miercuri, 29 februarie 2012

Marcel Iureş: "M-am simţit bine filmînd Tatăl Fantomă"

INTER/VIEW IUREŞ

Premiera românească a lunii martie,
Tatăl Fantomă (regia: Lucian Georgescu), îi oferă actorului Marcel Iureş primul rol comic. Iar nouă ne oferă ocazia să-i luăm un scurt interviu. Am primit aprobare pentru cinci întrebări (mă rog, am trişat un pic).


Marele Ecran: Vă aflaţi, cred, în poziţia fericită de a alege numai proiectele care vă plac.
Ce v-a atras la Tatăl Fantomă?

Marcel Iureş: Lucian. Aveam încredere în el. Ştiu că dacă iubeşte ceva, va reuşi să îl ducă la bun sfîrşit.

M.E.: Fiind vorba de un road-movie, cum aţi descrie călătoria dumneavoastră alături de Tatăl Fantomă: experienţa filmărilor, colaborarea cu un debutant în lungmetraj dar şi cu un cuplu legendar: Mihuţ-Rebengiuc?

M.I.: Sînt actori mari, am jucat cu mare bucurie alături de ei. Însă cea mai mare parte a filmărilor a fost alături de Mihaela Sîrbu, un drum alături de o prietenă şi o parteneră excepţională, un adevărat road-movie, cu peripeţii, întîmplări, întîlniri…M-am simţit bine filmînd Tatăl Fantomă. Nu e un lucru care să ţi se întîmple frecvent la o producţie cinematografică.


M.E.: În general vă caută rolurile mai dramatice, şi în teatru şi în film. E o schimbare de registru, ca sa nu zicem contre-emploi. Cum a fost să jucaţi comedie-romantică?

M.I.: Mi-am dorit şi îmi doresc în continuare să joc comedie. Faptul că nu am fost distribuit în asemenea roluri în cinema nu a fost alegerea mea.

M.E.: Mai aveţi timp pentru "lucrul actorului cu sine însuşi"? Şi, dacă da, care este metoda dumneavoastră de pregătire?

M.I.: "Lucrul cu mine însumi". Permanent.

M.E.: Ce vă place să urmăriţi, atunci cînd nu vă pregătiţi pentru un rol? Filme? Autori?

M.I.: Citesc. Mult.

M.E.: Întrebare în plus: v-am văzut la primele ediţii ale festivalului Anonimul. Sunteţi un susţinător constant al filmului independent (am înţeles că v-aţi implicat şi în Tatăl Fantomă, nu numai pe partea actoricească). Dincolo de marimea onorariului, ce alte transformari majore s-au produs dupa intrarea în circuitul Hollywoodian?

M.I.: Nici una. "Transformările majore" ţin de dimensiunea umana, nu de cea a onorariului. Eu am ramas acelaşi.

LinkTatăl Fantomă îi aduce laolaltă pe ecran, după 30 de ani, şi pe Mariana Mihuţ şi Victor Rebengiuc, soţi în viaţa reală. Filmul ajunge pe ecrane din 2 martie.

TED2023 il introduce pe Peter Weyland


Pentru cei familiari cu universul Alien numele Weyland-Yutani e sinonim cu malefica Companie care a trimis-o pe Sigourney Weaver sa "verifice" semnalul ala extraterestru care o declansat cea mai misto franciza SF din secolul trecut. Compania a intruchipat in acel univers exact ambitiile de profit corporatist de care ne temem cu totii, manevrand si sacrificand diverse personaje ca sa-si indeplineasca planurile. In asteptarea lui Prometheus Ridley Scott si TED ne dezvaluie o metoda noua de promovare, una care sa valideze si mai bine fundamentul realist al viitorului film din franciza: o conferinta TED in care este introdus Peter Weyland, fondatorul viitoarei Weyland Corp. In rolul sau il veti recunoaste pe Guy Pearce.




*viral semnalat de OviSirb

marți, 28 februarie 2012

Tatăl Fantomă: "Un altfel de nou film românesc"

INTERVIU CU LUCIAN GEORGESCU

Dacă e martie, e sezonul perfect pentru comedii romantice. Dar cine se aştepta la un rom-com românesc? Tatăl Fantomă este un road-movie nostalgic după o nuvelă a lui Barry Gifford, scenaristul fetiş al regizorului David Lynch (Wild at Heart, Lost Highway). De altfel, scenariul îi aparţine lui Gifford, în colaborare cu regizorul filmului, publicitarul şi profesorul de scenaristică Lucian Georgescu, care debutează astfel în lungmetraj. Cei doi făcuseră împreună o călătorie improvizată în Bucovina, pe urmele bunicilor lui Gifford care emigraseră de aici în State. Tatăl Fantomă este povestea profesorului american Robert Traum (Marcel Iureş), care şi-a dedicat viaţa studiului şi pe care nimeni nu şi-l poate imagina capabil de aventuri în necunoscut. Mr. Traum decide să îşi ia un an sabatic şi să pornească la drum într-o ţară plină de mister pentru el, România, în cautarea originilor. Dar drumul îi scoate în cale iubirea. Filmul intră pe ecrane din 2 martie. Noi suntem (mîndri) parteneri de promovare a peliculei, aşa că am fost recompensaţi cu două interviuri a cîte (aprox.) 5 întrebări. Astăzi cu regizorul Lucian Georgescu. Mîine facem Iureş! Marcel Iureş.


Marele Ecran: E prima dată cand un producător român semnează cu un studio american. De ce au ales sa investeasca în povestea dumneavoastra?

Lucian Georgescu: Nu e un studio, ci un agent internaţional de vînzări. Sînt specializaţi în art house si genre, deci filmul se potriveşte în portofoliul lor. Pe de altă parte, Tatăl Fantomă e marketabil pe pieţele non europene ceva mai bine decît un alt film românesc - au un actor cu oarece notorietate pentru ei - Marcel Iureş, un scriitor "cult" Barry Gifford...


M.E. Cine se află în afara "industriei creative" ar putea în mod simplist sa conchida ca v-aţi săturat de publicitate şi v-aţi apucat de regie de film (deşi sunteţi de ani buni lector la UNATC). Dar cît de natural a fost saltul pentru dumneavoastră?

L.G. În primul rînd, eu am fost "înauntru" înainte ca ea să devină industrie şi voi să scrieţi despre ea…La începutul anilor 90 cînd am terminat eu Litere şi mai apoi cinema, se făceau două filme pe an…Publicitatea am descoperit-o mai toţi cei din generaţia mea şi eu zic că am fost creativi chiar şi atunci cînd am facut advertising. Am inventat pînă şi publicitatea - nu am avut de la cine să o învăţăm după Revoluţie. Însă de visul de a face cinema nu m-am despărţit niciodată. De altfel nu am părăsit facultatea de film - am predat şi continui să predau la catedra de scenaristică, am scris, publicat, filmat…Primul meu premiu e un premiu în cinema (Mimi), nu în publicitate şi asta în 1993, anul în care multe din agenţiile despre care ştiţi voi astăzi că sînt mari nici nu existau. Faptul că partenerul meu de atunci de la Mimi, Cornel Lazia e cunoscut mai mult în foto şi fashion, nu îl face mai puţin creativ, chiar dacă el nu a mai făcut film de atunci…Pot continua, dar mă opresc. E evident că istoria celor 20 de ani de film şi/sau publicitate e mai puţin cunoscută de cei de astăzi şi nu ştiu dacă ce spun eu mai e relevant...

M.E. Care ar fi legaturile dintre cinema si advertising?
Dar diferentele dintre lucrul la un film si lucrul la o campanie-mamut?

L.G. Mi-e teamă să disociez din nou…E evident faptul că facem publicitate pentru bani. Asta nu exclude însă pasiunea şi creativitatea. Pe de altă parte nu cred nici în mitul artistului în turn de fildeş, "artă pentru artă" etc. Atît o campanie mamut cît şi un film te pot consuma la fel de mult. Ambele sînt produse ale unor industrii, cu bunele şi relele lor. Depinde foarte mult de fiecare însă ce anume "consumă" în combustia creativa - şi probabil că aici este diferenţa între film şi publicitate. Chiar dacă filmul e ceva mult mai personal - sau ar trebui să fie - pînă la urmă, "it's just a movie", cum zice un bun prieten al meu american...

M.E. Vorbind ca despre un produs, care ar fi USP-ul (unique selling proposition) pentru Tatăl Fantomă.

L.G. Un altfel de nou film românesc



M.E. Cum a fost sa daţi direcţii unor uriaşi ca Iureş, Rebengiuc sau chiar scriitorului Barry Gifford (care, iată, a acceptat în mod surprinzător să joace în ecranizarea cărţii sale)?

L.G. A fost bine. Şi nu e nimic surprinzător aici. Cu Barry si Marcel sînt prieten. Domnul Rebengiuc mi-a fost profesor în şcoală - primul - şi cel mai impozant la propriu şi la figurat rector de dupa revoluţie al şcolii de Teatru şi Film. Îi iubesc şi sigur că am fost emoţionat să lucrez cu ei dar experienţa a fost frumoasă.

M.E. V-aţi gîndit la Cinema Paradiso, altfel spus Philippe Noiret, atunci cînd l-aţi distribuit de domnul Rebengiuc? Dar la Everything is Illuminated v-aţi uitat (din trailer, subiectul pare oarecum similar cu al filmului lui Liev Schreiber: aveeaşi călătorie pentru decoperirea originilor într-o ţară din estul Europei)?

L.G. Personajul interpretat de Rebengiuc nu are nimic de a face cu cel al lui Noiret din Cinema Paradiso. Proiecţionistul din film, Sami, este interpretat de Valer Dellakeza şi da, el are ceva din Noiret - bonomie, căldură, umanitate, nostalgie. Everything is illuminated este foarte departe de Tatăl Fantomă - filmul lui Screiber e o dramă, pe cînd al meu e o comedie, sau mai bine zis o "dramedy"

M.E. Filmul abordează în trecere şi soarta tragică a cinematografelor de stat. Ce credeţi că ar trebui să se întîmple cu ele?

L.G.Nu, nu în trecere, ci dimpotrivă foarte serios - subplotul lui Sami alungat din cinematograful vieţii sale este partea dramatică a filmului. Nu comentez acum şi aici soarta cinematografelor din România, sînt multe de spus, dar deplîng decăderea adevăratelor monumente care au fost cîndva vechile cinematografe - nu e vorba aici doar de politică sau de business, ci de un blestem românesc - noi am pus termopane şi la cimitir.

luni, 27 februarie 2012

Oscar 2012: Invingatori si invinsi

Deci, tehnic vorbind, daca Hugo ar fi fost realizat in alb-negru cu Jean Dujardin si Meryl Streep in rolul perechii de pustani aventurosi iar Christopher Plummer il juca pe maestrul Melies, ar fi maturat toate premiile Oscar. Mai putin cel de best documentary, intrucat, dupa cum stim, Hugo nu e despre fotbal american. Din fericire.

Ok prieteni, au fost Oscarurile, s-a incheiat drama covorului rosu, l-am mai vazut si pe Billy Crystal (ce-o imbatranit saracul) si putem spune cu mana pe inima ca a fost cea mai lipsita de surprize editie vazuta. De fapt, cel mai intens moment a fost spectacolul Cirque du Soleil. Invingatori au fost Hugo si The Artist, primul luand premiile tehnice iar al doilea cele artistice. Printre invinsi eu as nota Tree of Life (daca nu la regie macar la imagine), Pina si Drive (montaj de sunet). Poftim rezultatele:


Cel mai bun film :The Artist

Cel mai bun actor in rol principal :Jean Dujardin, The Artist

Cea mai buna actrita in rol principal :Meryl Streep, The Iron Lady

Cel mai bun actor in rol secundar :Christopher Plummer, Beginners

Cea mai buna actrita in rol secundar :Octavia Spencer, The Help

Cel mai bun regizor :Michel Hazanavicius, The Artist

Cel mai bun scenariu original :Midnight in Paris: Woody Allen

Cel mai bun scenariu adaptat :The Descendants : Alexander Payne, Nat Faxon, Jim Rash

Cel mai bun film strain :A Separation: Asghar Farhadi (Iran)

Cea mai buna animatie :Rango

Cea mai buna scenografie :Hugo: Robert Richardson

Cele mai bune costume :The Artist : Mark Bridges

Cea mai buna imagine :Hugo: Dante Ferretti, Francesca Lo Schiavo

Cel mai bun montaj :The Girl with the Dragon Tattoo : Angus Wall, Kirk Baxter

Cel mai bun machiaj :The Iron Lady

Cele mai bune efecte speciale :Hugo

Cea mai buna coloana sonora originala :The Artist: Ludovic Bource

Cel mai bun cantec de pe coloana sonoara a unui film :The Muppets: Bret McKenzie (“Man or Muppet”)

Cea mai buna editare de sunet:Hugo

Cel mai bun mixaj de sunet :Hugo

Cel mai bun film documentar :Undefeated

Cel mai bun scurt-metraj: The Shore,

Cel mai bun scurt-metraj documentar: Saving Face

Cel mai bun scurt-metraj animat: Fantastic Flying Book Of Mr Morris Lessmore.

La noi in ograda-concurs de pronosticuri am avut urmatoarele rezultate:

- nimeni n-a nimerit toate cele 14 categorii propuse in concurs.
- nimeni n-a avut o singura ratare si 13 inscrieri
- 4 oameni au bifat 12 categorii: Evita1313, Masaj pro, Andrei M. si Lili
- 11 oameni au bifat 11 categorii: bloo, alexandra, mira, emy, delia, teo, anda, florentin d, cristi, the projectionist si carmen.

Asteptam ca cei 4 sa ne contacteze pe mail (richie.tm@gmail.com) pentru a afla cine si de unde sunt si sa putem face un plan de distribuire cat mai echitabila a premiilor. Nici cei cu 11 raspunsuri nu vor fi uitati, urmand a face o tragere la sorti care sa ne scape si de ultimele griji ca n-am dat ce-am promis.

Ecranul Transparent

EXPOZIŢIE DIANA VIDRAŞCU


Diana Vidraşcu e unul din cei mai promiţători tineri operatori de film (vezi interviul pe care ni l-a acordat anul trecut). Astăzi, de la ora 18.00, la Galeria Calina din Timişoara (parter Hotel Timişoara, vizavi de casa de bilete a Teatrului Naţional) are loc vernisajul expoziţiei sale, Ecranul Transparent. Marele Ecran va fi acolo, pentru motivele de mai jos:

„Diana Vidraşcu propune, prin expunerea celor cinci serii de vise, o reflecţie pe marginea paralelelor dintre film şi vis. Îmbinând înscenări cinematografice cu imagini obsesive ale universului oniric personal, Diana Vidraşcu prezintă câte o poveste care ar putea fi oricând o situaţie filmică. Construcţia acestei expoziţii aminteşte de cunoscutul film al lui Alain Resnais, L’année dernière à Marienbad, în care amprentele lăsate de vise sunt la fel de importante precum ştergerea sau uitarea lor. Poate că fiecare vis este un film şi fiecare film este un vis, într-o împletire a plinului şi a golului, a memoriei şi a uitării.” Curator: Diana Marincu

Această expoziţie inaugurează totodată platforma curatorială independentă Camera Lucida la Galeria Calina. "Cu un accent mai puternic pe video, fotografie, instalaţie şi obiect, programul Camera Lucida va încerca să depăşească discursurile ierarhice şi normative asupra operelor de artă, concentrându-se pe proiecte artistice relevante. Cercetarea acestor proiecte nu se va rezuma la expoziţii (expoziţia fiind doar unul dintre instrumentele cu care un artist sau un teoretician lucrează), ci va include dezbateri, artist-talks şi prezentări. Galeria nu este doar un spaţiu fizic, pretins neutru şi lipsit de ideologie. Ea este un gest, un statement, un laborator de cercetare, în care spectatorul „emancipat” nu mai intră doar pentru a fi impresionat şi emoţionat, ci şi pentru a reflecta şi a ieşi din comoditatea contemplaţiei.»

Diana Vidraşcu, născută în anul 1987, a absolvit în 2009 secţia Imagine de film a Universității Naţionale de Artă Teatrală şi Cinematografică I. L. Caragiale, Bucureşti şi masteratul aceleiaşi facultăţi în 2011, cu o lucrare despre Cinéma Vérité și imaginea filmului realist. E operator de film şi ultimele proiecte la care a lucrat sunt documentarele Tomato Cans de Ivana Mladonovic și Vorbitor de Radu Muntean. Doctorandă a Centrului de Excelenţă în Studiul Imaginii, Universitatea Ion Mincu, Diana Vidraşcu trăieşte şi lucrează în Bucureşti.

duminică, 26 februarie 2012

And the artists are...

Am oprit voturile la concursul prilejuit de anuntarea Oscarurile din aceasta noapte. V-ati exprimat pronosticurile, le-am notat, iar daca e sa ne incredem in statisticile contabilizate pana la ora 12 (am decis sa lasam deschise voturile pana la 23:59) cel putin un singur lucru este cert 99%: cel mai bun film strain in ochii Academiei va fi Nadel and Simin: A Separation. Cu asta suntem si noi de acord, poate si din cauza ca pe celelalte filme din categorie pur si simplu nu le-am vazut. Apoi 85% din voi considera ca Christopher Plummer va lua azi primul Oscar din cariera. Si pe buna dreptate. Un procent asemanator, 77%, cred ca Octavia Spencer va face acelasi lucru.

La actori principali voturile sunt impartite cam egal, Clooney (52%) vs Dujardin (40%) si Meryl Streep(45%) vs Viola Davis(42,5%). Apoi 72,5% considera ca Rango e cea mai buna animatie iar Midnight in Paris cel mai originala poveste. Au ceva al lor, asta-i clar. 70% din voturi il dau pe The Artist ca fiind filmul cu cea mai buna muzica. Procentul e valabil si pentru cei care considera ca The Artist e de fapt filmul care va castiga trofeul suprem. 50% ati considerat ca daca reboot-ul Planetei Maimutelor a avut efecte speciale mai bune, Hugo a avut costume mai frumoase. Un pic mai multi (55%) ati vazut Pina si v-a fascinat. In incheiere, 62,5% din voi l-au considerat pe Hazanavicius un regizor mai probabil de a fi premiat decat Scorsese. Asa sa fie? Pana vom sti sigur daca ne putem increde in statistici va las mai jos opiniile mele pentru deseara.

