miercuri, 11 ianuarie 2012
Ben X (2007)
rating: Brainwash
Nu mi-am propus sa vad toate filmele cu si despre autism (Asperger) asa ca vizionarea lui Ben X la o perioada destul de scurta dupa Adam ne e decat o simpla coincidenta. Il aveam de ceva timp pe lista si, sincer, habar n-aveam despre ce-i vorba. In caz ca sunteti inclinati sa spuneti pas la inca o “poveste tragica” va zic din start ca Ben X e o abordare destul de atipica a temei anormalitatii si a ramificatiilor ei intr-o societate cruda si intoleranta. Nic Balthazar, regizorul acestui film belgian-olandez, e totodata si autorul romanului pe care se sprijina narativ povestea, iar lucrul acesta e destul de rar in industria filmului. Fiind inspirat dintr-un caz real (un tanar autist agresat de colegii de scoala pana cand s-a sinucis) Ben X e deosebit de modern in conceptie si executie, combinand naratiunea la trecut a personajului principal, stilul jurnalist de intervievare a apropiatilor si prezentarea actuala a evenimentelor care-l conduc la o criza individuala.
Probabil partea cea mai artistica a filmului consta in lumea virtuala in care se retrage eroul filmului, Ben (Greg Timmermans). Incapabil sa se adapteze la societate si regulile sale, complet afon in materie de sentimente si comunicare, Ben se refugiaza zilnic intr-un univers fantastic: jocul de mmorpg (online multiplayer role-playing) ArchLord. Acolo e Ben X, un luptator de Level 88 bine inarmat si foarte abil in a-si invinge oponentii, care cutreiera un peisaj medieval in cautare de lupte epice. Are chiar si o prietena sau partenera de aventura cu nume de cod Scarlite care-l intelege si cu care comunica via internet.
Singura lui problema e ca trebuie sa se deconecteze de la virtual pentra a trai in lumea normala adica sa mearga la scoala si sa indure toate umilintele colegilor sai. Pentru a se proteja Ben a invatat sa considera lumea exterioara o plansa de joc pe care se deplaseaza din punctul A in punctul B iar agresorii drept inamici pa care trebuie sa-i evite. Dar exista o diferenta esentiala: in lumea reala Ben nu poate sa se razbune pe dusmanii sai asfel ca teroarea escaladeaza pana la umilinte greu de indurat.
E un scenariu destul de cunoscut care nu poate decat sfarsi rau iar intercut-urile tip interviu cu parintii si profesorii lui Ben lasa impresia ca exista un final amar. Factorul declansator il constituie festa jucata de doi colegi mai salbatici (astia aproape ca implora sa fie trasi in teapa) care ajunge postata pe internet si-apoi la cunostinta mamei sale. Rusinea il face sa clacheze si sa-si puna intrebari de genul “cate motive iti trebuie pentru a te sinucide”. Din fericire amica Scarlite anunta o vizita inopinanta care se va dovedi inspirationala: Every end is a beginning. La fel ca-n jocuri.
Fiind unul care a pierdut ore nenumarate in asemenea lumi virtuale filmul asta mi-a intrat pe sub piele. In plus, Greg Timmermans face un joc excelent in rolul lui Ben. ‘Ciudatenia’ sa daca nu e autentica e macar destul de convingatoare. Afectiunea lui e suficient de bine exploatata emotional, in sensul ca atat slabiciunea lui cat si cruzimea sau pasivitatea celorlalti te infurie. Ca aspect filmul e absolut superb, amestecand filmarea reala cu bucati din joc, intercaland mesaje textuale si reflectii personale iar seria de twisturi din partea a doua il fac captivant desi usor comercial. Pacat ca dorinta unui final optimist i-au furat din vigoare. Ar fi putut deveni varianta light a lui Donnie Darko.
Trailer
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.