vineri, 30 iulie 2010

Inception (2010)

A dream within a dream within a dream...


rating: Colectable

Inception, proiectul de suflet pe care Christopher Nolan l-a copt vreme de 10 ani, mi-a confirmat inca o data ca in 2010 e tot mai greu sa scoti capodopere. Chiar si cand ai o campanie de promovare desteapta in spate, ce tine cu sufletul la gura publicul amator vreme de aproape un an, sau cand cea mai mare parte a presei de peste ocean vorbeste in termeni elogiosi despre "cel mai bun film SF din ultima decada". Nolan insa isi mentine procentajul de reusite nestirbit si isi creste cota la Hollywood cu inca un thriller solid, matur, din categoria celor 'pe muchie de cutit', cu niste elemente vizuale superbe, actiune intensa si un story plin de teorii complicate - visul in vis, paradoxuri, curgerea timpului, alterarea constiintei - intretesute ingenios si reusind sa dea un sens lucid pentru o experienta misto.

Referindu-ne strict la tagline-ul prin care a fost promovat, Inception e exact ceea ce se spune despre el: un film de actiune SF setat in arhitectura mintii umane. Iar cand spunem arhitectura chiar trebuie gandit inginereste, in termeni de planuri si contructii, dar privind apoi toate astea prin ochii mintii si avand un master in psihologia viselor. Nu ma tem ca as putea spoilari pentru ca nu se poate povesti un asemenea film, ar fi prea simplist, el trebuind vazut cu proprii ochi. Dar privind strict obiectiv filmul lui Nolan e un heist movie perfect, cu Leo diCaprio in rolul hotului si cu mintea umana in chip de fortareata ce trebuie pradata. Singura chestiune sf din Inception e faptul ca undeva, candva, visele induse si impartasite au devenit o realitate (virtuala?!) iar odata cu ele au aparut si cei capabili de alterarea lor si folosirea in scopuri mai putin legitime.


Dom Cobb e unul din cei mai buni spargatori de vise, un hot specializat in furtul ideilor din mintea celor vizati prin intermediul unor vise constiente (pentru el, nu pentru victima). Spionaj industrial la un cu totul alt nivel. In aceasta calitate tipul e pe langa un bun teoritician si arhitect de vise si un teribil om de actiune, un veritabil agent secret din tagma lui James Bond. El si mana sa dreapta, Arthur (Joseph Gordon Levitt), sunt contactati de un mare industriaj (Ken Watanabe) pentru o treaba diferita de ce se uzita: sa efectueze inception - adica inserarea unei idei in mintea unei persoane astfel incat aceasta sa creada ca-i apartine si sa actioneze conform, o chestie foarte complicata din motive ce vor fi explicate in film. Prin urmare Dom isi formeaza o echipa si pune la cale un plan fabulos care alatura niste concepte misto - modelarea subconstientului, proiectii mentale, labirinturi capcana, moartea in vis - pentru a patrunde in mintea tintei si sadi acel graunte de idee care sa evolueze natural.


Punctul forte la Inception e aparenta sa complexitate si faptul ca te face sa-l urmaresti cu foarte multa atentie simtind ca daca iti pierzi concentrarea te pierzi pe tine in lumea lui Nolan. Ideile si actiunea sunt foarte coerent explicate si dezvoltate, iar asta in ciuda ambiguitatii scenariului si a stilului multistratificat al filmului. Alaturi de Cobb patrunzi intr-o lume de vis. Ok. Apoi descoperi ca daca esti constient poti manipula visul. Ok. Apoi incepi sa te joci cu fizica lumii de vis, chestii ca gravitatia si timpul. Cool. Apoi iti spune ca in vis nimic nu te impiedica sa inchizi ochii si sa visezi din nou.. si apare dilema: cum stii ca esti in vis sau in realitate si ce se intampla daca mori? Ei bine Nolan are un stil aparte in a te conduce la raspunsuri si o face cu finete si chiar obsesie pentru detalii realizand un film complet.


