marți, 18 august 2009
Erudit, adjectiv. TARe!
Cu prietenul Marian Rădulescu (de care am tot vorbit pe acest blog) treaba e în felul următor. De fiecare dată cînd ne întîlnim/vorbim, ne tachinăm. El mă tachinează legat de Tarantino. Eu îl tachinez legat de Tarkovsky. Dar ştiţi vorba aia: Qui s'aime, se taquine. Ţin la Marian din anii '90, ani de liceu (fără să-l fi ştiut atunci, pe vremea cînd ţinea cinematecă la acum aproape-defunctul Studio, cînd umplea săli cu proiecţii la filme obligatorii, pe care altfel n-aveai cum să le vezi, din lipsă de torrentz). La un moment dat am observat (mă rog, Marian a observat) că plăcerile noastre, deşi oarecum diferite, au totuşi ceva în comun: TAR (o parte din numele celor doi regizori, regizori pe care altfel n-ai putea să-i pui alături, în niciun context).
Marian a răspuns curiozităţii mele tinereşti (nu că el ar fi bătrîn) şi a scris un material, ca de obicei erudit (ştiu că o să strîmbe din nas la adjectivul ăsta), vizavi de filmele "bune de pus la rană". A şi comentat/analizat titlul acestui blog. Şi aici trebuie să comentez că blogul nu e numai al meu şi al urmaşilor mei, e şi al lui Richie (by the way, bine ai revenit partenere, şi acum lasă reveriile alergenice post-Sziget şi treci la treabă :). Iar titlul blogului îi aparţine lui (cînd mă voi certa cu Richie şi vom lua Marele-Ecran la partaj, nu vom rămâne unul cu Marele şi altul cu ecranul; noul meu blog se va chema Videodrom, prietenii ştiu de ce).
Mă rog, eu voiam să vă trimit în sala de lectură şi iar am ajuns să vorbesc numai despre mine. Tipic TARantinesc. Mă căiesc şi vă invit aici. Sorry is the hardest word.
Marian a răspuns curiozităţii mele tinereşti (nu că el ar fi bătrîn) şi a scris un material, ca de obicei erudit (ştiu că o să strîmbe din nas la adjectivul ăsta), vizavi de filmele "bune de pus la rană". A şi comentat/analizat titlul acestui blog. Şi aici trebuie să comentez că blogul nu e numai al meu şi al urmaşilor mei, e şi al lui Richie (by the way, bine ai revenit partenere, şi acum lasă reveriile alergenice post-Sziget şi treci la treabă :). Iar titlul blogului îi aparţine lui (cînd mă voi certa cu Richie şi vom lua Marele-Ecran la partaj, nu vom rămâne unul cu Marele şi altul cu ecranul; noul meu blog se va chema Videodrom, prietenii ştiu de ce).
Mă rog, eu voiam să vă trimit în sala de lectură şi iar am ajuns să vorbesc numai despre mine. Tipic TARantinesc. Mă căiesc şi vă invit aici. Sorry is the hardest word.
Categorii:
de pe bloguri,
videodrom
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Salutare colega, sunt pe receptie de azi dimineata dar asteptam sa termin de vizionat Three Burials... ca sa-mi dau cu parerea.
RăspundețiȘtergerePfuai...am crezut că scrii despre Poliţist.Adejectiv....că mă şi pregăteam să ţin o mână pe ecran, că merg deseară să-l văd.
RăspundețiȘtergereCartitoiu: Atunci voi scrie despre Politist, Adjectiv de-abia maine, ok?
RăspundețiȘtergereLucica-Lucica...Ce faci tu cu cititorii tai oare? Ii trimiti in "sala de lectura" sa citeasca despre filme de care n-au auzit decat "anticii" si "dinozaurii", cand ei asteapta ca pe painea calda informatii si osanale pentru filmele ACTUALE (de pe marele ecran, desigur)...It's not fair! ;)
RăspundețiȘtergereDrept sa spun, si eu am crezut, dupa titlu, ca ai scris despre filmul lui Porumboiu...
@Marian Sorin Radulescu: Ce sa fac? Voi folosi limbajul tipului cu TAR care tie nu-ti place: I'm just the middle man :) Intermediarul. Intre "actual" si "antic". Intre freak-show si "sala de lectura". Nu stiu daca e calea de mijloc. Da' atata pot.
RăspundețiȘtergereIntre doua nu te ploua, dar.........;)
RăspundețiȘtergere