joi, 31 mai 2012

Cosmopolis: Neecranizabilul.


Pe multe cărți stă la vedere o ștampilă mare cu ”de neecranizat”. Dar există și multe adaptări cinematografice care au demonstrat că pot capta pe peliculă atmosfera pe care am descoperit-o ascunsă între copertele unui roman. Parfumul de Patrick Suskind și Pădurea norvegiană de Haruki Murakami sunt primele care îmi vin în minte.

Romanele lui Don DeLillo, unul dintre cei mai importanți scriitori americani ai momentului, au, cam toate, eticheta de mai sus. Nu pentru că n-ar fi foarte ”cinematice” prin subiectele pe care le abordează. Dimpotrivă, descriu o societate suprasaturată cu mass-media – ecrane pretutindeni și dialoguri parcă scoase din televizor. Ci pentru că cele mai multe trăiri și schimbări suferite de personaje au loc în interiorul lor. Iar în vreme ce romancierul poate intra cu ușurință cu o cameră de filmat imaginară în mintea personajelor, regizorul de filme face asta mai greu. Nu și dacă îl cheamă David Cronenberg, poate veți spune.

Celebru pentru scenariile tenebroase, cu personaje care suferă tot felul de mutilări fizice și psihice (vezi Musca, Existenz și chiar recentul O  metodă periculoasă), Cronenberg s-a încumetat să ecranizeze un roman a cărui esență e greu de tradus în pasaje de acțiune cu cauză și efect.

Eric Packer vrea să se tundă – așa sună pretextul poveștii. Iar pentru asta traversează New York-ul în limuzina sa superluxoasă, ce funcționează ca un fel de birou itinerant pentru tânărul milionar. Primește vizite, participă la demonstrații anarhiste, e consultat de medici care îi hrănesc ipohondria – totul în spatele geamurilor fumurii ale mașinii de lux.  


Trupa de actori pe care Cronenberg și-a luat-o alături e o combinație de nume consacrate (Paul Giamatti, Juliette Binoche, Samantha Morton) și fețe noi. De fapt, o anume față nouă e cea care atrage, probabil, cea mai multă atenție asupra filmului: Robert Pattison, a.k.a ”tipul din Twilight” (cel cu a cărui poză dorm sub pernă fetele de 12 ani). Cronenberg mărturisește într-un interviu că îl vede pe Pattison ca având ”prezența” necesară, capacitatea de a pune pe picioare un personaj foarte complex, ”crud, brutal, vulgar într-un anumit sens, dar și sofisticat și vulnerabil în același timp, naiv și infantil”.

Cosmopolis e privit drept șansa lui Pattison de a arăta ca poate mai mult. De fapt, șansa ratată a lui Pattison de a arăta că poate mai mult, după cum scriu în cor cei ce au văzut premiera filmului la Cannes. Eu, una, am pierdut-o, așa că aștept în continuare filmul, la fel ca voi. Până una-alta, mă delectez cu teaser-ul, care s-a răspândit viral pe net.   

9 comentarii:

  1. prezentarea e tentanta desi mie nu-mi spune prea multe "noul Cronenberg" (cel de dupa "A History of Violence"). il vedem si dezbatem dupa :)

    RăspundețiȘtergere
  2. adina: ai twitter ?:) sa te urmaresc.

    RăspundețiȘtergere
  3. incearca @adinabaya

    Din seria chestiilor neecranizabile amintesc The Watchmen. Pana la urma au facut-o cu destul de mult succes, as zice.

    RăspundețiȘtergere
  4. @waka_x: te-am urmarit eu prima :)) si apropo de Cronenberg, mie mi-a placut si Eastern Promises. fata de A Dandegrous Method am impresii mixte, dar in general C. mi se pare un regizor destul de cool. pe de alta parte, insa, s-ar putea sa fie prea cool pentru "Robbie" :) dragul de el, zicea intr-un articol mare din revista Premiere cat de tare vrea sa isi schimbe imaginea de "pretty boy" dupa care lesina fetele in pubertate, iar apoi a fost premiera Cosmopolis la Cannes si toate presa a scris ca joaca foarte slab. dar, ok, hai sa nu gandim gandurile altora, ci sa judecam cu capul nostru, dupa ce vedem filmul :) trailerul e fain-fain, imho :)...dar nu neaparat si relevant, desigur :)

    @Richie: n-am citit / vazut. recunosc ca nu sunt moarta dupa SF :) dar mi-l descarc acum.

    RăspundețiȘtergere
  5. mie de la Cronenberg mi-au placut (in ordinea intensitatii placerilor:)
    1) Crash
    ( mega ecranizare dupa mega carte )
    2) Videodrome (de cult)
    3) Dead Ringers (creepy Jeremy Irons ...)
    4) Naked Lunch
    5) eXistenZ
    si apoi restul din alea vechi ( Scanners, The Brood etc )

    si cu tot respectul pentru munca si talentul omului - astea noi mi se par vax fata de 1/2/3 ...
    eu - se stie - sunt foarte subiectiv. :)

    RăspundețiȘtergere
  6. aaa...tocmai am ramas cu gura cascata. waw, waka, nu stiam ca poti sa scrii asa fain :)) really cool stuff :)
    cat despre crash, cand am vazut titlul mi-a venit asta in minte: http://www.imdb.com/title/tt0375679/
    dar acum ca mi-ai zis de crash-ul lui C., incep sa inteleg geneza scenei in care Robbie si Juliette Binoche impartasesc momente pasionale pe bancheta limuzinei, in Cosmopolis :D de unde s-a nascut fetisul & all.

    ah, si Musca? nu intra in top?

    RăspundețiȘtergere
  7. Multumesc Adina B. :)
    Musca e dupa locul 5 in jos. ( oricum intorc cifrele :) Locurile 1/2/3 sunt interschimbabile.

    Eu din glorioasa epoca VHS/copilarie am cosmaruri cu "Videodrome". Nu cu "Musca" :)

    RăspundețiȘtergere
  8. @waka: cred ca ai sters comentariul ala cu momentul de inspiratie avut dupa Crash... mi-a placut.
    Anyway, Crash e si in Top 3-ul meu.. mai ales dupa ce-am citit romanul lui Ballard.
    Si Existenz e genial. Naked lunch e tripat rau de tot.. Musca il apreciez pentru contributia adusa genului iar Videodrome si Scanners sunt placeri B-vinovate din era VHS.
    Cum vezi insa Spider?

    RăspundețiȘtergere
  9. la Spider am fost la cinema si n-a fost rau. dar nici memorabil. poate eram eu prea necopt sa-l diger atunci. insa acum mi se pare un film de tranzitie stilistica. "nici pe cal nici in caruta". mi se pare ca o trecere intre stilul lui vechi si stilul asta nou. (care pe mine - cu toata atentia depusa ma lasa rece de tot).

    RăspundețiȘtergere