(Richie zice ca..)

Cel mai bun actor in rol principal: Jean Dujardin, The Artist
Cea mai buna actrita in rol principal: Meryl Streep, The Iron Lady
Cel mai bun actor in rol secundar: Christopher Plummer, Beginners
Cea mai buna actrita in rol secundar: Octavia Spencer, The Help
Cel mai bun scenariu adaptat: The Descendants
Cel mai bun scenariu original: Midnight in Paris
Cea mai buna animatie: Rango
Cel mai bun film strain: A separation
Cea mai buna coloana sonora originala: The Artist
Cele mai bune costume: Hugo
Cele mai bune efecte speciale: Rise of the Planet of the Apes
Cel mai bun film documentar: Pina
Cel mai bun regizor: Terrence Malick, The Tree of Life
Cel mai bun film: The Artist

Luci, ai cuvantul... sper ca anul asta sa te bat...

Richie, pentru ca aveam deja cateva victorii avans, anul asta eram hotarat sa joc la surpriza. Dar vad ca ai facut-o tu deja. Nu stiu ce ar putea fi mai surprinzator decat alegerea lui Malick la regie. S-o dau castigatoare pe Melissa McCarthy? Pina as fi zis si eu. Meryl Streep la fel. Deci, pentru ca nu te mai pot surprinde, ma obligi sa-mi schimb strategia. O sa pariez pe cei cotati chiar mai jos decat "the underdogs". O sa joc kamikaze. O sa joc la dauna totala, ca si cascadorul Evil Knievel. "Like warrior poets, like Scotsmen. Playing outlawed tunes on outlawed pipes." Augh! Augh!

Cel mai bun actor in rol principal: George Clooney
Cea mai buna actrita in rol principal: Glenn Close
Cel mai bun actor in rol secundar: Kenneth Branagh (as fi zis Max von Sydow pentru simetrie, dar mi-a placut enorm irlandezul)
Cea mai buna actrita in rol secundar: Jessica Chastain
Cel mai bun scenariu adaptat: Moneyball
Cel mai bun scenariu original: The Artist
Cea mai buna animatie: Chico & Rita
Cel mai bun film strain: In darkness (desi stiu ca dupa obiceiul american, o sa premieze filmul din tara pe care urmeaza sa o bombardeze)
Cea mai buna coloana sonora originala: Tinker Tailor Soldier Spy (minunat Alberto Iglesias)
Cele mai bune costume: The Artist
Cele mai bune efecte speciale: Harry Potter (nici nu mi-a placut cinestiece :)
Cel mai bun film documentar: Hell and back again
Cel mai bun regizor: Martin Scorsese
Cel mai bun film: The Artist (asta ca sa ma asigur ca nu pierd la zero :)

Orice surpriza nimerita va echivala pentru mine cu o victorie. Asta daca nimeresc vreuna...(Lucian)

Dimanche

E duminica Oscarurilor. In asteptarea galei de decernare va propunem filmuletul canadian Dimanche si inca doua scurtmetraje de animatie, nominalizate anul acesta. N-as putea zice care va fi castigatorul categoriei. Toate merita vazute.





sâmbătă, 25 februarie 2012

ACHTUNG: Premiile Bloggerilor Cinefili din România, ediția 1

lol, cu asta sigur luam fata Oscarurilor!!

Ok, oameni buni, o facuram si pe asta. Cativa bloggeri cinefili din tara asta (adica raluk.ro, filmsinopsis.ro, Adina, Jovi si Dan, filmetari.com, filmreporter.ro, cineblog.info si urban.ro) s-au saturat sa se tot oftice la premiile pe care le dau altii mai 'priceputi' si care, surpriza!, nu corespund cu doleantele, gusturile, calculele proprii, asa ca au pus STOP!Actele la control! industriei mondiale de film si-au chibzuit un pic. La capatul unei initiative propuse de Marin de la mymagicstar.com am stabilit niste categorii si niste reguli de bun simt (adica fara filme obscure culese de pe interneti si care n-au ajuns in vreun cinema din apropierea noastra) iar de la inceputul anului si pana acum am propus, votat si contabilizat cele mai cele filme din 2011. Rezultatele sunt mai jos... dezbateti! 

Cel mai bun film  Drive

Cel mai bun regizor  Woody Allen

Cel mai bun actor  Ryan Gosling 

Cea mai bună actriță  Kirsten Dunst 

Cel mai bun actor în rol secundar  Jonah Hill 

Cea mai bună actriță în rol secundar Octavia Spencer 

Cel mai bun film românesc Aurora 

Cel mai bun film de comedie Midnight in Paris 

Cel mai bun film de acțiune Drive 

Cel mai bun film dramă Melancholia 

Cel mai bun horror, SF sau fantastic Rise of the Planet of the Apes 

Cel mai bun film de animație Rango 

Cel mai bun film documentar Pina 

Cel mai bun soundtrack Drive 

Cel mai prost film al anului Naşa 

Cel mai bun director de imagine Emmanuel Lubezki – Tree of Life

Ne vedem in 2013 la editia a 2-a, dac-o fi. Pana atunci, musai va vedeti Albert Nobbs si pe Glenn Close in el. Numa asa ca sa va fie ciuda daca ia Meryl Streep inca o statueta...

The Golden Lady

Poate ca diva prezentata in postarea anterioara (Michelle Williams) nu e favorita la Oscar, dar e favorita mea pe anul 2011 (pentru ca abia anul trecut m-a rupt cu rolul ei din Blue Valentine). Competitia pentru premiul de interpretare feminina e acerba anul asta. Totusi, trebuie sa recunosc cu respect ca Meryl Streep (The Iron Lady) parca se distanteaza la o lungime in fata urmaritoarelor. Nu e atat faptul ca a incarnat o octogenara bolnava de dementa (ceea ce stim ca place Academiei) si un om politic complicat (Margaret Thatcher). E felul in care rosteste cuvintele. Parca le daltuieste in piatra. Sau, mai precis, in fier:

"People don't think anymore. They feel. Do you know? One of the great problem of our age is that we are governed by people who care more about feelings than that they do care about thoughts and ideas. Watch your thoughts for they become words. Watch your words for they become actions. Watch your actions for they become...habits. Watch your habits, for they become your character. And watch your character, for it becomes your destiny! What we think we become."

Lectia de dans 4: "Diva"

Chiar daca My week with Marilyn nu m-a satisfacut intrutotul, mai ales din cauza ca nu e un biopic per se ci o reconstruire migaloasa a unei felii din viata divei - asa cum s-a vazut prin ochiul si jurnalul lui Colin Clark -, totusi, Michelle Williams o aduce la viata pe Marilyn intr-un mod care pur si simplu m-a incantat. E tot ce mi-am imaginat ca ar fi blonda: cocheta, fragila, seducatoare, cu toane si fete pentru momente si anturajuri diverse. Am selectat doar scena de dans care mi-a ramas bine intiparita. Pacat ca nu va castiga Oscarul dorit. Inca nu i-a venit randul.


vineri, 24 februarie 2012

Afisul zilei: The Artist


via Deni


p.s. in Anglia, cinematografele Odeon au acceptat sa returneze banii pe bilet la The Artist "daca spectatorul sesizeaza personalul cinematografului in maximum 10 minute de la inceperea filmului". Ar fi buna regula asta si la noi, pentru filme ca Ultimul Corupt...

joi, 23 februarie 2012

P3Edictii Oscar 3, 2, 1...

Dragi prieteni ai Marelui Ecran, mai sunt 3 zilE pana vom afla castigatorii premiilor Oscar si, simultan, castigatorul Marelui P3Emiu oferit de partenerul nostru de gadgetareala, 3E.ro. Este vorba despre un gadget special: special pentru posesorii de iPhone (daca n-aveti iPhone nu va intristati, raman in joc stick-ul Patriot si jocurile Deus Ex)

and the winner gets...Teleobiectivul 8x Rollei



Hai sa vedem ce stie sa faca dragutu de el:

Fotografiaza obiecte aflate la distanţe apreciabile, natura, detalii, oameni. Util, in cazul in care-l vedeti pe Keanu Reeves in tramvaiul 6. Cu Rollei devii instant paparazzo.

Mecanismul zoom este acţionat manual. Obiectivul ofera un câmp de profunzime enorm. Practic, reda totul clar într-un interval de distanţe cuprins între 2,5 metri şi infinit.

Teleobiectivul Rollei se ataseaza usor de corpul telefonului (prin infiletare) si devine imediat parte din sistem. Obiectivul nu va îngreuna mult telefonul: cantareste doar 45 de grame! Bonus: pachetul vine cu mini-trepied. iPhone-ul nu este inclus (:

Rollei e renumit pentru optica profesionala. Partea si mai misto e ca te ajuta sa faci si filme. De exemplu, cu obiectivul fish-eye. Mai multe detalii, aici.



Acum, ca aveti un nou...obiectiv la concursul nostru, va sfatuim sa nu va grabiti cand scrieti predictiile, dar sa va incadrati totusi in termen. Good night and good luck!

Hugo (2012)

"Visati cu mine"

rating: Colectabil

Stim cu totii ce cariera extraordinara are Martin Scorsese si cate filme minunate ne-a oferit pana acum de-a lungul ei. Fara indoiala e unul din cei mai buni povestitori pe marele ecran, cautand in permanenta noi modalitati de a ne surprinde, un adevarat magician care a imprumutat atat de multe din lumea filmului si le-a integrat in filmele sale incat e absolut natural sa ofere un tribut fastuos cinema-ului sub forma celui mai recent film al sau, Hugo. Deghizat intr-un film de familie 3D bazat pe o povestire faimoasa de Brian Selznick (The Invention of Hugo Cabret), Hugo e in adancul sau tot un omagiu dedicat inceputurilor “fabricii de vise”, intocmai ca si concurentul european la Oscar, The Artist. Spre deosebire de filmul lui Haznavicious, care adopta tiparul si melodrama filmelor mute din anii ‘20 plusand referinte subtile la pilonii stilistici din decadele urmatoare, in Hugo, Martin face uz de toata tehnica disponibila la ora actuala pe niste platouri de filmare, oferind o imersiune superba intr-o lume care nu se mai regaseste in prezent: Parisul anilor ‘30. 




Desi cel putin in prima jumatate filmul ne pacaleste in a crede ca e povestea unui baietel orfan ce se imbarca intr-o aventura pentru a descoperi secretul unei inventii mostenite de la tatal sau, in realitate filmul il comemoreaza pe unul dintre pionierii cinema-ului, Georges Méliès. Iluzionist priceput la finalul secolului XIX, Melies a fost printre primii care au intutit potentialul de spectacol al inventiei fratilor Lumiere. In vreme ce alti entuziasti filmau naturalistic scene de viata mundena, Melies a construit primul studio in care a inceput sa-si puna pe pelicula fantasticele idei, abordand genuri variate si dezvoltand industria efectelor speciale si a recuzitei. Pana la 1900 facuse deja peste 150 de filme. Cel mai notoriu film al sau a fost Le voyage dans la lune (Calatorie pe Luna), considerat priml film SF din istoria cinema-ului, iar una din scenele iconice din el functioneaza ca pivot principal in filmul lui Scorsese.

Cum l-a integrat Martin pe maestrul Melies in filmul sau? E suficient sa spunem ca finalul carierei l-a bagat in faliment pe fostul magician, care, disparut din viata publica, ajunge un simplu vanzator de jucarii in gara pariziana Montparnasse. Acolo insa isi ducea traiul si tanarul Hugo Cabret, ceasornicar din tata-n fiu ramas insa orfan. Hugo (Asa Butterfield) avea grija de ceasurile din gara si in timp liber sterpelea piese de schimb de la magazinul lui Georges pentru a-si repara singurul lucru ramas de la tatal sau, un automaton misterios care, ca orice masinarie, pretindea un scop anume. Hugo spera ca scopul sa fie acela de a-i raspunde la intrebarea care-l macina de multa vreme, anume de ce a murit tatal sau.


Fiind un film de familie si unul de aventuri (desi nu din cale-afara de antrenant) Hugo beneficiaza si de la larga suita de personaje secundare. O descoperim pe indispensabila partenera de aventura, Isabelle (Chloe Moretz), o tanara desteapta si citita, un pic naiva dar foarte dornica de actiune specifica romanelor pe care le citeste. Isabelle e in acelasi timp nepoata lui Georges si cheia dezlegarii misteriousului automaton. Apare si obligatoriul villain in persoana inspectorului de statie (Sacha Baron Cohen), un erou de razboi obtuz si mediocru care-i vaneaza pe pustii rataciti prin gara si-i trimite la orfelinat. Tatal lui Hugo (Jude Law) apare si el in flashback-uri ca sa dea greutate suferintei pustiului, unchiul sau (Ray Winstone) joaca un individ ambiguu, aspru dar bine intentionat, iar bibliotecarul (Christopher Lee) si vanzatoarea de flori Lisette (Emily Mortimer) aduc o culoare placuta intregului tablou burghez.


Desi Hugo e un personajul masculin puternic in toata aceasta poveste, el joaca rol de narator, fiind cel ce impinge plotul mai departe, astfel ca batranul Geroges (Ben Kingsley admirabil) e cel care sufera adevarata transfigurare. Dezlegarea misterului - care nu mai e chiar un mister, tinand de recuperarea identitatii reale a lui Georges si redarea sa posteritatii - functioneaza insa in cazul ambilor protagonisti ca un factor eliberator, scapandu-l si pe Hugo de nefericire si dandu-i o familie care sa-l iubeasca si pe Georges de deziluzie, oferindu-i recunoasterea definitiva de creator de visuri pe celuloid. Ca si cand toata povestea nu era suficient de interesanta maniera in care e spusa e una de o finete remarcabila. Scorsese "manuieste" obiectivul ca un veritabil magician si face ceea ce viseaza toti sa faca: sa ofere plusul de savoare unui film deja elegant. Atentia pentru detalii, senzatia de autenticitate, muzica specifica perioadei interbelice, toata aglomeratia si aerul ala boem de cafenea literara, sunt piese fara de care mecanismul acestui film n-ar fi functionat cum trebuie. Desi ritmul sau e unul retinut, contemplativ, apreciez ca e doar pentru a ne da ragazul necesar pentru a privi tabloul epocii in deplinatatea lui.


Don't think!

BROTHERS IN CINEMA

Sunt mulţi fraţi în cinema. Fraţii Dardenne (care tocmai îşi aduc Băiatul cu Bicicletă şi în România). Fraţii Taviani (care tocmai au cîştigat Ursul de Aur la Berlin, cu Caesare deve morire). Fratii Coen. Fraţii Wachowski. Să nu uităm de fraţii Lumiere. Şi acum, Chemical Brothers. De 20 de ani, show-urile lor vizuale halucinogene au fost proiectate prin festivaluri şi concerte, nefiind capturate pe film. Pînă acum.


miercuri, 22 februarie 2012

Exorcistul, dupa Cristi Mungiu

Daca tot am intrat in zona filmului romanesc cu Premiile Gopo, avem o stire de maxim interes pentru cinefili. Cel mai nou film al lui Cristi Mungiu, Dincolo de dealuri, a fost cules de un mega distribuitor din Statele Unite, Sundance Selects, unul din cele mai importante nume in distribuirea de filme independente si din afara Americii in salile de peste ocean. Un fel de zana cea buna a world cinema-ului. De-am avea si noi una.

Filmul, avandu-l in spate si pe Jean Pierre Dardenne ca producator, are ca subiect o poveste familiara noua. Doua femei, Alina si Voichita, crescute la orfelinat se regasesc la maturitate intr-o manastire izolata. In vreme ce Alina viseaza la o viata mai buna in Germania, Voichita e complet dedicata vietii monahale. In urma unui conflict cu staretul si maicile, Alina e suspectata de posesiune demonica si supusa unui exorcism crud ce aduce mai degraba a tortura. Probabil cazul tragic de acum 7 ani de la Tanacu a servit ca sursa de inspiratie penstru noul film al lui Cristi Mungiu. Distributia le include pe Cosmina Stratan, Cristina Flutur, Dana Tapalaga si Catalina Harabagiu iar pentru cine tine evidenta costurilor as vrea sa mentionez ca CNC-ul a contribuit cu 270.000 de euro la proiectul lui Mungiu in conditiile in care Ultimul corupt al Romaniei a primit vreo 370.000. Ca sa stim o treaba...





Premiile GOPO 2012: Nominalizari

S-au anuntat ieri nominalizarile la cele mai importante premii din cinemaul romanesc, Premiile Gopo, dar nu pot sa precizez exact cata atentie au atras in media. Eu la TV n-am vazut prea multe stiri. Dar pentru cei interesati de industria nationala de film mentionam (si) noi lista nominalizarilor. Marturisesc insa ca nu sunt foarte mari surprize, intrucat nu ne laudam cu o industrie foarte productiva (insa avem sperante), cele mai multe (si mai bune) filme fiind facute in co-productie, astfel ca premiile importante se vor imparti intre Aurora, Din dragoste cu cele mai bune intentii si Loverboy sau Periferic (cele mai multe nominalizari, 12). Alaturi de Crulic si Principii de viata cam asta ar fi recolta buna de colectionat a lui 2011. Bineinteles ca mai sunt si alte filme interesante, cum e cazul lui Radu Gabrea cu Manusi Rosii, insa acestea au trecut pe varfuri prin salile noastre. Ca fapt amuzant cel mai comercial film romanesc in 2011 a fost Nasa produsa de Mediapro Pictures, ghiveci romanesc-strainez preparat de Jesus del Cerro si despre care Iulia Blaga zicea ca e mai putin vulgar decat te-ai astepta. Nu bagam mana-n foc. Ca un contrast, Nasa a vandut vreo 27 de mii de bilete, cam de 9 ori mai putin decat Garcea din 2002. Ori suntem mai elitisti, ori nu mai suntem (prin cinema-uri). In fine, Premiile Gopo se vor decerna la o luna dupa Oscaruri, pe 26 martie.


