marți, 26 noiembrie 2013

Aventura cu Cinemaul

În urmă cu zece ani se producea, în acum defuncta librărie Joc Secund din Timișoara, botezul meu întârziat într-ale Cinemaului. S-a întâmplat în cadrul mini-cineclubului pe care Marian Rădulescu îl organiza în acel loc atipic pentru proiecții, dar important pentru curioși ca mine.

Filmul care m-a îmbolnăvit de Cinema, un virus pe care îl port cu mine de un deceniu și care s-a acutizat în ultimii ani, a fost Aventura lui Antonioni.

Pentru un student începător venit dintr-un orășel din Moldova care pierduse demult, cândva în neguroșii ani '90, singura sală de proiecție (unde mi se întipărise în minte chipul cool al lui Bruce Willis luminat de brichetă în Die Hard), întâlnirea cu filmul lui Antonioni a fost ca întâlnirea cu extratereștrii.

Pentru a vă face o idee, gândiți-vă la momentul copleșitor, de neegalat în cinema, al contactului dintre oameni și omuleții de pe altă planetă din Întâlnire de gradul trei, capodopera lui Spielberg.

Îndopat cu zeci de seriale de televiziune și cu vandammi, brucewilliși și schwarzeneggeri, printre care se mai strecurase câte un Chaplin sau Stan și Bran, nu aveam cum să nu rămân blocat în fața Aventurii și a frumuseții sale misterioase (pe care, atunci, doar o intuiam).

Un film alb-negru în care personajele nu se băteau, nu glumeau, nu râdeau, de fapt aproape că nici nu vorbeau și nu făceau nimic din ceea ce știam, ci doar se perindau în fața camerei (de multe ori chiar cu spatele) sau de la unele la altele și prin diverse locuri, printre care și o stâncă pustie. Nu înțelesesem nimic (abia mai târziu, după lecturi și sute și sute de filme, am realizat că ariditatea stâncii și învolburarea mării reflectă, de fapt, pustiul neliniștitor din sufletele acestor personaje marcate de spleen existențial).

Dar m-a intrigat și m-a făcut să vreau să cunosc. Și acela a fost declicul care mi-a atras boala. Dorința de a înțelege Cinemaul și, prin el, viața. Sau măcar o parte din ea.

Dacă aș fi acum în Timișoara, aș merge astăzi (marți, 26 noiembrie), de la ora 18.00, să văd Aventura, la BCUT, prezentat de același Marian Rădulescu.

Dar pentru că nu mai sunt acolo, o să-mi derulez în minte filmul și o să mă gândesc că printre spectatori se va afla cineva care va rămâne atât de uimit și marcat de ce va vedea, încât îi va fi imposibil să nu-și dorească să înțeleagă.


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu