sâmbătă, 6 aprilie 2013

Cinepolitice 2. Coreea de Nord şi Soljeniţîn

Mass-media din România a descoperit dintr-o dată importanţa ştirilor externe, după ce Coreea de Nord, condusă de un lider de doar 30 de ani, şi-a amplificat discursul de război împotriva Statelor Unite şi Coreii de Sud. Phenianul se pregăteşte de noi teste cu rachete, în ciuda sancţiunilor internaţionale şi a sărăciei extreme a populaţiei, şi a întrebat ambasadele străine dacă intenţionează sau nu să-şi retragă personalul diplomatic, pentru că nu le mai poate asigura securitatea în cazul unui conflict.

În acest context internaţional, proiectarea în cadrul Festivalului Cinepolitica de la Bucureşti a documentarului Lagărul 14 - Zonă de control total/Camp 14 - Total Control Zone, o coproducţie Germania-Coreea de Sud din 2012 regizată de Marc Wiese, arată că filmul nu doar că ţine pasul cu realitatea, dar ne ajută decisiv să o înţelegem.


Protagonistul este Shin Dong-huyk, un tânăr care s-a născut în 1983 într-un lagăr nord-coreean, unde a trăit până la vârsta de 23 de ani. Fără a avea conştiinţa binelui şi răului, a vinovăţiei şi regretului, Shin şi-a denunţat mama şi fratele când era adolescent. După ce a asistat, alături de tată, la executarea mamei şi a fratelui, Shin a fost încarcerat şi torturat, rămânând cu urme de arsuri pe spate şi cu mâinile şi picioarele deformate. În 2003 a reuşit să fugă din lagăr, pentru ca apoi să evadeze şi din Coreea de Nord, ajungând în China. În prezent, tânărul locuieşte în Coreea de Sud şi este solicitat să participe la conferinţe în întreaga lume pentru a vorbi despre viaţa în lagărele nord-coreene.


Cea mai substanţială parte a filmului este reprezentată de confesiunea cu adevărat tulburătoare a lui Shin (care cuprinde şi mărturia despre vânarea şi mâncarea şobolanilor), la care se adaugă imagini de la diverse conferinţe şi activităţi ale sale, o reconstituire animată a unor momente din lagăr, dar şi interviuri cu doi foşti paznici de lagăr şi torţionari nord-coreeni, ajunşi la rândul lor în lumea liberă.

Mărturiile lui Shin despre existenţa din lagăr şi din închisoare, unde toate noţiunile cu care suntem obişnuiţi (inclusiv cea a banului) dispar, amintesc inevitabil de Arhipelagul Gulag, cartea reper a lui Alexandr Soljeniţîn. Ambele opere ne pot schimba felul în care privim viaţa.

Asemeni lui Soljeniţîn, Shin a învăţat în lagăr ce înseamnă cu adevărat iubirea între oameni. Torturat până la epuizare după ce a fost dus în închisoare, tânărul este aruncat într-o celulă unde se afla un bătrân care îl îngrijeşte şi îl salvează. A fost primul moment care i-a arătat cum se manifestă căldura umană. Ieşit din închisoare, dar ajuns muncitor în lagăr, tânărul intră în contact cu un bărbat care îi povesteşte despre viaţa în afara lagărului, în Coreea de Nord. Atunci învaţă ce înseamnă comunicarea cu celălalt. Impresionat că "afară" (de fapt, tot un lagăr), printre altele, se poate mânca o simplă friptură (în contextul în care el nu avusese parte toată viaţa decât de un acelaşi fel mizer şi insuficient de mâncare), Shin se hotărăşte să evadeze. Reuşeşte. Simpla dorinţă de a trăi chiar şi o zi în "libertate" l-a determinat să-şi asume orice risc.


Venit dintr-un lagăr în care bucuriile erau date de momentele în care puteai vorbi cu cineva, de găsirea unor firimituri de mâncare sau de răgazul între două acte de tortură şi dintr-o lume în care toţi îşi doresc să rămână în viaţă cu orice preţ, Shin nu înţelege cauzele numărului mare de sinucideri din noua sa ţară, Coreea de Sud. Nu înţelege goana după bani din lumea care l-a adoptat şi unde se află, potrivit spuselor sale, numai cu trupul, deoarece mintea şi sufletul i-au rămas în lagăr.

Lagărul 14 - Zonă de control total este, aşa cum spune şi programul festivalului, un film greu de uitat. Tulburător, revelator, apăsător, dar şi dătător de speranţă, documentarul lui Marc Wiese impresionează prin autenticitatea mărturiilor pe care le declaşează şi obţine, prin creativitatea secvenţelor de animaţie CGI, prin numeroasele şi încărcatele momente de tăcere.

Festivalul Cinepolitica are programate pentru sâmbătă şi duminică, ultimele două zile, o serie de filme cel puţin incitante (toate informaţiile pot fi găsite aici):

Sâmbătă
Cinema Elvira Popescu
Secţiunea Insuportabila memorie

14:30 – Examenul (A vizsga, r. Péter Bergendy, Ungaria, 2011, 89')
16:30 – Pe scurt, despre politică (6 scurtmetraje recente, cu tematică politică, selectate de Massimiliano Nardulli, 105')
18:30 – Evrei de vânzare (r. Radu Gabrea, România, 2013, 72')
20:00 – Copiii lui Hitler (Hitler's Children, r. Chanoch Ze'evi, Israel/Germania, 2011, 80')

Cinema Studio
Competiţie internaţională

14:00 – S.B. Îl cunoşteam bine (S.B. Io lo conoscevo bene, r. Giacomo Durzi & Giovanni Fasanella, Italia, 2012, 75') (reluare)
16:00 – Rock the Casbah (r. Yariv Horowitz, Israel/Franţa, 2012, 93') (reluare)
18:00 – Copilărie clandestină (Infancia clandestina, r. Benjamín Ávila, Argentina/Spania/Brazilia, 2012, 112')
20:00 – Lore (r. Cate Shortland, Germania/Australia/Marea Britanie, 2012, 109')     

Duminică
Cinema Studio
Competiţie internaţională

15:00 – Lore (r. Cate Shortland, Germania/Australia/Marea Britanie, 2012, 109') (reluare)
17:00 – Copilărie clandestină (Infancia clandestina, r. Benjamín Ávila, Argentina/Spania/Brazilia, 2012, 112') (reluare)

Gala de închidere

20:00 – Spune-mi cu cine te însoteşti (The Company You Keep, r. Robert Redford, SUA, 2012, 125')            

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu