vineri, 11 februarie 2011

Specta(c)torul

DIN CULISE


Actorul e si el om. Uneori il doare maseaua. Alteori, ii raceste copilul. Si totusi, de la ora 19.00 are spectacol. M-am intrebat mereu cum face Actorul sa scape de grijile Omului si sa-si intre, ca "la comanda", in Personaj,

Exista mai multe raspunsuri.

Eu am primit unul de la actorul timisorean, Boris Gaza, dupa ce am intrat pe usa atelierului sau de lucru de la Casa Artelor. Laboratorul sau de "cercetare a actului teatral viu" e sustinut de Directia de Cultura, Culte si Patrimoniu Cultural National a Judetului Timis. Coordonatoarea institutiei, doamna prof. univ. dr. Violeta Zonte, i-a oferit lui Boris un spatiu de lucru si libertate de miscare.

Boris Gaza crede ca actoria e un mestesug si ca, in consecinta, opereaza cu unelte specifice. Uneltele actorului sunt corpul si vocea sa. Cei mai multi din breasla se bazeaza pe talent si pe repetitiile de la teatru. Boris prefera "munca actorului cu sine insusi".

Aceasta incepe de obicei cu un moment de tacere, ca si cum ar vrea sa puna pe mute toate gandurile omului Gaza. Exercitiul continua cu o in(tro)spectie cu ochii inchisi asupra corpului, pentru a constientiza ca fiecare bucatica e la locul ei. Se aseamana cu procedeul curatirii pustii de catre soldat, inainte de lupta. Poti intelege acest exercitiu doar daca il faci si tu. Adica sa fii Specta(c)tor.

Dupa "trezirea" corpului, incepe lucrul pe voce, care simuleaza conditiile tensionate din spectacol (acestea se traduc de obicei prin incordare corporala). Adica Boris face exercitii obisnuite de voce, din pozitii cu totul neobisnuite. De exemplu, recita versuri din greaca veche in timp ce sta in cap pe un scaun, sustinandu-se numai prin forta bratelor.

A cules roadele muncii de atelier cu ocazia filmarilor la scurtmetrajul The Crossing (lucrarea de absolvire UNATC a tanarului Cristian Pleş, 2010), unde a avut rol principal alaturi de Toma Cuzin, alt actor tanar cu numeroase aparitii in film (Francesca, Italiencele etc). Boris Gaza avea de jucat un soldat ratacit si bolnav. Un soldat vulnerabil (ceea ce, dupa cum observa si actorul, e o contradictie interesanta).

"In galeria mea de personaje cu care as empatiza se afla soldatul-bolnav. Relationarea mea psiho-fizica cu personajul a fost foarte puternica. Tocmai pentru ca nu erau multe cuvinte" (in dialoguri, n.m).

Degradarea fizica trebuia sa fie vizibila de la un cadru la altul. Pentru a fi cat mai aproape de starea personajului, Boris si-a pus intentionat corpul sub presiune de-a lungul zilelor de filmare, pe platourile de la Barzava si Buzias. "Nu am mancat toata ziua sau foarte putin. Ceea ce iti da din start o moleseala. (...) O stare de sfarseala. Am renuntat la dusul zilnic si ma culcam in uniforma. (...) Cand nu eram pe platou, ramaneam cu echipamentul pe mine (statia de transmisie are in jur de 20 de kilograme, n.m.)". Aceste lucruri marunte i-au dat continuitate "in hainele" personajului. Boris vorbea cu voce stinsa chiar si in pauzele dintre filmari. Ca dovada pentru autenticitatea jocului sau nu sta doar filmul (care circula prin festivaluri), ci si intrebarile frecvente ale colegilor de platou privind starea lui de sanatate.


Sigur ca exercitile de corp si voce nu fac totul. Pentru a da carne unui personaj se recurge si la memoria afectiva. Niciunul din aceste "secrete" nu sunt de fapt lucruri nemaiauzite de cei apropiati de lumea actoriei. Boris stie ca nu inventeaza roata. "Metoda Gaza" de pregatire are elemente originale, dar e puternic influentata de scolile lui Grotowski si Strasberg si de intalnirile cu regizorii Victor Ioan Frunza si Andrei Serban.

Pentru cei curiosi de culisele meseriei de actor, usa atelierului lui Boris Gaza se va redeschide in curand. Pana atunci, puteti afla mai multe din atelier1.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu