joi, 8 iunie 2017
Corespondenta TIFF (III)
“Heartstone”, film aflat în competiția oficială, ne vorbește despre prejudecăți, despre descoperirea de sine, despre instabilitatea emoțională a adolescenților din Islanda. Într-un sat de pescari, pe parcursul unei veri, Thor și Christian, doi prieteni de nedespărțit, își descoperă identitatea sexuală. Dacă lui Thor îi place de Beth, lui Christian îi place de Thor. Ca în orice sat, lumea vrea să știe tot și e plină de prejudecăți. Însă vara se apropie de sfârșit, tensiunea crește și unul din prieteni încearcă să se sinucidă. Relația lor acum în cumpănă forțat devine mai matură.
Regizorul filmului, Gudmundur Arnar Gudmundsson ne dezvăluie la sfârșitul filmului că aceste încercări de sinucidere în Islanda, în rândul adolescenților, sunt o problemă reală.
“Land of the Little People”, o coproducție israeliano-palestiniană începe cu o povestioară a regizorului Yaniv Berman despre cum copiilor din Israel li se inoculeaza patriotismul de la vârste fragede. Ori tocmai despre asta e vorba și în film. Patru prieteni, dintr-un sat ai cărui bărbați, ofițeri în armată, sunt convocați pe front, se joacă si ei de-a războiul într-o bază militară abandonată. Atunci când baza este insă ocupată de doi dezertori, patriotismul lor iese la iveală. Camaraderia și violența descătușătă captează atenția și ne țin cu sufletul la gură până la sfârșitul filmului. Războiul în această țară se regăsește pretutindeni.
“Profesoara”, un film ceho-slovac, a umplut sala la a doua proiecție în cadrul TIFF-ului și a scos la suprafața un amănunt din perioada comunistă cu care și noi suntem familiarizați: folosirea elevilor și a părinților acestora de către unii profesori pentru obținerea de foloase necuvenite. În cazul de față, d-na profesoară Drazdechova, președintă a filialei partidului comunist dintr-o școală din Cehoslovacia anilor 80, le acordă atenție și note elevilor în concordanță cu serviciile prestate de aceștia. Când unul dintre copiii afectați de acest lucru clachează, directoarea școlii ia atitudine și convoacă o ședință pentru semnarea unei petiții împotriva abuzurilor profesoarei. Dacă la început sunt doar câțiva părinți dispuși să semneze și implicit să se opună sistemului nedrept, pe parcursul ședinței, tot mai mulți sunt convinși să o facă.
(corespondență de la Cluj, de Răzvan Băloi)
marți, 6 iunie 2017
Corespondenta TIFF (II)
Yamato
(California) e despre o ciudățenie a istoriei. Insula Yamato, locuită de japonezi si gazda a unei baze militare americane, e oficial parte a
statului american. Ciudată e și încercarea de a face “rap” a unei adolescente de pe insulă.
Even
Lovers Got the Blues – o picanterie belgiană, cu toate combinatiile de dragoste posibile intr-o gasca de prieteni. Filmul a stârnit discuții incomode la sesiunea de Q&A de
după film, ținută de regizorul/producătorul/băiatul care aduce pizza, așa cum
ne-a fost prezentat Laurent Micheli.
Maribor Uprising m-a pus în fața unui
eveniment special la TIFF: o dezbatere legată de protestele de stradă din
Maribor, Slovenia - în particular și de proteste de stradă - în general. Interactiv, vizionat și dezbătut împreună cu un moderator cu carismă. Și
mai interesant a fost că filmul a evoluat în funcție de votul
publicului, pe rând, înspre cele 2
direcții opuse propuse de film. Ce alegi să vezi: proteste pașnice sau
violente? E o luptă continuă cu tine și e nevoie doar de o scânteie pentru a trece dintr-o
tabără în alta.
Animale – un set bizar de evenimente în care pisicile vorbesc și oile lovite cu mașina îți sunt
aduse acasă pentru a fi gătite. Oare e ceva adevărat în toată povestea asta sau
e doar imaginația cuiva?
