marți, 8 mai 2012

God bless America (2011)

“No one has any shame anymore”

rating: Colectabil

E destul de greu de apreciat daca filmul lui Bobcat Goldthwait e o parodie sinistra a ideii de entertainment modern, o eviscerare deosebit de cinica a visului american sau o metafora lejera si copilareasca asupra ce inseamna realmente o criza nervoasa. Probabil ca toate trei rezume-urile au o anumita valoare de adevar. Cert e ca God Bless America e una dintre cele mai proaspete (dar) si ofensatoare comedii din ultimii 5 ani (vezi Idiocracy) iar la fel de cert e faptul ca de el se va bucura doar publicul care nu va renunta dupa primele 5 minute. E nevoie de o anumita detasare ca sa poti accepta un film ce nu se sfieste sa spulbere un bebe cu shotgun-ul pentru ca plange prea tare.

Eroul filmului e un tip foarte deprimat si dezgustat de viata pe nume Frank (Joel Murray), suferind de insomnii si cu niste vecini de cosmar. Parasit de nevasta, cu un copil care-l respinge, ba chiar si concediat de la lucru pentru o acuzatie ridicola, Frank e destul de aproape de tiparul sinucigasului, mai ales cand gaseste o explicatie pentru migrenele care-i alimentau tendinte criminale zilnice. Din fericire pentru noi, societatea zugravita de Bobcat e exagerata la un grotesc atat de bolnavicios incat te invita pe tine ca spectator sa-i pui capat suferintei. In loc sa-si zboare creierii Frank decide sa-si reverse furia impotriva tuturor nesimtitilor, narcisistilor, ipocritilor, avizilor de faima sau vedetelor mediatice.



Dupa ce o “elimina” pe fufa inganfata dintr-un reality show, Frank starneste interesul unei alte pustoaice la fel de suparata pe viata, Roxy (Tara Lynn Barr), impreuna cu care formeaza un cuplu ciudat de razbunatori/vindecatori ai natiunii. Scosi din sarite de (televiziuni ca) Fox News, reclame la bauturi energizante, emisiuni de tip Jackass sau American Idol - parodiate voit pentru a exacerba tendinta de renuntare la decenta si bun simt in lumea mediatica in folosul unei dictaturi a “fun”-ului - cei doi pornesc intr-o expeditie de pedepsire a celor mai dezgustatoari si inutili membri ai societatii, fie ca sunt amatori de Nascar, rasisti homofobi sau utilizatori de high five (gestul).




Din fericire filmul nu e alcatuit doar din scene cu omucideri cartoonizate ci isi lasa timp pentru mesaje rationale prin dialogurile dintre Frank si Roxy. Vocea scenaristului/regizor Bobcat predica insa un pic prea la vedere facand destul de dificila implinirea lui Frank ca personaj de sine statator. Totusi, relatia dintre el si Roxy decurge interesant, fara sa alunece intr-o zona perversa in ciuda avansurilor pustoaicei cu tendinte maniacale si fantezii din iconografia gangsterilor romantici. Epitaful filmului catalogat eronat de unii drept “anti-american” (in realitate e doar anti-cultura pop) se scrie tot in prime-time, pe scena unei competitii de talente pe care Frank si Roxy isi propun s-o faca incendiara. Reusind, desigur.

Trailer

4 comentarii:

  1. Filmul a fost la festival in RiverRun dar nu am apucat sa-l vad. Toti mi l-au recomandat.

    RăspundețiȘtergere
  2. Da, e genul de film care se lipeste foarte bine de selectionerii festivalurilor.

    RăspundețiȘtergere
  3. Filmul asta mi-a atras atentia de cand a aparut trailer-ul. Ma bucur sa aud ca e colectabil. :D Asa ca l-am adaugat in watchlist.

    Imi seamana foarte tare cu Super, al lui James Gunn.

    RăspundețiȘtergere
  4. Am omis intentionat referinta asta sa vad cine o anunta :). Era ca un deja vu.

    RăspundețiȘtergere