luni, 31 august 2009
Drag Me To Hell (2009)
Nu-mi explic de ce Drag me to hell are asa o nota mare pe imdb (7,8 in prezent) intrucat nu e cu nimic mai deosebit de alte filme horror de genul lui: big budget, regizor faimos (Sam Raimi) si marketing agresiv (a fost "dezvaluit" chiar la Cannes). E pe buna dreptate ceea ce se considera a fi un horror de categoria A dar asta nu reflecta decat notorietatea de care se bucura si nu calitatea distractiei pe care o confera cinefilului in timpul vizionarii. N-are nici macar un nume faimos pe generic (cum a fost Naomi Watts in The Ring sau Sarah M. Gellar in The Grudge) actrita din rolul principal, Alison Lohman, fiindu-mi total necunoscuta. Cu toate astea, a scos un profit bunicel in boxoffice, dovada ca un regizor cu greutate (autorul celor 3 Spider-Man) si o campanie publicitara puternica pot fi suficiente pentru a atrage succesul unui film. Cu conditia, evidenta implicita, ca filmul sa nu fie teribil de prost. Si nu e. Dar nu e deosebit, atata tot.
Drag me to hell se concentreaza pe ideea ca "blestemul tigancii" se prinde asa de bine ca nu scapi nici mort de el. Avem deci o tanara blonduta, fost miss piggy, acum angajat bancar tinand in mana soarta datornicilor si care refuza sa-i prelungeasca perioada de plata a ipotecii unei batrane tiganci decrepite. Baba, fiind si ea dracoasa din fire, ii scuipa o mama de blestem fatucii (dupa ce in prealabil si-o luat cateva picioare-n gura de i-o zburat si dantura) si astfel blondina intra in "gratiile" unui spirit rau-voitor si drept-calauzitor-spre-iad, numit Lamia. Nu, nu e un vierme intestinal, ci o creatura mitologica care-si chinuie victima timp de trei zile pana-n pragul nebuniei si apoi ii taraste sufletul in iad. Ergo, titlul filmului.
Nu neg ca regizorul si-a dat toata silinta sa ne provoace thrill-uri iar montajul si efectele contribuie din plin la aspectul polishat al filmului. Pacat insa de lipsa de continut. Baba moare in prima treime a filmului ramanand doar s-o bantuie pe fata. Sec, era cel mai bine conturat personaj. Apoi, odata lamurita povestea Lamiei astepti doar finalul, cand ar trebuie sa vina dupa sufletul fetei stiind ca restul "intalnirilor" sunt doar formale, iubitul ei e genul natang care nu crede decat la final ce se intampla, povestea cu fata de la ferma care aspira sa urce scara sociala e absolut inutila pentru plot, chiar daca ar explica oarecum decizia ei in privinta tigancii. Dar, sa fim seriosi. Apoi metodele de abatere a furiei Lamiei si imbunarea cu sacrificii de pisici sau tapi sunt puerile cand blestematia asta vine dupa suflet de om. Parca religia zicea ca animalele n-au suflet. In fine...filmul are multe scapari, zic eu. Nu-si merita pozitia in topul horror si o sa vin in viitor cu niste filme mai "anonime" dar care te pun serios la incercare si-ti lasa intrebari fara raspuns in cap. Ju-On, poveste oarecum asemanatoare despre blestem si furia unui spirit, a fost de 10 ori mai scarry si mai ieftin.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
oricum, cele mai faine horror-uri, tot alea asiatice is
RăspundețiȘtergere