sâmbătă, 13 decembrie 2008

Big Bang Love, Juvenile A [2006]

Takashi Miike e cel mai productiv regizor japonez iar Big Bang Love, Juvenile A e cel de-al 70-lea film al sau. Controversatul cineast aduce pe marele ecran ceva ce pare o drama homoerotica presarata cu pasaje artistice de tip dogvillian (lipsa sau minimalismul decorurilor) si invaluita intr-un fantastic voyeristic. Tot Miike e autorul celui mai violent film pe care l-am vazut vreodata (Ichi The Killer) o poveste despre Yakuza, tradare si onoare, totul stropit cu galeti de sange, si a thrillerului Audition, ecranizarea unei carti de Ryu Murakami, la finalul careia ma simteam de parca as fi donat sange. Dupa cum vedeti tipu' si-a facut un renume din a explora latura sangeroasa a umanului si violenta cu mai multa pasiune decat altii dragostea si frumosul.

Big Bang Love se petrece intr-un moment atemporal, in cadrul unei inchisori, in care sosesc doi detinuti condamnati pentru crime. Primul (Jun Ariyoshi), un tanar moale cu chip angelic ce lucra intr-un bar gay, fusese violat de un client pe care, drept urmare, il ucise intr-un acces de furie. Cel de-al doilea (Shiro Kazuki) era un bataus Yakuza, tatuat si extrem de violent, inchis pentru nenumarate crime, un arc de otel comprimat intr-o cutiuta care din cand in cand plesneste provocand haos in jurul sau. Dupa o introducere cu un tip care citeste un monolog dintr-o carte si o scena de dans, amandoua fara vreun rol bine precizat, urmeaza scena care declanseaza filmu propriu-zis: Shiro intins pe spate, fara suflare, si Jun desupra lui murmurand "Eu l-am ucis". Deci o inchisoare, o crima intre detinuti. Cine si de ce?


Filmul se deruleaza sub forma investigatiilor a doi detectivi care ii interogheaza pe toti detinutii, dar nu e liniar, din loc in loc fiindu-ne aratate momente cheie din viata victimei si suspectului pentru a nu pierde firul logicii politistilor. Unul dintre interviuri, cu seful inchisorii, e redat intr-un mod ciudat, intrebarile detectivului aparand in scris, iar raspunsurile gardianului sunt vorbite. Filmul este o ciudatenie artistica, dar nu plictiseste, pentru ca iti lasa permanent senzatia ca urmeaza o dezvaluire importanta la final. E un mister ce trebuie revelat acolo. Cum putea Shiro, cel mai dur din puscarie, sa fie ucis de Jun, cel mai slab detinut, mai ales ca intre cei doi exista o ciudata legatura: Shiro il proteja pe Jun, spulberand tot ce-l putea ameninta, iar Jun se indragostea de acel exponent al masculinitatii care era Shiro. La fel de nedeslusit e rolul celor doua elemente fantastice aflate in jurul inchisorii, o rampa de lansare a unei rachete uriase si o piramida maya cu trepte infinite. Cei doi privesc la ele printr-o gaura aparuta in peretele celulii vazandu-le drept modalitati de ascende spre Rai.


Acum, ce-i drept filmul asta nu e pentru oricine, mai ales daca nu vrei decat sa treaca timpul cat mai repede si speri ca te va ajuta. Daca vrei insa sa vezi o realizare artistica, asa cum te duci la teatru sau la filarmonica, Big Bang Love te va multumi pe deplin. Si in plus vei sta sa rumegi la el o vreme. Iar apoi vei cauta sa-l intelegi pe Miike chiar daca e un neinteles. Apropo, el zicea despre filmul asta ca "e capodopera sa"!

Trailer

PS: se poate urmari si pe youtube in 9 parti in caz ca nu-l gasiti altfel :)

Un comentariu:

  1. e intr-adevar un film de neuitat. am vrut si io de mai multe ori sa scriu despre 46-okunen, dar intotdeauna m-am oprit, gandindu-ma ca poate mi-a scapat ceva important si trebuie sa mai revad o data filmul. si l-am vazut asa cred ca de o suta de ori si tot ma minunez daca-l vad a o suta una oara. celelalte filme ale lui Miike sunt mai mult entertainment, chiar daca sunt pline de sange. dar aici...

    RăspundețiȘtergere