vineri, 13 martie 2015

'More human than human is our motto'

Ca urmare a revederii unuia din filmele preferate si anume seminalul future noir Blade Runner al altadata vizionarului Ridley Scott, am remarcat putin surprins (pesemne si proiectia a jucat un rol) atentia speciala acordata ochilor in acest film adaptat dupa un roman de Philip K. Dick. Ca in orice capodopera care se respecta atat 'limbajul' vizual cat si cel verbal au fost aici folosite pentru a transmite mult mai mult decat cele obligatorii naratiunii, oferind indicii despre plot si deschizand porti spre diferite interpretari.


Asa cum bine se stie in Blade Runner un vanator de recompense e insarcinat cu "retragerea" din activitate a unui grup de "replicanti" rebeli evadati din coloniile Terrei si intorsi acasa. E stabilit de la bun inceput ca "replicantii" sunt in fapt entitati virtuale create dupa chipul si asemanarea noastra, superiori fizic si intelectual, capabili de sentimente si atat de greu de deosebit incat din ratiuni de siguranta le-a fost limitata durata de viata la 4 ani. Adaugand la asta si folosirea lor drept sclavi sau carne de tun in razboiele spatiale putem accepta ca resentimentele si dorinta lor de "mai multa viata" sunt indreptatite.

Revenind insa la ochi, descoperim ca singura metoda (infailibila?) de depistare a acestor replici umane extrem de fidele (cum ar arata carta drepturilor omului in acest viitor distopic?) este un test de empatie cu o masinarie speciala (Voight-Kamff), un fel de detector de minciuni care masoara dilatarea capilara si a irisului, contractiile pupilei, etc. O verificare in practica a prezentei sufletului din metafora "ochii sunt oglinda sufletului".

Primul supus acestui test este Leon, in chiar secventa de deschidere a filmului:


Chiar inainte ca adevarata sa identitate sa ni se dezvaluie, un cadru extrem de atent construit dezvaluie o lucire usor metalica in ochii lui Leon, de parca ar fi "blindati". Sigur ca initial nu-i acorzi nici o importanta.

Apoi insa vine vizita lui Deckard la corporatia Tyrell unde lucrurile incep sa fie tot mai interesante: o bufnita absolut reala e dezvaluita ca fiind complet artificiala. Mai incolo sesizam aceeasi reflexie metalica in ochii bufnitei.

- Do you like our owl? 
- Is it artificial?
- Of corse.

Intra in scena Rachael, nepoata magnatului Tyrell, fabricantul de replicanti, care si ea va fi supusa testului de empatie. Observam aceeasi ochi metalici, blindati, inflexibili insa dublati de naivitatea ei privind natura propriei persoane.



Rachael pica la randul sau testul afland adevarul gol-golut despre sine iar noi despre cum functioneaza contraptia respectiva. Interesant e ca reflexia respectiva nu apare in toate scenele ci doar in cateva momente bine alese. In aceasta faza am crezut ca efectul e creat de masinaria Voight Kamff dar in curand intra in scena Pris, cu aceeasi lucire otelita in priviri.


Iar apoi o vedem la Roy Batty, cand se afla fata-n fata cu Tyrell. Presupun ca efectul e folosit pentru a dezvalui prezenta unor emotii umane ("Urã, dragoste, teamã, mânie, invidie") in niste fiinte artificiale gandite a fi "mai umane decat umanul".


Rolul important al ochilor si in special al celor artificiali e adus de mai multe ori in atentie. Cand Roy Batty il viziteaza pe Dr Chew, specialistul in ochi, acesta ii recunoaste ochii:
"- I designed your eyes.
- Chew, if you could know what I've seen with your eyes!"

Apoi cand il viziteaza pe J. F. Sebastian Roy ia o pereche de ochi artificiali si se maimutareste parca anuntand scena urmatoare in care-si va zdrobi creatorul bagandu-i realmente ochii sai "umani" in cap.



Si, bineinteles, cine poate uita celebra replica a lui Roy Batty inainte de a-si da duhul: "I've seen things you people wouldn't believe". Bineinteles ca nu l-am crede. Vorbea despre nave de atac si arme inimaginabile. Cum bine zicea filozoful francez Henri Bergson: 'Ochii vad doar ceea ce mintea e pregatita sa inteleaga.'


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu