luni, 2 mai 2011

Aurora, asasinata

SAU TREI METODE DE A OMORI UN FILM


Cristi Puiu a fost "decapitat" la Timisoara. In fiecare cadru din ultimele 40 de minute ale peliculei sale. Pe ecran personajele apareau pana la gat sau gura. Si asta a fost doar lovitura de gratie aplicata Aurorei la cinematograful Studio.

Auspiciile pareau favorabile. Eram 15 spectatori in sala (ok pentru o duminica de 1 mai, ora 16.00; si pentru un cinema proaspat iesit din hibernare). La inceput, filmul s-a intrerupt pentru un minut. Pelicula se agatase in aparat, ca la proiectiile de camin cultural ale copilariei. Pentru o secunda am devenit nostalgic. Vorba ceea: Sa vezi un film la multiplex costa 16 lei. Sa vezi un film de Puiu la Studio - priceless.

Dupa care s-a ingrosat gluma. Aurora a reinceput, dar cu o banda albastra in partea dreapta a ecranului. A ramas acolo pana la jumatatea filmului. Apoi cand s-a facut trecerea de pe o rola pe alta a disparut banda albastra. In schimb s-a blurat imaginea. Cineva a iesit din sala sa o roage pe doamna de la casierie sa strige la proiectionist, in caz ca mai era acolo. Mai era, pentru ca imaginea si-a recapatat rapid claritatea.

Dupa care s-a intamplat ceva si mai grav. O taietura abrupta, ce nu putea fi facuta din montaj. Viorel (Cristi Puiu) se indrepta spre Hotel Intercontinental cu o pusca in geanta, pentru ca in cadrul imediat urmator sa il vedem in apartamentul sau. Citisem prima parte a scenariului si stiam ca in parcarea hotelului se intampla ceva esential pentru evolutiile ulterioare. O dubla omucidere nu e de ici de colo. Dar si spectatorii care n-au citit scenariul au simtit ca lipseste ceva. Incepea sa-mi fie dor de banda albastra.

Pendularile nocturne ale lui Puiu dintr-un loc in altul, de la un apartament la altul, incarcat cu diverse bagaje, nu mai aveau niciun sens fara aceasta scena din mijlocul filmului. E primul climax, momentul care desparte apele, care declanseaza tensiunea si releva cat de serioase sunt intentiile personajului. Fara acest clu nu poate fi inchipuit esafodajul construit de regizor. Un spectator buimacit de du-te-vino-ul (aparent) fara rost a parasit sala.

Asa-i trebuie domnului Puiu. De ce s-a incapatanat sa pastreze durata asta imposibila de trei ore? L-au rugat si distribuitorii sa-l faca de o ora jumate, hai doua. El, nu si nu. Daca nu s-a indurat sa-l taie singur, atunci i l-a ciopartit un proiectionist (monteur anonim, care nu figureaza pe genericul de final, desi are un rol decisiv in ce va pricepe publicul timisorean din film).

Brusc nu se mai vad capetele personajelor. Ai fi putut crede ca e un efect cautat de regizor, pentru ca aceasta ultima defectiune se produce chiar dupa o crima. Dar "efectul" a durat pana la sfarsit. Pe Constantin Dita -un actor inalt- nu-l vedem la fata, pana nu se aseaza pe scaun. In schimb, Luminita Gheorghiu -mai mica de statura- incape fara probleme in cadru. Aparatul de proiectie de la Studio devenise Patul lui Procust pentru actori. Exasperat, am iesit din sala sa atrag atentia cuiva. Nu era nimeni.

Poate ca Aurora nu este o capodopera, dar cei 15 spectatori aveau dreptul sa judece singuri asta si in cunostinta de cauza. Ca sa nu mai zic ca dupa cronometrul meu iesisem cu circa 15 minute mai devreme (filmul are 181 minute). Revoltat, m-am indreptat spre casa impreuna cu un alt spectator. Le-am aratat dovezile (pozele astea pe care le vedeti) si am cerut (de dragul principiului, nu a celor 6 lei) banii de bilet inapoi. Bineinteles ca nu prea exista o procedura pentru asa ceva si doamna nevinovata de la casa ar fi platit oalele sparte din buzunarul ei. Doamna Mihalcea (directoarea ultimelor doua cinematografe de stat din Timisoara) era acolo. Dumneaei nu doreste probleme pentru ca mai are o luna pana iese la pensie. Aveam sa aflu imediat ca nici nu i se putea imputa ceva. A fost amabila sa ne duca la proiectionist pentru a afla motivele proiectiei criminale.

