca a nustiucata oara rolul de sef intr-un promo. Sau poate era dorinta mea de a vedea un show despre viata romaneasca la birou. Oricum, veste buna pentru voi toti de acolo care aveti un scenariu in sertar. Numai sa nu-l uitati acolo. Cum ziceam: ideea pluteste in aer.
joi, 21 octombrie 2010
Punct ochit, punct...ratat
WILD TARGET (2010)
rating: Brainwash sau Eroare dupa (haz) caz
Am intrat cu sperante la filmul asta. Am sperat ca voi rade. Sa va zic cea mai tare gluma a filmului: un criminal sadic insotit (ca intotdeauna) de un malac fara creier intra in biroul unui expert in arta ca sa-l stoarca de informatii. Malacul incepe sa rontaie ceva dintr-o farfurie si, apoi, catre victima: "Sunt bune. Cu ce is?". "Potpuriu" i se raspunde (adica plante uscate parfumate).Wild Target (Punct ochit, Punct iubit) e plin de garzi de corp bovine, de hitmani care ranjesc in stil comic-book (Martin Freeman din The Office), urmariri cu masini care scot "vijiituri" cand trec prin zona turistica a Londrei. E o parodie in tuse groase dupa comedia politista britanica sau frantuzeasca (minus politisti). Include pana si cliseul hitmanului in prag de pensionare, cliseul femeii urmarite care e salvata tocmai de cel care trebuia s-o omoare si -cel mai greu de ingurgitat- cliseul femeii urmarite care se indragosteste de protectorul ei, cu ecouri clari dupa seria Jandarmii sau Pantera Roz. "Anti-eroul" interpretat (cam manierist si monoton) de Bill Nighy e o combinatie de inspectorul Clouseau (varianta Peter Sellers) si mustaciosul Jean Rochefort (aflu acum, cand caut poze, ca Wild Target e remake dupa succesul omonim a lui Pierre Salvadori din 1993, cu Rochefort si regretatul Guillaume Depardieu in rolurile principale).
La prima vedere, Wild Target se bucura de un ansamblu de actori de liga I si un scenariu spumos, dar pe undeva s-au gresit dozajele. Poate daca se apasa mai tare pedala parodiei sau daca se insista cu omagiul pentru anii '70. Asa, ramane suspendat in purgatoriul comediilor minore, condamnate la uitare vesnica.Stiu, baieti, aveti dreptate - Emily Blunt e delicioasa, dar la un moment dat iti dai seama ca registrul ei de maimutareli si mutre de pitipoanca/escroaca de lux e limitat, repetitiv si lipsit de imaginatie. Iar pe Rupert Grint chiar ca nu stiu de ce l-as aminti (eventual ca e primul film de oameni mari in care il vad, iar barba aia pe care si-a asortat-o cu aceasta ocazie nu il prinde deloc).
Dupa prima jumatate de ora (agreabila, dealtfel) care schiteaza cadrul general, filmul se prabuseste intr-un ocean de banalitate. Insotit de tot mai putine rasete. In caz ca doriti sa aveti de-a face cu acest semiesec european, aveti in trailer toate fazele simpatice (minus scena umilirii batranului bodyguard de catre patron).
miercuri, 20 octombrie 2010
Gut Morgen!
Abonați-vă la:
Postări (Atom)