miercuri, 16 mai 2012

Like Crazy (2011)

rating: Colectabil

Filmele despre relatii amoroase care reusesc sa nu se piarda in clisee si vacuumuri de credibilitate sunt destul de rare. Un motiv in plus pentru a vedea romanta indie premiata la Sundance 2012, Like Crazy. E de o naturalete si sensibilitate aparte, delicata si irezistibila ca si iubirea intinsa peste distante mult prea mari a celor doi protagonisti. Cu filmul acesta am descoperit doua nume noi de urmarit: regizorul Drake Doremus si pe Felicity Jones, actrita britanica ce joaca rolul feminim principal. Voi sta cu ochii pe ei.

Filmul lui Doremus face uz cu multa inspiratie de chimia si prospetimea tinereasca a celor doi indragostiti, Jacob (Anton Yelchin) si Anna (Felicity Jones), carora li se da mana libera sa-si improvizeze dialogurile asa cum le-ar naste o prima iubire. Amandoi sunt studenti in Los Angeles insa ea e o britanica cu viza de studii. Amandoi se indragostesc atat de rau unul de altul incat, odata absolventi, expirarea unei vize pare cataclismica. Depasindu-si dreptul de sedere Anna descopera ca in fapt si-a condamnat iubirea la constrangerile unei relatii la distanta, intrucat accesul in State i-a fost interzis.


Confruntati cu astfel de piedici legale cei doi cauta drumuri adicente pentru a-si continua viata stiind insa ca ceea ce au avut nu vor mai gasi in alta parte. El se apuca de construit mobila iar ea urmareste o cariera de jurnalista online. Pe durata filmului Anna si Jacob fac repetate eforturi sa reinnoade relatia, fie prin vizita lui la Londra, fie prin casatorie, dar de fiecare data factori perturbatori (legali sau intimi) ii indeparteaza. Dar cuvantul cheie al filmului e rabdarea. Chiar daca iubirea lor e nebuneasca si ii raneste pe toti ceilalti din jur, amandoi avand alte relatii in perioadele de pauza, niciunul nu poate renunta. O iubire mai bolnavicioasa e greu de gasit, fiind din categoria celor care "n-au cum sa dureze".



Mi-a placut viziunea lui Doremus asupra unei astfel de relatii. E cand trista, cand amuzanta, cand plina de poezie.. si destul de realista. Momentele kodak ale celor doi indragostiti sunt admirabil lucrate. Close-up-urile spun mai mult decat zeci de cuvinte dulci, ocheadele camerei partial obstructionate te fac sa pari complice la ce se petrece iar clipele lungi de tacere, cu ochi mari si zambete jenate, sunt dovada vie ca frazele “lucrate” nu-si au locul in asemenea povesti. La fel de expresive sunt si momentele de anxietate ce succed o criza a cuplului. Un rol esential joaca muzica, un amestec de pop melancolic care parca ofera suport afectiv starilor si trairilor mai profunde ale iubaretilor. Bineinteles, se putea si fara el, dar probabil filmul si-ar fi diminuat impactul estetic.


In concluzie, Like Crazy e ca o capsula temporala cu doua personaje care, dupa ce s-au cunoscut si iubit “ca nebunii”, nu mai reusesc sa se intregeasca. Un film despre dragoste, dor si despartire, al carui final iti permite sa reflectezi la cat de greu e sa pastrezi flacara pasiunii. Scena de la dus in care cei doi se regasesc totusi si incearca o ultima apropiere e ca un zambet amar: tot ce-i mai leaga sunt amintirile.


Trailer

Un comentariu:

  1. Apropo de afis, guess from what movie this line is: I want you, I need you, oh baby, oh baby? :D

    RăspundețiȘtergere