Banda albastra aparuse din cauza "portitei" (un fel de capac ce se pune in fata proiectorului) care nu se potrivea cu masura peliculei. Aici nu era vina proiectionistului, ci a aparaturii invechite din dotarea RADEF. Pentru decapitarea actorilor si-a asumat culpa, doar ca vazuse prea tarziu ca sa mai centreze cadrul. Cat despre cel mai grav pacat (taietura scenei din mijloc) omul chiar nu avea cum sa fie vinovat. Aurora era pe doua role si deci nu avea cand "sa sara" pelicula. Filmul asa venise, taiat. Ca dovada, o "lipitura" ce nu putea sa vina asa din fabricatie. Cineva de la Craiova (sau poate de la Bucuresti) are cateva sute de metri din film in plus.

Cel mai recent film al lui Puiu a fost masacrat, mutilat, ghilotinat, ASASINAT de un sistem bolnav care trebuia sa iasa demult la pensie. Am fost asigurat ca problema nu se va repeta. Totusi, "gaura" ramane in pelicula si pentru proiectiile viitoare, spre buimacirea urmatorilor spectatori (atatia cati vor fi). Admiteau si doamnele de la Studio ca aveam dreptate cand spuneam ca din cauza unor astfel de proiectii ratate nu mai vine lumea la filmele romanesti. Am plecat intrebandu-ma pentru a mia oara: de ce imi trebuie mie sa vin la cinema sa ma enervez? Cand pot sa vad filmul in liniste, in confort si in intregime la home cinema.

Peste o ora am urmarit Aurora la HBO. Cu tot cu cele doua (da, erau doua pana la urma) scene taiate din pelicula de la Studio. A doua era si ea importanta pentru ca lamurea situatia cu Gina (Clara Voda), femeia cu care vorbeste Viorel la inceputul filmului.

Pe scurt, Aurora e drama unui om rational, foarte calculat, aflat in "faza terminala". Are de terminat niste oameni, pentru "ca nu putea lasa lucrurile asa". Din toate micile interactiuni cu semenii (primirea restului la non-stop, revendicarea unei datorii la locul de munca, inundatia provocata de vecinii de deasupra) intelegem ca Viorel este un tip cat se poate de corect, maniacal de corect. Precis in gesturi, exact in cuvinte. Minutios in executia planului. El judeca fiecare situatie "la milimetru". Calculeaza fiecare relatie "cu sublerul".

"Justitia nu are acces la nivelul de complexitate pe care l-am avut cu sotia mea". Iar daca justitia omeneasca nu e "fix dupa cote", atunci inginerul metalurgist Viorel isi va face justitie singur. Daca vei intra in capul lui (adica exact demersul intentionat de Puiu) ai sa-ti dai seama ca de fapt el nu greseste; dupa normele lui matematice el procedeaza corect (are niste datorii de recuperat). Iar Puiu face tot ce considera ca trebuie facut pentru a ne introduce in mintea lui Viorel. Ceea ce pentru spectator poate fi extrem de solicitant, uneori epuizant. Politist, adjectiv pare acum o plimbare in parc. Marfa si banii, chiar Moartea Domnului Lazarescu pot parea comerciale in comparatie cu Aurora. Aici, regizorul nu se gandeste deloc la public. Vrea doar sa spuna povestea lui Viorel intr-un mod cat mai veridic si frust.
Nu lipsesc tablourile marca Puiu, cadre lungi, cu interactiuni intre multe personaje. Am numarat sapte in livingul doamnei Mioara Avram (fun fact: Luminita Gheorghiu joaca acelasi personaj ca in Moartea Domnului Lazarescu, detaliu ce aminteste de dorinta regizorului de a realiza ciclul "Sase povesti de la marginea Bucurestiului"). Poate cea mai frumos coregrafiata e scena din scara blocului H20 unde se afla locuinta in renovare a lui Viorel. In pragul usii de la intrare stau Viorel si vecinul de deasupra (Lucian Ifrim) care venise cu copilul sa-i arate pagubele "inundatiei". In apartament intra si ies oameni care golesc locuinta de mobila, supravegheati de un tip dur (fostul socru, excelent jucat de Gelu Colceag). La rastimpuri apare sotia vecinului de deasupra (Mai stai?! Hai odata!). Camera pandeste de dupa un perete, asa cum pandeste si Viorel pe la diverse usi si porti, la auroră (def: interval de timp inainte de rasaritul soarelui, cand exista o lumina difuza in atmosfera).

Maiestria sa in mizanscena era insa de la sine inteleasa, asa cum observa regretatul Alex Leo Serban, unul din primii sustinatori ai lui Puiu, care impartea cinematograful romanesc in B.C. si A.C. (before and after Cristi). In afara de observatiile psihologice patrunzatoare, filmului ii lipseste jocul secund, capacitatea de a indemna la reflectie asa cum Puiu reusise, cu instrumente similare, in Moartea Domnului Lazarescu sau Porumboiu cu al sau Politist, adjectiv (fun fact: Ioan Stoica aka Nelu joaca si la Puiu si la Porumboiu acelasi politist masiv, plictisit si usor bovin, caruia ii apartin ultimele cuvinte din film: Ma duc la buda, dand curs unei nevoi interioare pe care trebuie s-o fi simtit probabil multi spectatori dupa 3 ore).

In Aurora, Cristi Puiu a vrut sa vada cum ajunge un om ca el, care ar fi putut fi el, sa ucida. Viorel imprumuta multe elemente biografice de la Puiu: a copilarit in aceeazi zona din Bucuresti, are doua fete (Puiu are trei - Ileana, fata mijlocie, joaca in film) si are aceeasi sinceritate brutala, care pentru unii este aroganta sau lipsa de politete. Din perspectiva interactiunilor cu ceilalti, Cristi Puiu este the dark side of Larry David.

Insist insa cu precizarea ca pentru a intra in capul lui Viorel trebuie sa vezi povestea cap-coada. Acest aspect vroiam sa fie inteles de doamnele de la cinema Studio. Nu stiu daca l-au/m-au inteles. De asta se temea si Viorel, dupa ce isi confeseaza crimele la politie. Poate ca Puiu se gandea totusi la public atunci cand spunea aceste ultime cuvinte: "Nu stiu daca m-ati inteles".

14 comentarii:

  1. O vizita-n infernul cinema-ului timisorean.

    RăspundețiȘtergere
  2. mno, atat! asta astept de ceva timp. ca doar nu mi-am plans eu degeaba timpul pierdut anul trecut la tiff in timp ce travka canta la doi pasi.

    RăspundețiȘtergere
  3. pacaaat. filmul asta e un must pe marele ecran ca sa nu fii tentat sa tragi chiulu' si ca sa fii sigur ca nu deviezi de la drumul sper mintea lui viorel :D

    RăspundețiȘtergere
  4. @anda: Corect, uitasem sa precizez ca dupa vizionarea pe HBO, totusi nu se compara cu marele ecran. Cu conditia ca filmul sa fie complet. Deci merci

    RăspundețiȘtergere
  5. @cosmin mihai:

    Am citit cu placere vesela dar in acelasi timp trista ta relatare despre Aurora, de fapt despre cinematograful de primavara-toamna, Studio.

    Mai intai, vreau sa-ti spun ca eu am fost sambata la prima reprezentatie, iar scena cu uciderea din parcarea hotelului Continental a fost prezenta in film. Nu stiu la ce cadru ratat te referi atunci cand vorbesti despre Gina...se poate sa fi fost si acesta prezent in film. Da-mi mai multe detalii te rog ca sa-ti pot confirma.

    Cert e ca si in timpul reprezentatiei de sambata s-au intamplat lucruri similiare, e.g. incadrarea peliculei s-a facut defazat timp de 5-8 minute, casierita si proiectionistul vorbeau intre ei atat de tare incat, pentru 10 minute, n-am reusit sa disting dialogul si asa sarac in cuvinte si calitatea sunetului. M-am dus personal la ei sa-i rog sa inceteze...
    Parafrazandu-l pe Viorel, problema e mai complexa iar noi nu cred ca avem access la toata informatia.

    Oricat de trista ar fi aceasta intamplare, te rog sa nu mergi cu investigatiile prea departe. Studio si Timis sunt singurele cinematografe care ne-au mai ramas. Saptamana trecuta Periferic a rulat doar de la ora 16:00 si doar pentru cateva zile.

    La multiplex flmul e mijloc de entertainment...si poate doar in proportie de 1% cinematografie, arta. Stiu, e inacceptabil ceea ce se intampla, totusi, nu-mi imaginez cum poate functiona acest cinema din banii obtinuti din cele 6 bilete cu 4 lei vandute sambata dupa-amiaza.

    Asa ca uneori sunt dispus sa accept si calitatea precara a proiectiei pentru a vedea in acelasi timp cu e.g. Bucurestiul un film de...arta.

