miercuri, 2 mai 2012

Timishort 2012: Selectii

Maine incepe Timishort. Ca de obicei, l-am luat la întrebări pe selecţionerul festivalului. Anul acesta, Andrei Rus (asistent universitar la UNATC şi coordonatorul revistei Film Menu).


Marele Ecran: Ce n-avem voie sa ratam editia asta (a patra)?

Andrei Rus: Iti dau trei titluri din competiţia internaţională: Porno Melodrama (Romas Zabarauskas, Lituania), Zilele noastre trebuie să fie, neapărat, iluminate (Jean Gabriel Periot, Franţa), Fraţii (Abrantes & Melo, Portugalia). În competiţia Videorama s-a înscris şi Ken Jacobs, un autor legendar de cinema experimental care a debutat in underground-ul american in anii '60. L-am invitat cu un film din 2010 (The Pushcarts leave Eternity Street), desi lui i s-ar fi potrivit mai degraba o retrospectiva.

M.E.: Vor veni la Timisoara cineasti importanti?

A.R.: Mai multi ca niciodata. J.G. Periot, Sonja Tarokic (Kurvo, Croaţia), Mihai Grecu (care face filme de avangardă în Franţa), Peter Baranowsky (cîştigător anul trecut la Locarno), Vlad Petri şi Radu Jude (al cărui ultim film, Toată lumea din familia noastră, va deschide festivalul, joi seară de la ora 19, cinema Timiş, n.n.).

M.E.: Evenimente conexe?

A.R.: Focusurile, scolile de film...Iar sambata, 5 mai, de la ora 20.00 in aula BCUT va fi o proiectie speciala a filmului lui Vlad Petri ce documenteaza protestele recente din Piata Universitatii, urmata de o dezbatere pe tema activismului. La discutie vor participa cele trei fete din grupul h.arta, Levente Kozma (Simultan), Andrei Gorzo (critic de film), Mihail Bumbes (Militia Spirituala), Veda Popovici si regizorul Vlad Petri. Intrarea e libera. Sper ca evenimentul asta sa atraga lumea din Timisoara.


M.E.: Cate filme ai vazut in total?

A.R.: Selecţia a fost realizată din mai multe surse. Cîteva sute de oameni s-au înscris şi au trimis filmul prin poştă (în jur de 400). După care am văzut vreo 200 de filme fie în festivaluri, fie pe dvd-uri cu selecţii din alte festivaluri. Am mai văzut pe net, pe festivalscope, scurtmetraje inscrise in festivaluri din toată lumea (25% din selectie e alcatuita din filme "invitate"). E prima mea selectie, dar nu ştiam înainte de asta că se fac atîtea scurtmetraje entuziasmante în lume. Sunt foarte fericit de selecţie, gîndindu-mă la calitatea şi varietatea filmelor. De la musical (Benchseat), la film cu păpuşi (Las Palmas şi Mr. Badger), filme-reportaj (E dreptul lui să ţipe), documentare, filme-portret şi filme de ficţiune cu adolescenţi.

M.E.: Cat timp ti-a luat sa vezi atatea filme?

A.R.: Am început la sfîrşitul lui noiembrie. De pe la mijlocul lui februarie la mijlocul lui martie, atunci a fost accelerat totul. Am vazut filme zile in sir, o luna intreaga.

M.E.: Efecte adverse?

A.R.: Sunt obişnuit. De obicei văd o grămadă de filme. Iţi dai seama că între filmele pe care le-am primit au fost şi multe neinteresante, chiar slabe. Dar nu mă aşteptam să fie atît de multe scurtmetraje entuziasmante.

M.E.: Remuscari?

A.R.: Au existat filme la care am avut dubii, dar as zice ca am luat tot ce mi s-apărut interesant.

M.E.: Ai observat vreo temă predilectă care să surpindă "zeitgeistul"?

A.R.: Nu. Per total, chiar şi la filmele proaste, e o foarte mare diversitate de teme, stiluri. Inclusiv în secţiunea Videorama, unde se presupune că filmele se supun unor anume estetici. Sunt foarte mulţumit şi de nivelul filmelor româneşti din competiţia naţională, din nou o diversitate mare. Nu se mai fac doar filme realiste, sau doar comedii.

M.E.: Asta inseamna o maturizare...

A.R.: Da, o diversificare de priviri inseamna o maturizare. La Competiţia naţională -unde sunt 24 de titluri- şi Videorama -unde sunt 30-, chiar mă gîndeam că, dac-aş fi în juriu, habar n-aş avea ce să fac. Sunt filme foarte diferite şi e greu să alegi între o animaţie si un documentar.

M.E.: Lasand juriul la o parte asta inseamna ca publicul primeste mai mult si mai bun.

A.R.: Am emoţii apropo de public, pentru că e prima mea selecţie pentru un festival. Mai fac selecţii pentru proiecţiile revistei Film Menu. Dar acolo e altceva, pentru ca sunt filme care au în spate o traditie, recunoastere. Aici sunt filme noi, foarte diverse. Poate că filmele care îmi plac mie sunt cele pe care publicul le va respinge.

M.E.: Ca tot ai pomenit de Film Menu, cum va merge?

A.R.: Cu revista am ajuns la numărul 14, lansat acum o lună. Scoatem revista în 2500 de exemplare care se distribuie gratuit. Plus pe liternet şi pe blogul nostru în format pdf, tot gratuit. Revistele trec. Le ia lumea, mai ales că au nişte coperţi spectaculoase, colorate, pop, făcute de Matei Branea. Dacă ar fi să mă iau după proiecţiile pe care le facem cu revista atunci e superok. La cinemateca Union, uneori e plină sala, alteori jumătate. Dar la orice film avem cel puţin 70 de spectatori. E mare lucru. Dacă pun un film de Polanski sau A bout de souffle se umple sala.

M.E.: Si in final, intrebarea mea deja clasica: "Life is short?"

A.R.: Depinde de momentul in care ma raportez la viata. Acum mi se pare ca trece foarte repede pentru ca sunt intr-o perioada in care am multe treburi si n-apuc sa stau undeva, sa ma relaxez si sa mi se para ca trece timpul ca in Morometii. Acum mi se pare scurta viata. Dar intreaba-ma la vara si o sa mi se para lunga. Va trebui sa-mi termin teza de doctorat (despre jurnalul cinematografic -"film diary", n.n.)

Programul festivalului, AICI

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu