luni, 24 mai 2010

Gruz 200 (2007)

rating: Brainwash

Aleksey Balabanov nu insemna nimic pentru mine, un nume de rus ca oricare altele. Pana am vazut Gruz 200. Apoi am aflat ca e un regizor destul de controversat dar cu mare succes la public si la critica. Intalnirea mea cu filmul lui a fost ceva similar cu impartirea unui taxiu cu doi "ciudati" europeni: Michael Haneke si Gaspar Noe, descoperind atat lipsa de menajament pentru sistemul emotional cat si realismul absurd construit in filmele lor. Pentru neofiti, Gruz 200 e un film dubios si provocator, portretizand violenta si grotescul unui sistem putred. Setat in 1984 filmul lui Balabanov se suprapune peste un orasel industrial posomorat, scotand la iveala probleme reale ca pierderea credintei, decadenta tinerilor si perversiunea aparatului de stat.


Povestea e suficient de complexa pentru a se dezvalui pe larg abia in a doua parte a filmului, lasand ca fundal moral atat conversatia profesorului universitar cu colonelul de armata pe tema diferentelor intre generatii, cat si cea dintre acelasi profesor ateist si fabricantul de vodka avand ca subiect credinta in D-zeu. Dupa aceste doua momente reflective il cunosti pe omul fara dumnezeu intruchipat de sadicul sef al militiei care pur si simplu o rapeste pe o tanara fata a unui sef de partid pentru a-si satisface pornirile animalice. O sechestreaza si o supune la umilinte si perversiuni, incalcand orice logica a normalului. Gestul sau e inexplicabil chiar daca motivatia ar fi ca-si dorea nevasta. Lucrurile se intampla adeseori fara vreo logica prevestitoare si sunt destul de tulburatoare. Violenta filmului nu e insa foarte explicita ci mai mult sugerata iar rolurile sunt interpretate excelent.

Ironia e aproape dureroasa cand logodnicul fetei se intoarce acasa intr-un sicriu de plumb (Gruz 200 era codul de marfa pentru victimele din Afganistan). El era ultima ei speranta pentru salvare. Nu poti sa nu remarci subtilitatile impuse de poveste: fiica de sef de partid, logodnica de parasutist, torturata de seful militiei care ar trebui sa vegheze la bunastarea cetatenilor. Un film destul de agasant si de macabru, dar cu o muzica vesela care contrasteaza puternic cu aspectul de ruina si decadere.

3 comentarii:

  1. E un film ok, dar cam exagerat. Din ce imi aduc aminte scenariul mi s-a parut cam static si nu mi-au placut decorurile (mizeria apartamentelor e cam fortata).

    RăspundețiȘtergere
  2. Ma gandeam si eu in timp ce urmaream ca e cam static, cel putin prima jumatate de film. Apoi parca s-a mai precipitat.. Cred ca decorul mizerabil a avut un scop precis: mizeria si decaderea unui sistem.. si nu prea cred ca s-a exagerat, adica era o saracie si atunci si acum in unele locuri de te ingrozesti.

    RăspundețiȘtergere
  3. Excelent filmul. Buna comparatia cu Haneke si Noe.
    Cine il considera exagerat cred ca e usor naiv.

    RăspundețiȘtergere