Iata nominalizatii:

Cel mai bun film
Aurora (România-Franta-Elvetia-Germania, 2010)
Producator: Anca Puiu (Mandragora, Parisienne de production, Bord cadre films, Essential Filmproduktion)
Regia: Cristi Puiu

Crulic - drumul spre dincolo (România-Polonia, 2011)
Producator: Anca Damian (Aparte film, Fundacja im. Ferdynanda Magellana)
Regia: Anca Damian

Din dragoste cu cele mai bune intentii (România-Ungaria, 2011)
Producator: Ada Solomon (Hifilm, Cor leonis films, 4proof film, Movie partners in motion)
Regia: Adrian Sitaru

Loverboy (România-Serbia-Franta-Suedia, 2011)
Producatori: Daniel Mitulescu, Catalin Mitulescu, Marcian Lazar (Strada Film, The Chimney Pot, Film i väst)
Regia: Catalin Mitulescu

Periferic (România-Austria, 2010)
Producatori: Alexandru Teodorescu, Josef Aichholzer (Saga film, Aichholzer Filmproduktion)
Regia: Bogdan George Apetri


Cel mai bun regizor
Cristi Puiu, Aurora
Adrian Sitaru, Din dragoste cu cele mai bune intentii
Bogdan George Apetri, Periferic
Catalin Mitulescu, Loverboy

Cel mai bun actor într-un rol principal, într-un film de lungmetraj fictiune
Bogdan Dumitrache, Din dragoste cu cele mai bune intentii
Cristi Puiu, Aurora
Vlad Ivanov, Principii de viata

Cea mai buna actrita într-un rol principal într-un film de lungmetraj fictiune
Ada Condeescu, Loverboy
Ana Ularu, Periferic
Natasa Raab, Din dragoste cu cele mai bune intentii

Cel mai bun actor într-un rol secundar într-un film de lungmetraj fictiune
Adrian Titieni, Din dragoste cu cele mai bune intentii
Marian Râlea, Din dragoste cu cele mai bune intentii
Mimi Branescu, Periferic
Udo Schenk, Manusi Rosii
Valentin Popescu, Aurora

Cea mai buna actrita într-un rol secundar într-un film de lungmetraj fictiune
Catrinel Dumitrescu, Aurora
Gabriela Popescu, Din dragoste cu cele mai bune intentii
Ioana Flora, Periferic
Simona Stoicescu, Daca bobul nu moare
Valeria Seciu, Aurora

Cel mai bun scenariu
Adrian Sitaru - Din dragoste cu cele mai bune intentii
Cristi Puiu - Aurora
Razvan Radulescu, Alexandru Baciu - Principii de viata

Cea mai buna imagine
Dan Alexandru (rsc) - Ceva bun de la viata
Dusan Joksimovic - Daca bobul nu moare
Marius Panduru (rsc), - Periferic
Radu Aldea - Buna! Ce faci?
Viorel Sergovici - Aurora

Cel mai bun montaj
Cristina Ionescu, Serban Ioan Tatu - Loverboy
Eugen Kelemen - Periferic
Mihai Codleanu - Buna! ce faci?
Roxana Szel, Ioachim Stroe - Metrobranding

Cel mai bun sunet
André Rigaut, François Musy, Gabriel Hafner, Cristian Tarnovetchi - Aurora
Bruno Pisek, Birgit Obkircher, Florin Tabacaru, Marius Leftarache - Periferic
Piotr Witkowski, Sebastian Wlodarczyk: Crulic - drumul spre dincolo
Thomas Huhn, Florin Tabacaru, Marius Leftarache, Alexandru Dragomir, Sebastian Zsemlye - Loverboy

Cea mai buna muzica originala
Cheloo - Tanti
Dragos Alexandru - Buna! Ce faci?
Pablo Malaurie - Loverboy
Piotr Dziubek: Crulic - drumul spre dincolo
The Young Gods - Copilaria lui Icar

Cele mai bune decoruri
Dan Toader - Daca bobul nu moare
Daniel Raduta - Loverboy
Simona Paduretu - Periferic
Vali Ighigheanu, Andreea Popa - Aurora

Cele mai bune costume
Brândusa Ioan - Periferic
Chinyere Eze, Augustina Stanciu - Loverboy
Costin Voicu - Daca bobul nu moare
Doina Levintza - Ceva bun de la viata
Nicoleta Cârnu - Buna! Ce faci?

Cel mai bun machiaj si cea mai buna coafura
Andreea Dumitrescu, Bianca Boeroiu - Loverboy
Andreea Tudose, Cristina Temelie - Daca bobul nu moare
Dana Roseanu, Domnica Bodogan - Buna! Ce faci?
Stefan Enache, Corina Brailescu - Periferic

Cel mai bun film de debut
Burta balenei
Regia: Ana Lungu, Ana Szel
Metrobranding
Regia: Ana Vlad, Adi Voicu
Periferic
Regia: Bogdan George Apetri

Cel mai bun film documentar
Dupa revolutie (România, 2010)
Producator: Rupert Wolfe Murray (Productive International Invest)
Regia: Laurentiu Calciu
Metrobranding (România, 2010)
Producator: Anca Puiu (Mandragora)
Regia: Ana Vlad, Adi Voicu
Pacatoasa Teodora (Franta-România, 2011)
Producatori: Richard Copans, Dan Burlac (Les films d'ici, Elefant Film)
Regia: Anca Hirte
Scoala noastra (România-Sua-Elvetia, 2011)
Producatori: Mona Nicoara, Miruna Coca-Cozma (Sat mic film)
regia: Mona Nicoara, Miruna Coca-Cozma
Vorbitor (România, 2011)
Producatori: Carmen Harabagiu, Aurelian Nica, Andrei Cretulescu (HBO Europa Centrala)
Regia: Radu Muntean, Alexandru Baciu

Cel mai bun film de scurtmetraj
Apele tac
Regia: Anca Miruna Lazarescu

Film pentru prieteni
Regia: Radu Jude

Gutuiul japonez
Regia: Mara Trifu

Hello Kitty
Regia: Millo Simulov

Stremt 89
Regia: Dragos Dulea, Anda Puscas

Premiul "Tânara speranta"
Anca Miruna Lazarescu pentru regia filmului Apele tac
Corneliu Ulici pentru rolul Mateo din Ceva bun de la viata
Luiza Pârvu pentru regia filmului  Draft 7
Millo Simulov pentru imaginea filmului Hello Kitty
Sarra Tsorakidis pentru regia filmului O mie de lucruri în comun

Cel mai bun film european (dintre cele distribuite în România în 2011)
În turneu/Tournée (Franta, 2010)
Regia: Mathieu Amalric
Distribuitor: Independenta Film

Melancolia/Melancholia (Danemarca, 2011)
Regia: Lars von Trier
Distribuitor: Independenta film

Pielea în care traiesc/La piel que habito (spania, 2011)
Regia: Pedro Almodóvar
Distribuitor: independenta film

Un an din viata/Another Year (Marea Britanie, 2010)
Regia: Mike Leigh
Distribuitor: Transilvania Film

În patru timpi/Le Quattro Volte (italia - germania - elvetia, 2010)
Regia: Michelangelo Frammartino
Distribuitor: Clorofilm

Premiul publicului (pentru filmul românesc cu cel mai mare succes la box office în 2011)
Nasa - 26.765 bilete vândute
producator: alma sârbu (mediapro pictures)
distribuitor: mediapro distribution
regia: Jesús del Cerro, Virgil Nicolaescu

Ps: eu mi-as insemna pe undeva filmele documentar nominalizate sa le pandesc pe unde apar. Iar la categoria scurt-metraj nu stiu cum sa va zic mai clar vedeti Film pentru prieteni.

luni, 20 februarie 2012

Le ballon rouge (1956)

Cat de simple si, totusi, cat de pline de sens pot fi unele filme cand ies din mainile unor oameni dotati cu sensibilitatea artistica pe care o solicita meseria de cineast. Aseara in Bruiaj Bar dupa o serie de scurt-metraje de calibru (Wim Wenders, Werner Herzog, Jim Jarmush) a fost proiectata o capodopera a cinema-ului francez din anii 50, Le ballon rouge. Filmul de 30 de minute, regizat de Albert Lamorisse si avandu-l in prim plan pe fiul acestuia, Pascal, e o mica bijuterie magico-realista oscarizata in 1956 pentru cel mai original scenariu.

E povestea unui pusti de 10 ani care in drum spre scoala gaseste un balon rosu legat de un felinar, il dezleaga si-l poarta cu el peste tot. Balonul, initial un simplu obiect, isi dezvaluie repede esenta magica adoptand un comportament si o vointa propriu. Fidel ca un animal de companie (sau un prieten imaginar) balonul il insoteste peste tot pe copil, indiferent daca-l tine de franghie sau nu, se joaca cu el de-a v-ati ascunselea, il asteapta rabdator sa iasa de la scoala si doarme in camera cu el. Cand un profesor il cearta pentru atasamentul sau fata de balon, balonul o ia personal si-l “fugareste” pe asprul profesor prin tot orasul.


Fiind atat de mare si rosu balonul nu trece neobservat de gasca de copii din cartier care vor sa si-l insuseasca. Urmeaza apoi o harjoneala destul de amuzanta in care toti pustii il fugaresc pe copil si balonul sau, din ce in ce mai invidiosi si mai violenti, pana cand reusesc sa-l distruga. Ceea ce se intampla in final e cel putin la fel de fantastic si nu merita spoilarit intrucat transforma totul intr-o parabola. Ajunge sa spun ca va starni comentarii ca la vederea unui animal pufos.

Pentru mine Le ballon rouge a venit ca o revelatie pentru cat de mult poti sugera cu un anumit context si o poveste bine spusa. Daca faci un film pentru copii nu ai nevoie de un bagaj foarte consistent. Inocenta copilului, lipsa de aparare a balonului magic, legatura celor doi care chiar si franta renaste intr-o forma noua sunt chestiuni cu un simbolism aparte care pot fi regasite peste tot in lumea reala. Tine doar de imaginatia noastra daca acceptam o asemenea poveste si ne putem regasi in personajul ei.
Enjoy:

Ultimul Corupt din Romania (2012)

CORUPŢIA, POVESTITĂ PENTRU IDIOŢI

Într-o discuţie recentă cu Marian Rădulescu, îmi spunea că nu merită să vorbeşti despre filmele proaste, îndoielnice. Orice pomenire a lor nu face decît să le valideze impostura. Reclama negativă e totuşi reclamă (vezi povestea cu pseudo-vedetele de la noi). Vorbind, rîzînd de ele,
văzîndu-le, nu faci decît să fii părtaş, să te împotmoleşti în noroiul lor. Pe scurt, Marian crede că se impune să ignorăm cu desăvîrşire aceste "creaţii", să nu ne apropiem de ele. Ca şi cum n-ar fi. În esenţă, sunt de acord. Numai că noi ne-am asumat aici pe blog rolul de a avertiza, de a păzi, de a spune "hic sunt leones". Şi dacă vrem să avertizăm, trebuie "să vedem" pericolul, în spiritul motto-ului blogului: "scrie ce vezi, dar vezi ce scrii" (varianta propusă de Marian: "scrie ce vezi, dar ai grijă ce vezi"). În legătură cu ultima emanaţie marca Nicolaescu a trebuit să facem un compromis. N-am vrut să mă apropii de film, dar ar trebui să ştie şi ceilalţi de ce NU (deşi, dacă citiţi acest blog, cu siguranţă că ştiţi deja de ce). Aşa că l-am întrebat pe Nachos, posesorul unui stomac mai tare, dacă nu vrea el să vadă în locul nostru Ultimul Corupt din România.

Ultimul cadru din Ultimul corupt...prezintă patru boşorogi care bat palma, îşi lovesc vesel bucile, apoi se întorc spre cameră şi ne arată pumnul, în timp ce îşi petrec celălalt pumn în îndoitura cotului, ceea ce în limbaj universal înseamnă "să ţi-o trag". Cadrul îngheaţă pe rînjetul lor. E tot ce trebuie să vezi ca să prinzi şpilul filmului (vorba vine, film...). Mesajul ar fi ăsta: noi facem jocurile. Şi nici nu trebuie să ne ascundem. Vă sfidăm pe faţă. Vă cacialmim cum vrem noi. Şi vouă, dragi români cretini, vă place. Vi se pare că noi suntem perverşi şi meschini? Ei bine, noi suntem oglinda voastră.

Asta e primul nivel, superficial al mesajului, pe care au dorit probabil să-l transmită. Nu e departe de adevărul ţării în care trăim. Dar felul în care e împachetat de Nicolaescu e o dublă sfidare. El îi face pe toţi afaceriştii ăştia securisto-mogulo-politruci-pişcotari să pară simpatici. Iar asta este imoral. Pe Nicolaescu săracu poţi să-l înţelegi pînă la urmă: el de 20 de ani a trăit printre ei (şi înainte de asta, alţi 40). Normal că senatorului i se par simpatici, că doar s-a scăldat în aceleaşi zoaie. E unul de-al lor. Şi în felul ăsta apare şi el în film, chiar dacă aparent nu joacă. Dar ceilalţi actori sunt vinovaţi de prostituţie ( şi aici mă refer chiar la actorii de meserie, nu la Jojo).

A doua cheie în care trebuie citit filmul este departe de voinţa producătorilor (între care se numără şi Media Pro). Să ne întoarcem la portretul de grup: Mălăele, Diaconu, George Mihăiţă şi alţii (de exemplu Cristi Iacob) care credeam că sunt actori onorabili. Unii iubiţi de public. Nicolaescu îi arată aşa cum se pare că sunt în realitate. Fripturişti. Meschini. Să accepţi să joci în aşa ceva trebuie să fii ori curvă, ori prost. Niciuna din variante nu e scuzabilă.

Nu fac decît să se compromită, dacă n-au făcut-o deja (vezi Diaconu). Dacă nu mi-ar fi scîrbă de ei, mi-ar fi milă. Actorii, ei sunt din păcate, ultimii corupţi din România. Dacă pînă şi ei, atunci...

Nicolaescu ne arată, fără să vrea, că procesul s-a încheiat. Comunismul a învins. Omul Nou e complet. Putred complet. Dacă ajungi din greşeală în sală, bagă-ţi degetele în urechi ca să nu auzi vorbele (oricum sunt goale), studiază actorii şi ai să înţelegi că sunt canceroşi pe dinăuntru.

Apoi ar mai fi un mesaj, tot involuntar. Întreg filmul e un mare "să ţi-o trag" transmis spectatorului. Nicolaescu ne zice cu fiecare cadru "eu nu ştiu să fac filme". Cu ultimu cadru zice: "da' cu toate astea ţi-am tras-o din nou". De două ori. Odată că e făcut şi cu bani de la CNC (adică de la tine, spectatorule) şi apoi pentru că ai plătit bilet. Şi dacă îţi place asta, atunci chiar ţi-o meriţi (apropo, băieţii de la Marele Ecran, v-aţi prins că îmi decontaţi biletul; io nu dau bani pe aşa ceva).

Pe scurt Ultimul corupt... "miroase a labă tristă", ca să cităm o replică din film. Hai să dăm şi nişte exemple. Deci începe ca în Godfather, cu micul întreprinzător Ghiocel Trandafir (observaţi simbolistica numelor) care cere un favor de la mogulu Mălăele. Ghiocel e Nae Lăzărescu, deci în cadru trebuia să apară şi Vasile Murariu, sub forma unui popă cu epoleţi pe sub sutană. Glumele care se schimbă cu această ocazie, sunt exact de nivelul Lăzărescu-Murariu ("-Domnul lucrează la negru" "-Asta-i discriminare") . Şi chiar mai jos, la nivelul altui cuplu celebru, Ţociu şi Palade, singurii actori de prost-gust care nu apar în film: "-La banii ăştia nu pot să vă bag decît la pomeni" "-Băgaţi-mă unde doriţi!".

min. 5 încep să-mi iau notiţe pe hîrtie ca să nu fie o completă pierdere de timp

min. 10 Apare Busu de la meteo, care poartă de data asta un sacou normal (probabil toţi actorii sub contract cu MediaPro au fost obligaţi să treacă prin cadru la un moment dat)

min. 11 Vine madam ministru Jojo, o combinaţie de Elena Udrea, Iulia Timoscenko (freză), Ana Lesko (accent moldovenesc şi cîntec) şi Monica Ridzi. Intriga se bazează chiar pe scandalul Ridzi, ăla cu scena, în contextul în care pentru a primi clauza de justiţie de la "varza de Bruxel" trebuie arestat un corupt gras. Nu ştiu de ce, dar cele doua personaje feminine din film, moldoveanca si unguroaica, vorbesc cu nişte accente îngroşate dincolo de caricatură.

min. 15 Mda, în umbră se află, normal, un general securist.

min. 16 Apare şi musul din Toate Pînzele Sus (agentu popete sau ionete). El se materializează la comanda generalului ca în Star Trek (asta ar trebui să fie o metaforă amuzantă pentru omniprezenţa serviciilor).

min. 18 Cristi Iacob deschide o uşă. Chiar nu înţeleg cum te poţi umili în halul ăsta ca actor. Nu e nimic umilitor să vii la o filmare ca să deschizi o uşă, dar motivul pentru care apare aici mă depăşeşte. Nu înţeleg cu ce îl au la mînă. Or fi serviciile?

min. 21 partida de poker (inevitabil, fiind sequelul nemuritorului Poker)

min. 22 inevitabil, gluma cu 2 perechi de aşi

min. 23 încep să mă întreb cînd o să apară CRBL

min 24 sau Andi Moisescu, poate Măruţă?

min. 25 primul moment în care Nicolaescu vrea să depăşească stadiul de filmare de scheci de tv:
de la un tablou pe perete care arată o masă, camera se depărtează şi ne arată altă masă
(o Cina cea de Taină a corupţilor)

min. 26 blasfemia continuă în limbaj biblic ("unul din voi mă va trăda") cu mogulul Mălăele pe post de mîntuitor. Dacă tot blasfemiaţi, măcar să fie amuzant.

min. 30 se vorbeşte de DNA, stenograme,"toţi avem dosare"

min. 34 glumă autoreferenţială: "-Cît (parandărăt) ţi-ai tras?" "-Un fleac"

min. 34 mi-am scăpat pixul din mînă

min. 36 gluma lui Nicolaescu cu care le dă peste nas mucoşilor din "Noul Val": "E filmat minimalist" se scuză agentul Popete cînd o înregistrare video e filmată tremurat printre crengile unui copac

min. 37 gluma Perversului de pe Rahova "păi ori suntem profesionişti, ori nu mai suntem?". Da, sunteţi

min. 40 cineva i se adresează generalului de secu cu "Arhitectule". Deci Sergiu a văzut Matrix. Da, probabil ca să vadă cadrele pe care le-au furat americanii din Mihai Viteazu

min. 42 se fredonează "puşca şi cureaua lată, ce şpioni eram odată"

min 43 moment în care îmi dau seama că porţia mea de nachos era lucrul cel mai puţin toxic pe care îl consumam în sala de cinema

Am înţeles în sfîrşit la ce mă uit: la Ghidul Corupţiei Povestit de Idioţi pentru Idioţi. Maniera se vrea a la Caragiale. Numai că, ce să vezi, neicusorule? În loc de satira socială a ieşit un porno-politic ( prin asta vă rog să înţelegeţi că jignesc filmele porno). Un porno-politic care se vrea ironic. Care are pretenţii de subtilitate stilistică. Şi, mai grav, de umor. La scenaristul Adrian Lustig umorul iese, tot ca la Caragiale, din alegerea numelor: Viţelaru aka Bivolaru, Agîrbiceanu aka Sadoveanu (clanul) , o republică din spaţiul ex-sovietic se cheamă Demokratistan etc etc.