Prin urmare Inception e un film destept, intrigant, spectaculos si ambitios, care ofera o doza consistenta de emotie cinefila, are un love story cu tenta dramatica de care nu vorbesc ca-i stric farmecul, un plot care se suceste ca un titirez dar nu cade stramb defel si niste scene de un pitoresc ce-ti taie rasuflarea. Totodata e si o metafora escapista pentru cei care nemaigasind un rost in realitatea noastra isi creeaza propria lume evadand in visare. Dar nu poate fi o capodopera din 2 motive: arata ca un Bond sau Matrix in unele momente, ceea ce-i fun dar nu original, si apoi nu are vreo mostra de actorie geniala. Rolul lui Leo e foarte bun, asa cum ne-a obisnuit, dar nu ceva memorabil ci la nivel cu prestatia din Shutter Island. Ellen Page face treaba buna si nu e doar o actrita secundara iar Joseph Gordon Levitt (pt care am un respect deosebit si intuitia imi spunea demult ca o sa creasca f bine) e protagonistul unei scene de lupta in gravitatie zero exceptional realizata (tehnic filmul e remarcabil). Marion Cotillard si piesa Rien, je ne regrette rien ne amintesc permanent de rolul de Oscar facut de frantuzoaica in bio-pic-ul despre Piaf iar muzica lui Hans Zimmer si cinematografia lui Wally Pfister (responsabil pentru imaginea in toate filmele ce-i apartin lui Nolan) au efecte ciudate pe pielea spectatorului. Nici sa nu va ganditi sa-l vedeti 'furat' la calitate indoielnica..
Trailer

Filmele copilariei


Un tanar ambitios s-a apucat de o munca de chinez batran: sa arhiveze toate filmele romanesti.
Pe langa titlurile cunoscute, de "aur" si "argint", puteti descoperi si -atentie!- chiar viziona o gramada de raritati, nestiute sau uitate. Aici sunt filmele copilariei.

joi, 29 iulie 2010

Puiu Leo

In asteptarea ultimului film de Cristi Puiu, Aurora, putem sa aflam cate ceva din interviul de mai jos. Se pare ca tripla ipostaza (scenarist/regizor/actor principal) il cam extenuase pe auteur-ul roman.



La polul opus al seriozitatii, va propun Viata lui Leo Di Caprio in imagini, via Rolling Stone. Mai mult pentru fete.

miercuri, 28 iulie 2010

ShortsUp Open Air


 Prieteni, vineri seara ShortsUp face o retrospectiva de scurtmetraje in aer liber a celor mai reusite short-uri din 2009 - 2010, garnisita cu muzica, mancare si voie buna pe terasa din Clubul No Name. Intrarea e 15 lei.

Programul evenimentului:
Vineri, 30 iulie, Terasa Clubului No Name
20.00 – 22.00: Jocuri de vacanta
20.00 – 22.00: Set de muzica jazz, acid jazz, trip hop (Ovijay si Kalman, DJ-i rezidenti No Name)
21.00 – 22.00: Live Cooking de vacanta cu Ama (http://amainbucatarie.blogspot.com/)
22.00 – 24.00: Cele mai populare scurtmetraje la ShortsUP în 2009 – 2010

3 carti de vacanta

Circuland de multă vreme pe contrasens, tradiţionalul car de reportaj (cu boi) a depăşit orice limită şi a ucis de tot decenţa. Poate aţi văzut transmisiunile life din sicriu de la recentele înmormîntări şi deshumări televizate. Eu nu le-am văzut. Mi-am luat vacanţă de la toate ecranele (mici sau mari) din jurul meu.


Poate am îmbătrînit, asemeni şerifului din romanul lui Cormac McCarthy, Nu există ţară pentru bătrîni (No Country for Old Man). Filmul fraţilor Coen e mare, dar cartea e uriaşă. Acum i-am înţeles în sfîrşit titlul (şi cheia). Nu e vorba că batrînii nu mai corespund sau că nu mai ţin pasul cu vremurile. “Suntem toţi prost pregătiţi pentru ce va să vină”.