    RăspundețiȘtergere
  6. Cosmin Mihai2 mai 2011, 22:21

    Acum ca am primit confirmarea lui Lucian despre cea de-a doua scena, pot spune ca atat de scena din parcarea hotelului cat si de cea cu Gina ne-am putut bucura noi cei o mana de oameni + 1 prezenti la reprezentatia de sambata de la ora 16:00.
    Ca sa mergem mai departe cu investigatiile noastre pseudo-militienesti, ceva necurat s-a intamplat in cele 24h dintre cele 2 reprezentatii. Cert e ca filmul a venit complet dar poate acest proiectionist isi face ucenicia in scenariu la UNATC.

    Lasand gluma la o parte, poate chiar producatorul filmului ar putea fi informat de aceasta problema. Poate trimite prin TNT suta de metri de film lipsa din vistieria Studio.

    RăspundețiȘtergere
  7. si eu m-am numarat printre cei 15 prezenti duminica,1 mai,la Studio.Mi-a parut chiar rau de cele intamplate.Mi-ai sugerat ca imi pot cere banii pe bilet,dar nu am vrut,pentru ca la Studio si Timis am vazut toate filmele romanesti ce au fost proiectate din octombrie incoace si e prima data cand au fost probleme.

    Salutari!

    RăspundețiȘtergere
  8. @crynick: si noi am mers la multe reprezentatii in cinema-urile de stat si am luat si cateva tzepe. nu ne-a descurajat dar vrem raspunsuri si mai mult vrem sa se schimbe ceva. in bine.

    RăspundețiȘtergere
  9. Eu in locul tau as fi dat banii pe bilet si as fi plecat acasa. De ce zici ca e mai bine de vazut pe marele ecran?

    RăspundețiȘtergere
  10. Ma bucur ca am citit aici, credeam ca am fost neatenta si mi-a scapat ceva esential, dar acum am inteles ca nu a fost vina mea. Cu toate lipsurile, filmul mi s-a parut superb. AS vrea sa-l revad chiar maine, insa de unde pot sti ca voi avea norocul celor care au fost sambata?... E trista situatia, dar ma gandesc la cei din Focsani care parca nu mai au nici un cinema de stat. Stiu ca nu trebuie sa ne multumim cu putin si este in regula ca ati comentat, insa deocamdata cu asta defilam.

    RăspundețiȘtergere
  11. @crynick: Si mie imi pare nespus de rau.

    Am cerut banii pentru ca vroiam ca oamenii de acolo sa stie ca trebuia sa-si asume cineva responsabilitatea pentru o proiectie ratata.

    Gandeste-te ca ai fi mers la multiplex la un 3D pe 20 de lei intrarea si in loc de 3D ai sa vezi un 2D blurat. Pai nu te duci sa ceri banii inapoi?

    Problema cu cinematografele de stat e ca administratorii lor au ramas blocati undeva in 1984, cand cinematografele erau pline fara ca ei sa faca ceva. Acum sunt goale si in continuare ei nu fac nimic. Nici macar nu proiecteaza filmul asa cum ar trebui. E dureros dar noi, ultimii lor spectatori, n-ar trebui sa inghitim chiar tot. Daca vrem sa se mai schimbe ceva.

    @Andrei: Filmul trebuie vazut pe marele ecran pentru ca asa a fost gandit de regizor. Pentru ca personajele au alta dimensiune si scenele au alta tensiune. L-am vazut si la cinema si la tv si fac o afirmatie cu acoperire. Nu se pot compara filmele, pentru ca DA, sunt doua filme diferite.

    Si in general cred ca filmele destinate cinema-ului trebuie vazute la cinema.

    RăspundețiȘtergere
  12. Daca incerci sa faci o critica subtila filmului prin intamplarea nefericita cu proiectia lui te felicit.Se pare ca ai inteles mai mult ca mine ce se intampla in "Aurora",dar nu este de ajuns ca cineva sa-si piarda 3 ore din viata cu un proiect care jigneste inteligenta spectatorului.

    RăspundețiȘtergere
  13. @Anonim

    am incercat sa fac subtil si o critica filmului

    dar n-as merge pana intr-acolo sa zic ca jigneste inteligenta spectatorului, chiar daca nu e o experienta tocmai confortabila

    e drept ca filmul are lipsuri, dar cred ca e un demers sincer

    prin el putem intelege mai profund resorturile care imping un om la crima, de exemplu recenta crima de la "coafor"

    sau nu

    merci de comentariu

    RăspundețiȘtergere