Apar atîtea personaje ca la un Revelion TVR din 74, dar fără Toma Caragiu sau Amza. Şi tot ca atunci se aruncă "şopîrle", aluzii...Un spectator străin s-ar bloca după 30 de minute. Pentru unul care a crescut cu filmele "comisarului", poate fi cel mult un concurs de a recunoaşte cît mai multe figuri. A, uite-l şi pe Dichiseanu!

Portretul grosier şi grotesc făcut de Nicolaescu e de fapt, o pictură naivă şi pe alocuri foarte jignitoare. E un State de România fără ţigani. Ultimul Corupt...e un film care corupe. Prin bagatelizare cruntă şi kitchoşenie sumbră. Mesajul subliminal e că "ei" au cîştigat şi nu mai are sens să ne opunem. În Demokratistan nu mai putem decît să ne "rîdem". Şi să plătim bilet. Lui Nicolaescu & co

Bugetul filmului a fost de 1.561.841 RON din partea CNC. Din partea noastră, adică. Vreo 370.000 euro. Onorariul regizorului să fie vreo 10.000, aşa rotund. Vă propun să dăm mînă de la mînă un euro şi să-l rugăm pe maestru să stea pe viitor acasă şi să-şi cureţe pistoalele. Ce e un euro? Un fleac. Nu ne găsim noi 10.000 de cinefili în toată ţara asta? Fraţilor, hai să-l pensionăm pe Nicolaescu!

Sau nu?
Ştiu ce o să ziceţi. Că ăsta e ca Cidul. Vrea să moară călare şi cu camera în mînă. Să mori tu

Problema e că atîta vreme cît nu dispar corupţia mare (din CNC) şi corupţia mică (spectatorii corupţi de mici cu convingerea că Sergiu e regizor), nu va dispărea nici Nicolaescu. "Nicolaescu n-a murit/Ne veghează îndîrjit/Nicolaescu e o şcoală/ Nicolaescu e o boală". (Nachos)

rating: 0 (zero) Nachos

duminică, 19 februarie 2012

Charlie Chaplin: un "dictator" pentru libertate

Un mash-up excelent intre discursul lui Chaplin din The Great Dictator si muzica rapperului german Sido. Sa ne gandim un moment ce-ar insemna daca un detinator al drepturilor de proprietate intelectuala ar veni si-ar spune: vrei sa faci asta? plateste un milion de dolari. Am fi cu o creatie artistica mai saraci. Acest gen de montaj e deopotriva un tribut pentru filmul lui Chaplin cat si un mijloc gratuit de promovare pentru muzica lui Sido de care, sincer, eu n-am auzit.



via Ginger Group

sâmbătă, 18 februarie 2012

Star Wars Episodul 1: (Re)Amenintarea Fantomei 3D


Parte din rolul de cronicar pe Marele Ecran inseamna sa va si avertizam in privinta filmelor care nu ne satisfac. Marturisesc ca eram cel putin curios de relansarea seriei Star Wars in 3D ca si de oportunitatea vizionarii ei in cinema insa odata intrat intr-o sala minuscula de mall, impreuna cu vreo cativa parinti nostalgici cu copii, m-am simtit cam stingher. Iar filmul nu m-a scapat de starea aia ca daca ma straduiam doar un pic gaseam ceva mai bun de facut. In definitiv, saga lui Lucas mi-e oricum suficient de familiara...

Prin urmare in caz ca nu va incadrati in noua generatie (a 3-a) careia se adreseaza aceasta remasterizare a primului episod (sau al patrulea daca o luam cronologic pe ani de nastere) e indicat s-o evitati intrucat nu e cu nimic mai spectaculoasa decat varianta "bidimensionala" din 1999. Amenintarea Fantomei 3D e exact asa cum se recomanda singura - o simpla amenintare. 3D-ul nu e o revelatie decat in primele minute ale intro-ului cu rol de semnatura tehnica. Zidul de text auriu chiar se pierde in spatiu iar senzatia e misto. Altfel, nici un alt moment de mare angajament stilistic nu te absoarbe mai mult decat ar fi facut-o versiunea originala vizionata pe acelasi ecran de cinema. Dar daca aveti bani de cheltuit, n-aveti decat.

Primul episod al noii trilogii n-a fost nici in 1999 prea bine primit de critica si vazandu-l acum, dupa 13 ani, imi pare si mai  aiurit. Nu pot scapa de senzatia ca Lucas l-a facut doar cu gandul la o noua generatie de copii sacrificand pasiunile fanilor care i-au oferit primei serii statutul de cult. Apreciez insa creativitatea designului din epoca de glorie a Republicii, detaliile savuroase de pe Coruscant si Naboo, pe frageda Natalie Portman intolita in haine regesti si pe junele McGregor luand lectii despre Forta. Sunt binevenite chiar si reinventarea "originilor" celor doi androizi: R2D2 si C-3PO ori explicarea stiintifica a Fortei. Inchid ochii si la paralela bibilica Anakin-Iisus sugerata de conceptia lor "imaculata". In schimb am ajuns sa detest personajul Jar Jar Binks si sa-l consider retard si enervant. Cursa de pod-uri ramane acelasi moment de suspans animat iar confruntarea finala cu ucenicul Sith, Darth Maul, are putin din emotia unei inclestari personale, probabil si datorita mortii lui Qui-Gon (Liam Neeson).

In concluzie, nu e cu nimic mai spectaculoasa editia 3D a lui Star Wars Episode I decat cea originala iar singura ei justificare, dincolo de discutabile (franciza a strans deja 4 miliarde $) ratiuni financiare, ar fi ceea ce declara George LucasStar Wars e unul din acele filme vechi care a fost din start conceput pentru marele ecran. E o mare diferenta sa-l vezi pe ecran, cu sunet si imagine impunatoare, iar acum in 3D. Pentru copiii ce nu l-au vazut, face sens.

rating: Eroare

joi, 16 februarie 2012

P3EDICŢII Oscar

10, 9, 8...Mai sunt 10 zile pînă la decernarea p3Emiilor Oscar. Concursul nostru intră de azi într-o nouă etapă. Aceea în care o să vă gîndiţi de 3 ori înainte să ne trimiteţi p3Eviziunile voast3E. Partenerul nostru de gadgetă3Eală, 3E.ro, s-a gîndit să ridice miza şi face o suplimenta3E substanţială a fondului de premie3E (pe lîngă bilete şi cărţile de la Esotera).

Deocamdată nu avem lista completă de 3Ecompense, dar ştim că vom avea de dat cel puţin un stick Patriot de 8GB (genul de stick care ar rezista şi la apocalipsele lui Emerich), un p3Emiu-surpriză (dar surpriză plăcută) şi 3 jocuri Deus Ex: Human Revolution. Game on!



*vom 3Eveni cu detalii p3Ecise, dar am vrut să vă dăm vestea 3Epede-3Epede

miercuri, 15 februarie 2012

Elabuga

"AND NOW FOR SOMETHING COMPLETELY DIFFERENT!"

Astăzi vă prezentăm cartea de benzi desenate
Elabuga. Ştim că nu corespunde cu profilul blogului. Dar nu prea corespunde nici cu al editorului, Mandragora, casa de producţie fondată de Cristi Puiu. Intrigaţi şi plăcut impresionaţi de ultima lansare Mandragora (petrecută la sfîrşitul lui 2011) am cerut lămuriri chiar de la "omul de acţiune", Anca Puiu (care acum e în filmări la Oradea, în calitate de producător).


Lucian Mircu: Ce v-a venit să scoateţi cartea asta? Că parcă nu e în "fişa postului"...

Anca Puiu: Şi ştiţi cîtă treabă am? Acum filmăm cu Marian Crişan (Morgen, n.n.). Am făcut un scurtmetraj între timp. Adică, e multă treabă.

L.M. Păi de asta m-am şi mirat că v-aţi băgat în comics.

A.P. Da, păi tocmai asta e chestia. Că mai am şi vreo trei copii pe acasă (rîde). Acum pe bune, filmăm la Oradea. Cum m-am băgat? A fost simplu. Eu cu George Drăgan (scenaristul ) am făcut un scenariu pe care l-am transformat în filmuleţ. Şi mai facem şi un lungmetraj. Şi aşa, din vorbă în vorbă...El are cîteva poveşti foarte frumoase despre război şi i-am zis că ar fi păcat să nu le materializeze cumva. El tocmai se gîndea să le materializeze cu un prieten, cu Tamba (Alexandru Talambă, graficianul). Ei aveau un proiect cu patru poveşti. I-am zis că e imposibil cu patru, mi se pare enorm. Eu mă gîndeam la vreo două. Dar pînă la urmă a ieşit doar una, după vreo 2 ani.

M-am luat cu filmele şi n-am apucat să caut nişte finanţatori, care să se bage. Pînă la urmă am băgat bani din buzunar. Şi am zis: "n-oi sărăci eu pentru cîteva mii de roni". Ca producţie am făcut doar vreo 800 de bucăţi. au costat totuşi aproape 10.000 de lei. Dar se şi vede calitatea. N-am vrut să fac rabat. Mai ales că am intrat şi într-un domeniu destul de nou. Mie-mi plac mult benzile desenate şi pe unde mergem apucăm să ne uităm şi peste BD-uri. Sunt foarte mişto, uşor de citit. Mi-a plăcut ideea asta că e cu subiect de sine stătător, care a fost tratat cu maximă seriozitate. Şi Tamba a lucrat 2 ani la asta, chiar dacă n-a desenat încontinuu. După aia m-am agitat eu vreo 4 luni să facem producţia. Pentru că după ce ai BD-ul pe hîrtie trebuie să-l treci pe calculator şi să vorbeşti în stînga şi dreapta să-l produci la o calitate. Aici m-am speriat cel mai tare, pînă am intrat în linie dreaptă. Acum lucrez cu nişte băieţi, 4 echipe de cîte doi (scenarist + ilustrator) şi vreau să scoatem altă cărticică, un bestiar urban cu animăluţe, care sunt tot în spiritul ăsta.

L.M. Reacţii?

A.P. Pînă şi la francezi le-a plăcut extraordinar de mult. Vreau să şi traduc Elabuga. S-a vîndut incredibil şi am primit multe comenzi pe mail, chiar şi din afară. Români, care au văzut-o pe facebook. Sunt îngrozită că n-am timp s-o promovez. Cînd o vede oricine zice "wow"! Adică scoate imediat 30 de lei (pe net) sau 40 de lei (în librării), cît am zis noi. Şi primim şi felicitări înapoi.
L.M. Cum aţi lucrat cu cei doi autori?

A.P. Mi-a plăcut viziunea lui George. Are o scînteie interesantă. Am întîlnit mulţi scenarişti. Şi nu pot să zic că m-am oprit la foarte mulţi. Dar el se exprimă foarte bine, româneşte, cu subiect şi predicat. Se leagă foarte bine ideile. Cînd mi-a trimis scenariul l-am sunat aproape imediat. Şi Tamba desenează foarte bine. Amîndoi lucrează în publicitate.

L.M. Şi eu lucrez în publicitate. Iată...

A.P. Toţi lucrăm în publicitate

L.M. Numai domnul Puiu nu lucrează în publicitate...

A.P.
Eh, mai lucrează şi el.

Am ţinut să vorbesc şi cu Tamba şi să-i spun de ce mi-a plăcut Elabuga. Că îmbină parte de "entertainment" cu latura spirituală. Un singur reproş am avut să-i fac cărţii: e prea scurtă. Mai vreau.

marți, 14 februarie 2012

Apel Tres Courts

Probabil cunoasteti deviza lui Godard: "Ia o camera. Filmeaza ceva. Arata cuiva". Motto-ul organizatorilor festivalului Tres Courts e acum un pic altfel: Ai o camera? Ai filmat ceva? Arata-ne si noua!

Asta pentru ca au mai ramas doar trei saptamani pana la termenul-limita (9 martie) de inscriere a creatiilor voastre, sub 3 minute. Evident ca timpul e...foarte scurt pentru a o lua de la zero cu un film (in afara de cazul in care ati avea o idee geniala, simpla -asa cum sunt toate ideile geniale- si va miscati foarte repede). Asa ca apelul acesta se adreseaza celor care au deja niste creatii in sertar (nu mai vechi de 2 ani) pe care nu le-au aratat inca la nimeni. Ceea ce e pacat. Pentru a sterge opera voastra de praf, va da cateva argumente si Ingrid Diac, secretarul cultural al Institutului Francez din Timisoara:

"Este o ocazie de neratat pentru cei care se exprima bine, pe scurt, in format video. Participarea fiind gratuita, este cu atat mai important sa nu rateze ocazia de a afla ce parere au romanii despre filmele lor, si, de ce nu, de a castiga! Filmele romanesti selectionate se vor intrece pentru 3 premii: al juriului, al publicului si al Organizatiei Internationale a Francofoniei (OIF). Premiile juriului si al publicului constau din trofee, smartphone-uri oferite de Orange si de un sejur de 3 nopti la Cluj-Napoca in perioada Festivalului de Film Transilvania, cu participare la proiectiile si evenimentele TIFF. Premiul OIF are o valoare de 250 de euro, este insotit de o diploma si va fi acordat celui mai bun film romanesc care utilizeaza limba franceza si/sau care abordeaza una dintre temele: drepturile omului, pace si democratie, diversitate lingvistica si culturala, dezvoltare solidara si durabila, educatie si formare. Dar cel mai mare castig al filmelor selectionate va fi vizibilitatea! Acestea vor fi vazute de peste 6000 de oameni, din peste 25 de orase din Romania (unele care nici nu au cinematograf!)"

duminică, 12 februarie 2012

Tinker Tailor Soldier Spy

CRONICA PICTATA NO. 1 *



[stenograma, 10.02.2012, 14.00 hours, singur in sala, la multiplex!!!]

[min. 01 - 20] Razboiul Rece. Atmosfera glaciala. Undeva, in sediul spionilor reginei (numit intamplator "The Circus"). Biroul de comanda izolat fonic. Neizolat fata de cartitele kaghebiste. 4 suspecti. Tinker (Toby Jones). Tailor (Colin Firth). Soldier (Ciaran Hinds). Spy (David Dencik). In Budapesta, Mark Strong incaseaza un glont. Megascandal. Seful Control scapa lucrurile de sub control. Cade capul lui John Hurt. Si mana lui dreapta, Gary Oldman. Asa incepe. Cartea: John Le Carre. Bazat "loosely" pe "cazul Philby". Spionul kaghebist care a stat vreo 20 de ani cocotat in varful serviciilor secrete britanice. Regia: suedezul care a facut Let the right one in.

[min. 21 - 50] Oldman se intoarce cu o misiune. [Un ministru ii zice: "misiunea asta nu exista"] Ajutorul batranului e un spionel blond, gay. Apare Tom Hardy. El e hetero. Ceea ce e bine. Pentru ca Tom meets Iryna in Istanbul. Iryna vrea in Occident. In schimbul unui nume. Hardy telegrafiaza la sediul din Londra. De serviciu se pare ca era cartita. Pentru ca Iryna dispare brusc pe Marea Neagra. Mark Strong revine. E torturat. Creieri pe pereti.


[min. 51 - 70] James Blond vrea sa sustraga un dosar din arhiva. Scena cu valiza, grozava. [Multumesc, Belinda!]. La radio se aude un cantecel simpatic. Petrecere de Craciun, cu Mos Lenin. Scene de adulter. [funfact: printre figuranti, apare si scriitorul John le Carre, 80 de ani, care in tinerete chiar a fost agent secret; e si producatorul filmului]. Apar alti spioni gay. [in filmul irlandez The Guard unul din personaje spune ca "aveam in IRA o gramada de baieti gay. Era mai usor sa-i infiltram in MI6"].


[min. 71 - 90] Oldman si Blond au o sedinta cu whiskey. Gary vorbeste cu un scaun. Scena pe care o s-o vedeti la Oscar. De fapt, "vorbeste cu" nemesisul nevazut Karla. Karla nu e femeie. Nimic nu e ceea ce pare. Normal, e un film cu spioni. Deja un clasic al genului. Si un etalon.

[min. 91 - 123] Multe personaje (cu nume haioase: Smiley, Control). Multe scene. Bine controlate. Tensiune. Facuta din nimic. Suspiciune generala. Singuratate. Paranoia. Jumatate din timp, spionii -vestici sau estici- incercau sa se faca unii pe altii sa defecteze. Cealalta jumatate isi aruncau informatii nesemnificative ("graunte") pe post de informatii vitale ("gold"). Viata de spion, viata de pion. Finalul e magnific: pe piesa La Mer, varianta Julio Iglesias. Coloana sonora: Alberto Iglesias. Coincidenta de nume. (?) Deseara, in tinutul reginei sunt premiile BAFTA. TTSS are vreo 11 nominalizari. Le merita.

later edit: a luat premiul pentru cel mai bun film britanic si premiul pentru cea mai buna adaptare

rating: colectabil

*cred ca e evident ca nu stiu sa desenez, si totusi indraznesc sa incep aceasta serie de "cronici pictate"; sa vedem cat o sa ma tina