Septuagenarul McCarthy observă rădăcinile degeneraţiei, dezumanizării şi inadecvării generale în lumea tot mai complicată şi fără Dumnezeu “care stă să apară”. Nu există ţară pentru bătrîni pentru că tinerii mor prematur (a se citi violent). Teroarea răspîndită de Chigurh (Javier Bardem în film) e copleşitoare şi în carte, iar dialogurile ar merita înrămate.


Asta îmi aminteşte de Inglourious Basterds (Ticăloşi Fără Glorie), a doua carte pe care am luat-o în vacanţă. Pe lîngă scenele extra, adevăratul bonus al scenariului lui Tarantino sunt indicaţiile regizorului – totodată indicii privind gravitatea bolii sale mintale si a cinefiliei sale incurabile:

“FEMEIA SERGENT şi STGLITZ îşi îndreaptă armele unul spre celălalt şi TRAG. AMÎNDOI TRAG ŞI PRIMESC atît de multe GLOANŢE, încît momentul în care se prăbuşesc MORŢI pe podea este aproape romantic”.
sau
"Marcel ii spune Shosannei: E timpul (...) Aceasta este ultima dată cand se vor mai vedea - ar fi prea multe de spus. El o tine in brate si o saruta umed in stilul "ultimul sarut inainte de moarte".


A treia carte pe care am luat-o cu mine in concediu este Persepolis de iranianca Marjane Satrapi, primul roman grafic publicat in Romania (mai urmeaza si altele). Poate va amintiti animatia, a luat premii pe la Cannes. O duioasa poveste de familie si o coplesitoare lectie de istorie personala a unei zone exotice si necunoscute pentru noi, "occidentalii". E chiar viata in benzi desenate a lui Marjane, de la copilaria fericita pana la maturitate, trecand printr-o adolescenta trista, in pribegie.

"Am inteles atunci ceva esential: iti poti plange de mila, doar daca problemele tale sunt cat de cat suportabile. Cand depasesti limita asta, singurul mod de a suporta insuportabilul e sa-l iei in ras".

Persepolis este incercarea unui om de a-si pastra "integritatea, respectul de sine si demnitatea" intr-o lume restrictiva, plina de situatii absurde, imbibata de frica si oroare. Cu aşa lecturi de vacanţă, cum să nu te ia depresia?

marți, 27 iulie 2010

Trailerul zilei: Sucker Punch

Din mainile lui Zack Snyder (300, Watchmen) se pregateste sa iasa inca o mica bijuterie vizuala care sper ca va fi si sustinuta de un story captivant. Sucker Punch e o fantezie dark plina de violenta stilizata care combina niste personaje de tip supererou cu realitatile alternative si viziunile twisted al unei paciente internate intr-un azil. Snyder l-a descris drept Alice in Tara Minunilor... cu mitraliere. Eu zic ca samurai, gangsteri si dragoni in acelasi film suna ca si cum Tarantino s-a intalnit Scorsese si-au decis sa filmeze DC Comics :)). Dar nu, e doar Zack Snyder care de data asta filmeaza o idee originala, povestea apartinandu-i de fapt si de drept. Pe scurt e vorba de o tipa pe nume Babydoll (Emily Browning) trimisa de tatal vitreg la azil in scop de lobotomie. Pentru a face fata suferintei fata aluneca intr-o lume imaginara in care isi planuieste evadarea. Doar ca granitele dintre real si fictiune devin cam neclare si Babydoll implica vecinii de dormitor intr-o aventura fantastica. Iar cand spun fantastic nici n-aveti idee despre ce vorbesc. Trebe vazut trailerul:

duminică, 25 iulie 2010

Romeo + Juliet (1996)

