marți, 19 aprilie 2011

Secretary (2002)

rating: aproape Colectabil


Secretary a fost o neasteptata surpriza in momentul vizionarii, unul din filmele pe care crezi ca le stii dinainte dar care iti produc ulterior o delicioasa rasturnare de prejudecati. Intotdeauna sunt curios de orice fel de subiect abordat in cinema, cu cat mai tabu cu atat mai bine, insa nu de putine ori am fost dezamagit de rezultate. Secretary trateaza la prima vedere sado-masochismul si relatia de supunere-dominare dintre doua persoane insa o face fara urma de exploatare, fara senzational, detalii explicite sau umor grotesc. In schimb se axeaza pe cele doua personaje si modul in care isi dezvolta relatia bizara de interdependenta (oarecum) romantica, dezgolindu-le excentricitatea in fata noastra cu toata candoarea si amuzamentul posibil. E drept ca abordarea cu manusi a unui asemenea subiect poate dezvalui o lipsa de cojones la Steven Shaimberg, sau, de ce nu, chiar pudibonderia americana in tratarea asemenor tabu-uri, insa din punctul meu de vedere, apreciez Secretara pentru ceea ce este: o comedie-drama romantica despre doi oameni teribil de complexati si de frustrati, care printr-un joc al sortii s-au descoperit complementari.

Inca de la inceput zic ca filmul n-ar fi fost la fel de reusit cu alta distributie de actori: James Spader, intotdeauna gata de o prezenta cripto-perversa imbracata la 4 ace, iar dulcea si suava Maggie Gyllenhaal, incredibil de blanda si supusa in rolul garofitei cu serioase tulburari emotionale. Lee Holloway (Maggie) e fiica unei familii disfunctionale proaspat eliberata dintr-un sanatoriu unde urmase un tratament pentru a se elibera de tentatia auto-vatamarii. Fata era atat de “defecta” incat in momentele de stres emotional isi provoca mici rani cu diverse obiecte ascutite si/sau fierbinti. Masochista. 

Primul pas spre reabilitare inseamna un job de secretara - munca foaaaarte plictisitoare - pentru un avocat excentric si solitar, E.E. Grey (Spader). La inceput totul decurge linistit, avocatul dicteaza, fata bate la masina, relatia normala sef-secretara. Pana cand secretara face typo, seful ii freaca ridichea, iar fata fiind labila psihic cade in patima auto-mutilarii la birou. Din (ne)fericire seful o observa si ca un sef bun si sadic o ia deoparte si-i explica ca in loc de dureri fizice auto-provocate i-ar fi mai bine sa sufere umilinte, tachinari si cate-o mica bataita la fund atunci cand face o prostie. Doar ca o relatie de genul asta n-are cum sa fie sanatoasa si sa nu dea dependenta asa ca in curand lucrurile vor derapa serios intr-un BDSM in toata regula. Dragoste cu nabadai, ce mai.

Prima ora din film e excelent de agreabila, setingul, dezvaluirea personajelor si a idiosincraziilor lor, construirea triunghiului de amor (cu Peter, prietenul din copilarie al lui Lee) sunt reusite iar cateva scene dominatrix au o incarcatura erotica serioasa. Din nefericire criza inevitabila in care ajung cele doua victime ale propriei lor perversitati este rezolvata un pic cam ‘fericit’, chiar daca ingenios si amuzant. Finalul e prea dulce si prea facil pentru potentialul povestii (s-ar fi putut “rasuci” in orice directie, alta decat o casatorie) si lasa loc unui sentiment de dezamagire. Dar, in ciuda unui gust amar, experienta e memorabila, suprarealista si destul de incitanta. 
Trailer

*multumiri Adinei pentru impartasirea obsesiilor sale cinefile.

3 comentarii:

  1. cu mare placere, anytime ;))
    daca scenaristul ar fi citit mai mult bruckner finalul ar fi aratat altfel :D

    RăspundețiȘtergere
  2. richie sigur l-a vazut mai demult :P io l-am vazut de curand si cred ca asta i-a improspatat memoria, am dreptate ? :))

    RăspundețiȘtergere