vineri, 26 aprilie 2013
Timishort: Trista balada a pandroginului
Aseara s-a dat startul Festivalului Timishort cu un documentar biografic putintel cam... straniu, The Ballad of Genesis and Lady Jaye. E, fara indoiala, o viziune singulara asupra unei povesti de dragoste iar asta din mai multe motive. Intai, personajele implicate nu sunt deloc obisnuite: Genesis e un barbat(?) cu probleme de identitate sexuala iar Lady Jaye o asistenta medicala/dominatrix. Apoi unicitatea relatiei lor e tradusa printr-o pasiune fetisista atat pentru muzica cat si pentru celalalt care pusa in imposibilitatea de a devora isi gaseste supapa intr-o eliberare artistic-ideologica indrazneata numita Pandrogin, cuplul devenind o fiinta noua “mai” evoluata. In al treilea rand alcatuirea filmului -scene de arhiva, filmari de concert, montaje experimentale, bucati supra-realiste, interviu si naratiune din off- e cumva oglinda stilulului muzical numit industrial, al carui pionier a fost trupa fondata de Genesis, adica o fuziune a rockului cu muzica electronica aparuta in 1970 si care amesteca orice de la zgomot alb la muzica concreta, sample-uri si atitudine punk.
Problema cu “Balada” realizata de Marie Losier e incoerenta si faptul ca plictiseste. Tratata in mod traditional, fara pretentii de experiment avant-garde, povestea celor doi oameni uniti prin filozofie si chirurgie plastica intr-o singura fiinta era suficient de ciudata pentru a starni interes. Copilaria abuzata a lui Genesis, experientele sale muzicale, perioada de pionierat industrial, contactul cu William Burroughs si, in general, controversa care i-a atras o eticheta de dusman al moralitatii engleze mi-ar fi amplificat interesul daca erau expuse cronologic, obiectiv si contrabalansate de periplul lui Lady Jaye prin subteranele perversitatii sau ale fetisului. Din pacate forma a fost mai importanta decat continutul iar tot ce-am retinut a fost un mis-mas transgresiv de chestii stranii. In ciuda bizarului astfel atacat filmul nu socheaza ci genereaza doar momente wtf? pe care le-ai dori explorate dar care raman simple indicatoare ale unei drame umane pe care nu esti invitat nici s-o intelegi nici sa empatizezi cu ea. Anuntat ca o portretizare intima si afectiva a celor de mai sus Balada mi-a dat impresia unui vehicul comercial de promovare a ideologiei pandrogine si a creatiei artistice a cuplului titular.
Ps: Timishort continua si azi insa cu multe scurt-metraje la BCUT, Cinema Timis si in Club Setup. Programul pe site.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.