rating: Brainwash

Am vrut sa revad extravaganza suprarealista a lui Baz Luhrmann cu ochii omului de 30 de ani, pentru a-mi testa reactiile la un film de masa facut pentru generatia MTV de acum 15 ani, generatie in care inotam si eu. A fost un test pe care filmul l-a trecut binisor. Avand in vedere ca peste cateva zile il voi vedea pe diCaprio in filmul care-i va aduce un alt mare succes de boxoffice (Inception) am vrut sa-l revad pe cel care i-a lansat cariera spre astre si care l-a propulsat in rolul din Titanic. Romeo + Juliet (chiar si "+" e un artificiu cool sugerand fie o adaptare modernista a lui "&" fie un indiciu subtil privind destinul tragic ori originea catolica a celor 2) venea in '96 cu un bagaj cinematic foarte divers, adaptand piesa lui Shakespeare unui prezent marcat de sclipici si trendul "cool" dar pastrand suficient din cheia dramatica pentru a da forta unor personaje convingatoare. Leo diCaprio si Claire Danes isi leaga iubirea atat de patimas incat filmul e destinat sa faca vesnic sa ofeteze tinerele generatii. Intr-un fel a fost Twilight-ul anilor 90 avand insa rechizitele necesare pentru un film ca la carte: regizor vizionar, material original, actori talentati. Cinematografie 1.01.

Poate ca nenea Shakespeare se rasuceste-n mormand vazand scheletul piesei sale despuiat si imbracat in modernitate glamoroasa, dar poate ca in acelasi timp e recunoscator pentru pastrarea replicilor asa cum au fost scrise. Sincer, asta e singura legatura cu trecutul. Restul e influenta majora Luhrmaniana si poate un pic de kitsch.. Astfel frumoasa Verona devine orasul Verona Beach, Capulet si Montague sunt mai mult decat 2 familii, sunt doua imperii financiare cu sigle pe zgarie nori.. sabiile sunt inlocuite cu pistoale (care poarta evident nume ca Sword 9 mm, Longsword), printul e seful politiei iar Mercutio un travestit cu atitudine. Story-ul nu are derapaje ci doar adaosuri binevenite, in special in povestea de iubire a celor doi protagonisti: scena cu acvariul, scena cu piscina, scena cu liftul.. Cinematografia e superba cu cateva momente cinematice ridicand artistic tensiunea filmului, niste artificii, muzica catchy (Garbage, Radiohead, The Cardigans), o distributie secundara remarcabila (John Leguizamo si Harold Perrineau mi-au placut mult) plus chimia excelenta dintre tinerii Leo si Claire recomanda filmul pentru revizionare. Baz Luhrmann a facut clasicul sa para modern si chiar sa placa.

vineri, 23 iulie 2010

Noul Matrix

Preview Inception
de Lucian Mircu

In mijlocul unei veri cinematografice obisnuite, dominate de sequel-uri (Shrek, The Twilight Saga, Predators), comedii romantice si adaptari de jocuri video (Prince of Persia) se lanseaza/detoneaza blockbuster-ul care ne va (supra)solicita creierii lichefiati si ne va trezi din moleseala estivala. Inception (Inceputul) se anunta cea mai ambitioasa fabricatie a lui Christopher Nolan, un cineast cu multe antecedente halucinante (Memento, Insomnia, The Prestige, The Dark Knight).

In Inception, strazile unei metropole se ruleaza ca un covor. Personajele sfideaza gravitatia si pasesc pe tavan. Nolan ne invita in singurul loc unde imposibilul devine posibil: labirintul mintii umane. “Nu stii niciodata unde te afli, daca e realitate sau vis”, zice protagonistul Leonardo DiCaprio alias Dom Cobb, specialist in “securitatea subconstientului”.

Multi au anticipat ca Inception e noul Matrix, pentru ca are la baza acelasi principiu: lumea inconjuratoare nu e reala. Un alt aspect similar cu hit-ul fratilor Wachowski e secretomania din jurul filmului. Inainte de premiera mondiala (16 iulie) se stiau prea putine despre subiect. Nolan insusi a insistat sa se pastreze misterul, pentru a amplifica rumoarea (e o manevra esentiala de marketing): “Pentru mine, cele mai indestulatoare experiente cinematografice ca si spectator au fost filmele la care nu stiam ce sa astept”.

Regizorul deconspira totusi de unde i-a venit ideea pentru Inception - de la fascinatia sa pentru propriile vise. ”In particular, pentru momentul cind, dupa trezire, aluneci inapoi intr-o motaiala usoara, stare in care esti constient ca visezi dar poti sa manipulezi imaginile din jurul tau. N-am gasit nicio limita la asta” este citat Nolan in revista britanica Total Film. “In aceasta stare creierul tau umple toata acea realitate. Inception pur si simplu duce asta un pas mai departe” mai zice regizorul.

Mai stim ceva: sunt putini creatori la ora asta care sa imbine asa desavirsit complexitatea narativa cu spectacolul vizual. Din 30 iulie ruleaza si la noi un “blockbuster pentru creier.

marți, 20 iulie 2010

Misterul lui Polanski

The Ghost Writer

de Lucian Mircu

Gurile rele spun ca Roman Polanski nu a reusit sa-si egaleze stralucitul debut, Cuţitul din apă (1962), regizat la 29 de ani. Nu a facut-o cu horror-ul psihologic Repulsia. Nici cu simpatica parodie Balul Vampirilor sau cu diabolicul Copilul lui Rosemary (care l-a propulsat la Hollywood). Si va asigur ca n-a reusit sa-si depaseasca opera prima nici cu Marioneta (The Ghost Writer). La acest ultim film, Polanski a facut post-productia in arest la domiciliu. Probabil stiti ca fusese invitat anul trecut in Elvetia pentru a i se decerna un premiu. I s-au decernat in schimb o pereche de cătuşe, pentru abuzul unei minore in 1977. Trecutul bintuie prezentul si in The Ghost Writer. Cine gusta misterele cu arome politice, va fi tinut cu sufletul la gura. Desi suspansul e abil construit, povestea scirtiie. Ewan McGregor este ghostwriter (scrie biografii in numele altei persoane). Noul sau “client” e un fost premier britanic (aluziile la Tony Blair sunt evidente). Dar transformarea subita a mercenarului de cuvinte intr-un reporter de investigatii este de necrezut. Nu-i cunoastem motivatiile, asa cum nu cunoastem identitatea “fantomei”. McGregor joaca intr-o singura nota, in contrast cu galeria de personaje secundare superb nuantate: sotia politicianului (Olivia Williams), asistenta (Kim Cattrall) si chiar ex-premierul, jucat cu neasteptata inspiratie de Pierce Brosnan. La sfarsitul filmului (si mie chiar mi-a placut finalul, criticat de multi) e clar macar un lucu: septuagenarul Polanski nu si-a iesit din mana. Va mai reusi o capodopera? Suspansul continua. 

luni, 19 iulie 2010

Cateva indicii despre efectul Inception

Fara indoiala ca ultimul film al lui Christopher Nolan va fi hit-ul acestei veri iar pana apare in cinema la noi tot ce putem face e sa savuram cronicile de peste ocean. Majoritatea sunt extatice. Eu ma astept la niste senzatii comparabile cu cele simtite in anul in care am vazut primul Matrix. Dupa The Dark Knight Nolan loveste din nou

This is a film more to admire than to cherish, one that aims to fascinate rather than to satisfy familiar impulses. It's a beautiful object, like a perpetually spinning top, not a living organism. (Este un film mai mult de admirat decât de preţuit, unul care are ca scop să fascineze, mai degrabă decât să satisfacă impulsuri familiare. Este un obiect frumos, ca un titirez rotit continuu, nu ca un organism viu.)
Time

When was the last time you had your mind blown by a movie? Because when "Inception" ends and the lights come up, you'll be sitting in your seat, staring at the screen, wondering what the hell just happened. (Când ați fost ultima dată lăsați mască de către un film? Pentru că atunci când "Inception" se termină şi luminile se aprind, veţi fi în locul vostru, cu ochii la ecran, întrebându-vă ce naiba s-a întâmplat.)  New York Daily News

The story can either be told in a few sentences, or not told at all. Here is a movie immune to spoilers: If you knew how it ended, that would tell you nothing unless you knew how it got there. And telling you how it got there would produce bafflement. (Povestea poate fi spusă în câteva fraze, sau deloc. Aici este un film imun la spoilere: Dacă ai şti cum s-a terminat, asta n-ar insemna nimic dacă n-ai şti și cum a ajuns acolo. Şi să vă spun cum s-a ajuns acolo ar produce stupoare.) Roger Ebert, Chicago Sun-Times

Nolan blurs the distinction between dreams and reality so artfully that Inception may well be a masterpiece masquerading as a summer blockbuster. (Nolan estompează distincţia dintre vise şi realitate atât de artistic incât Inception ar putea fi o capodoperă travestită într-un blockbuster de vară.) New York Post

Like The Matrix mated with Synecdoche, New York — or a Charlie Kaufman 007. With physics-defying, thunderous action, heart-wringing emotion and an astonishing performance from DiCaprio, Nolan delivers another true original: welcome to an undiscovered country. (Ca un Matrix impreunat cu Synechdoche, New York - sau un James Bond făcut de Charlie Kaufman. Cu o acţiune furtunoasă sfidând fizica, o emoție ce-ți strânge inima şi o performanţă uimitoare de la DiCaprio, Nolan furnizează înca un adevărat original: Bine aţi venit într-o ţară nedescoperită.) Empire

If "Inception" is a metaphysical puzzle, it's also a metaphorical one: It's hard not to draw connections between Cobb's dream-weaving and Nolan's filmmaking -- an activity devoted to constructing a simulacrum of reality, intended to seduce us, mess with our heads and leave a lasting impression. Mission accomplished. (Dacă "Inception" este un puzzle metafizic, este de asemenea unul metaforic: Este greu să facem conexiuni între țesătura de vise a lui Cobb şi cinematografia lui Nolan - o activitate dedicată construirii unui simulacru de realitate, cu intenția să ne seducă, amețească şi să lase o impresie de durată. Misiune îndeplinită.) Variety

Christopher Nolan's mind-bending, intelligent, exciting and disturbing sci-fi extravaganza, starring Leonardo DiCaprio, blends the best of traditional and modern filmmaking. (Întortocheata, inteligenta, captivanta și neliniștitoarea extravaganță sf a lui Christopher Nolan, în care joaca Leonardo DiCaprio, combină cele mai bune lucruri din cinematografia tradiţională şi cea modernă.) LA Times

A devilishly complicated, fiendishly enjoyable sci-fi voyage across a dreamscape that is thoroughly compelling. In a summer of remakes, reboots and sequels comes "Inception," easily the most original movie idea in ages. (O al naibii de complicată și distractivă călătorie sf peste o lume de vis foarte convingătoare. Într-o vară plină de remake-uri, rebutări si continuări, apare Inception, cu usurință una din cele mai originale idei de film in ultimii ani.) The Hollywood Reporter

We're so used to being treated like idiots. How to cope with a grand-scale sci-fi epic, shot in six countries at a reported cost of $160 million, that turns your head around six ways from Sunday? Dive in and drive yourself crazy, that's how. (Suntem atât de obișnuiți să fim tratați drept idioți [de către Hollywood, n.tr.]. Cum să facem față unei epopei sf la scară grandioasă, filmată in 6 țări și cu niște costuri de 160 milioane dolari, care ne sucește mintea în atâtea feluri. Simplu: sări înăuntru și lasă-te în voia nebuniei.) Rolling Stone

Am gasit si vreo doua cronici negative venind in principal de la critici care au considerat film prea alambicat si fortat.