luni, 26 decembrie 2011

Adam (2009)

The Adam Theory

rating: Brainwash HD

Nu se fac destule filme despre Sindromul Asperger, asta-i clar, in conditiile in care este o tulburare ce afecteaza intre 0.2-0.4% dintre copiii de scoala. Manifestandu-se ca o “inalta forma de autism” sindromul Asperger ii caracterizeaza pe cei care sufera de o inabilitate de comunicare sociala derivata din incapacitatea de a-i intelege pe ceilalti, de a se pune in locul lor, de a citi printre randuri acolo unde se impune. De partea cealalta se situeaza o pastrare a capacitatilor cognitive, uneori chiar geniale, limbajul si un comportament repetitiv. Adam (Hugh Dancy) e un astfel de personaj, un singuratic ciudatel cu slujba de inginer electronist si o pasiune infierbantata pentru astronomie. Orfan de ambii parinti, Adam are un singur prieten, Harlan, mai mult un tutore legal pentru cazurile cand lumea din jur ii pare realmente indescifrabila.


Viata lui Adam apuca insa o cale timida catre normalitate in ziua in care se muda in cladire Beth (Rose Byrne), o tipa frumoasa, desteapta si disponibila. Se naste un fel de atractie intre cei doi, mai mult o curiozitate inexplicabila a ei pentru barbatul caruia ii lipsesc chiar si cele mai elementare galanterii. Partea amuzanta e ca aproape fiecare miscare a ei e destul de greu inteleasa de Adam, caruia trebuie sa i se spuna lucrurile asa cum sunt pentru a pricepe. Pentru el un chip uman e mai complicat de citit decat o harta stelara.


Filmul debut al lui Max Mayer devine astfel o dramedie romantica despre doi straini (unul un pic de pe alta lume) care cauta sa se descopere reciproc. In mod esential e despre disponibilitatea de a patrunde in zone inconfortabile pentru ca doar acolo poti realiza o “conexiune” durabila. Adam se prezinta la suprafata ca o versiune light a lui Sheldon (The Big Bang Theory) in ideea ca e plin de informatii stiintifice inutile dar mai putin caustic, arogant sau mizantrop. In interior insa, el trebuie sa-si depaseasca frica de interactiune sociala si sa invete a-si exprima sentimentele. Spre bucuria romanticilor va reusi dar pierderea job-ului cuplata cu probleme legale ale tatalui lui Beth il vor aduce intr-o criza a relatiei, una in care ii lipseste experienta pentru a putea iesi.


Daca va plac filmele micute si foarte personale, cu probleme mundene, actori excelenti si reactii interesante, cu muzica indie de foarte buna calitate (coloana sonora contine piese misto de la The Weepies si Joshua Radin) Adam e unul mult peste medie. Asta multumita scenariului credibil, umorului retinut, starii melancolice impuse la momentul potrivit sau celor doi actori titulari si a chimiei dintre ei.
Trailer

8 comentarii:

  1. Mi-am adus aminte de unde-l stiu pe actor, pe Hugh Dancy, acum doua zile l-am vazut in ,,Coach 2010" un filmulet despre un tanar ajuns pe post de antrenor intr-o scoala, dupa o perioada de ,,rataciri". Fara pretentii dar educativ.
    De vazut filmul propus de tine. Ma relaxeaza genul asta de filme.

    Msc!

    RăspundețiȘtergere
  2. pe aceeasi tema: Simple Simon(2010) sau I rymden finns inga känslor in original

    RăspundețiȘtergere
  3. Mersi, o sa-l verific.

    @Anonim: enjoy! Hugh Dancy e promitator. Sper sa-l mai vedem in chestii indie.

    RăspundețiȘtergere
  4. @Richie

    Pana la urma n-a fost chiar atat de relaxant, eu sunt genul care se implica emotional in vizionarea filmelor, sa zicem in unele filme, in cele mai multe. Finalul, cea mai buna decizie, se termina totusi cu o doza de optimism. Pe de alta parte, foarte bine jucat, il prinde genul asta de rol, se vede ca a studiat problema dar as vrea sa-l vad si altfel. Imi place actorul.

    RăspundețiȘtergere
  5. Nu stiu daca asculti muzica clasica, poate neinteresant pentru tine, ai vazut a enumerat cateva personalitati care sufereau de o forma de autism. Iti mai dau un exemplu un virtuos in materie de Bach, un mare pianist Glenn Gould, care nu prea putea canta in public, isi cara scaunul vechi facut de tatal sau oriunde mergea, pozitia pe scaun si interpretarile prea personale care au fost contestate de unii.

    RăspundețiȘtergere
  6. Imi place muzica clasica dar nu obisnuiesc s-o ascult acasa. Asa ca vizitez Filarmonica din cand in cand. Nu stiam intimitati despre Bach dar am o banuiala ca "sindromurile" si "afectiunile" identificate in prezent e foarte probabil sa fi afectat si personalitati istorice.

    RăspundețiȘtergere
  7. Hmmm! Ferice de tine. Iar pe tema asta sunt multe de discutat.

    RăspundețiȘtergere
  8. Am vazut si eu filmul mai demult. Il prinsesem intr-o zi complet accidental pe HBO; nu stiam absolut nimic despre el sau despre Asperger, dar mi-a placut foarte mult.
    Am inteles insa de pe board-uri ca sindromul nu e reprezentat chiar ok... ca personajul nu e in intregime credibil :)

    RăspundețiȘtergere

Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.