luni, 17 februarie 2014

În spatele cortinei





În imaginea de mai sus se află o mamă și fiica ei de 2 ani.
Această fotografie nu e făcută într-un studio foto.
Nu e făcută pentru albumul de familie.

Fotografia e făcută în arestul Securității, în 1958.
Tatăl fetei, Toma Arnăuțoiu, fusese liderul unuia din cele mai longevive grupuri de rezistență anticomunistă (''Haiducii Muscelului") care a activat pe versantul sudic al munților Făgăraș între anii 1949 - 1958. Maria Plop l-a însoțit în munți pînă cînd au fost prinși de Securitate, în mai 1958.
    
Fetița, Ioana, s-a născut în 1956 în adăposturile din munți ale părinților ei. A fost probabil unul din puținele momente luminoase ale unei povești tragice. Toma Arnăuțoiu a fost executat în 1959.  Imediat după arestarea părinților, copilul a stat o vreme în închisoare alături de mamă. Apoi a fost internată într-un orfelinat și oferită spre adopție. Maria Plop a murit în 1962 din cauza regimului dur de detenție.

În imaginea de mai sus se află o mamă și fiica ei.
Mama o ține pe copilă pe după umeri.
Pare o poză aproape "normală".

Ea nu trebuia să fie o amintire de familie. Și totuși e.
Singura fotografie pe care Ioana a făcut-o împreună cu mama ei.
Ioana Voicu-Arnăuțoiu a aflat cine au fost părinții ei, cu greu, abia în anii ’90.
De atunci duce o muncă asiduă pentru a aduna dovezile despre viața și lupta lor extraordinară. 

Astăzi încă se mai aud voci care spun să îngropăm trecutul, să dăm uitării ce s-a întîmplat (vezi și celebrele procese ale torționarilor Vișinescu și Ficior, deschise cu greu), să o lăsăm așa!

Tuturor celor care gîndesc astfel, o întrebare: puteți să-i spuneți asta Ioanei Arnăuțoiu?
Să nu cerceteze trecutul? Să nu caute adevărul? 
Prin cercetarea trecutului, ea își cunoaște părinții.


 

În cei patru ani cît am fost student la Istorie am aflat foarte puține lucruri despre rezistența românească anticomunistă. Am avut trei săptămâni de cursuri despre partizanii din Grecia. Nici măcar o zi despre partizanii din Carpați. Am recuperat mai tîrziu, pe cont propriu, această bucată de istorie ascunsă sub preș. M-am bucurat să descopăr că au fost mii de români care s-au opus comunismului, unii cu arma în mînă.

Documentarul În spatele cortinei de fier face parte din efortul de popularizare a acestui fenomen, un efort necesar de restabilire a adevărului. Produs de Centrul de Studii în Istorie Contemporană și regizat de Bogdan Mustață (după un scenariu de Alin Mureșan), filmul relatează (într-un format atractiv) povestea instalării comunismului în România.

Anii de represiune largă (aproximativ 150.000 de deținuți) au modelat societatea pentru deceniile care au urmat. "Decapitarea elitelor, inversarea/ bulversarea valorilor,  înlocuirea criteriului competenței cu cel politic și nenumăratele crime comise au condus nu doar la falimentul economic al țării, ci și la deteriorarea morală."

Regimul comunist a încarcerat elitele fiecărei categorii pentru a le înlocui cu oamenii săi de încredere (de la elevi de 12 ani pînă la oameni ca Iuliu Maniu sau Noica). A retezat exact vîrfurile din toate păturile sociale, oamenii cu spirit de antreprenori, solidari, implicați în comunitate. A anihilat orice urmă de gîndire liberă și de opoziție.

Povestea Ioanei Arnăuțoiu e, într-un fel, și povestea noastră. 

Nu poți avea o identitate de sine (și o conștiință ca popor) dacă îți lași trecutul în ceață. Suntem datori să ne încheiem socotelile cu trecutul. Cu atît mai mult, cu cît prezentul nostru e consecința directă a comunismului. 

50 de ani în care n-a existat libertatea de exprimare, în care coeziunea la nivelul cel mai simplu a fost zdrobită din cauza fricii. Nu se știa cine poate să spună despre tine ce gîndești sau ce ai spus la un moment dat. Toată însingurarea asta a făcut ca partea bună a societății românești să nu poată fi coalizată decît foarte greu. Oamenii nu mai au reacție. S-au învățat să nu se mai împotrivească la nimic. Mințile noastre nu s-au putut schimba peste noapte. Și trăim într-o societate scindată, în care oamenii nu au învățat că democrația nu este un dat. E un lucru pe care trebuie să-l dobîndești și să-l aperi. Să ai reacție cînd vezi cele mai mici elemente care duc la pierderea ei.

Aceasta este mărturia Ioanei Arnăuțoiu. E numai una din miile de povești despre sacrificiu și demnitate “din spatele cortinei”. 

În film mai apar mărturiile unor foști deținuți politici, concluzii ale cercetătorilor, documente, fotografii și filme de arhivă. Chiar dacă nu se intră în profunzime, e suficient pentru a avea o perspectivă generală și obiectivă asupra bolii de care ne-am îmbolnăvit în anii '40 (și de care nu ne-am vindecat încă). E un început de reparare/recuperare, în același spirit cu Portretul Luptătorului la Tinerețe



În spatele cortinei de fier va fi lansat pe DVD la sfîrșitul lui martie. Tot atunci intenționăm să facem o proiecție specială la Casa Artelor.

2 comentarii:

  1. "regizat de Bogdan Mustață (după un scenariu de Alin Mureșan)"

    Daca e acelasi Alin Muresan cu autorul cartii "Pitesti. Cronica unei sinucideri asistate", pentru mine e un semn bun. De departe cea mai riguroasa carte pe subiectul respectiv.

    RăspundețiȘtergere

Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.