Pe peron am fost însoțit de
regizorul român Ștefan Mihalachi, care trăiește la Paris si ne pune pe masă
povestea unei psiholoage și scriitoare. Marie Depusee lucreaza intr-o clinica de psihiatrie din Franța unde se aplică o nouă metodă de terapie: pacienții și personalul medical trăiesc
împreună, având același statut.
(corespondenta de la Cluj, de Razvan Baloi)
Tres Courts 2017
Unul din cele mai simpatice evenimente cinematice se intampla anul asta pe 9 iunie la Timisoara (si simultan peste tot in lume): Tres Courts, filme de foarte scurt metraj.
Din nou o porție zdravănă de filme foarte bune de mai puțin de 4 minute adunate din toate colțurile lumii și pentru toate preferințele (ficțiune, animație, documentar, experimental)
luni, 5 iunie 2017
Corespondenta TIFF - I
Razvan Baloi e ca de obicei la TIFF. Si ne-a scris ce a mai vazut.
Eterna întoarcere acasă. Potrivit titlu pentru primul film pe care-l vad la TIFF 16. O audiție, aceleași 2 sau 3 scene filmate cu actori diferiți. Aproape că te pune în fotoliul regizorului filmului din film.
Machines te face să te simți neputincios în fața traiului inuman al muncitorilor dintr-o fabrică de confecții din India. Cu 3 dolari pe săptămână trebuie să-și întrețină familia, muncind timp de 12 ore pe zi, câteodată și 2 schimburi la rând. Un patron arogant, feudal și fără inimă, un lider de sindicat resemnat și mii de muncitori care nu-și cunosc drepturile sunt ingredientele acestui documentar din care am reținut replica genială a unui muncitor: “Mă bucur că toți murim până la urmă, fără să luăm nimic cu noi, asta ne face pe toți egali!”.
După cenușiul primelor filme, La lois de la jungle a fost o comedie binevenită, mai mult parodie a vietii de colonialist in Guyana Franceză. Pe alocuri hilară, pe alocuri scabroasă, “legea junglei” se pare că se aplică peste tot, chiar și în orașe.
All These Sleepless Nights a venit la cinema-ul modern și extrem de confortabil “Dacia” din cartierul clujean Mănăștiur. Tonic, realist, despre cum e să te încăpățânezi să fi treaz într-o lume adormită.
Filmul din deschidere, Regele Belgiei a fost cel mai simpatic film din prima mea zi. Un mockumentary–road movie, în care regele Nicolas al III-lea călătorește incognito alături de suita sa prin Balcani în încercarea de ajunge acasă pentru a gestiona situația politică tensionată prilejuită de declararea independenței Waloniei. Trecând prin întâmplări hazlii și riscante, grupul pestriț și pe alocuri deghizat reușește să ajungă din Turcia tocmai până în Albania. Regizoarea, prezentă la film, a dezvăluit că aventurile regelui nu s-au terminat.
Se anunta o editie spectaculoasa. (Razvan Baloi)
Eterna întoarcere acasă. Potrivit titlu pentru primul film pe care-l vad la TIFF 16. O audiție, aceleași 2 sau 3 scene filmate cu actori diferiți. Aproape că te pune în fotoliul regizorului filmului din film.
Machines te face să te simți neputincios în fața traiului inuman al muncitorilor dintr-o fabrică de confecții din India. Cu 3 dolari pe săptămână trebuie să-și întrețină familia, muncind timp de 12 ore pe zi, câteodată și 2 schimburi la rând. Un patron arogant, feudal și fără inimă, un lider de sindicat resemnat și mii de muncitori care nu-și cunosc drepturile sunt ingredientele acestui documentar din care am reținut replica genială a unui muncitor: “Mă bucur că toți murim până la urmă, fără să luăm nimic cu noi, asta ne face pe toți egali!”.
După cenușiul primelor filme, La lois de la jungle a fost o comedie binevenită, mai mult parodie a vietii de colonialist in Guyana Franceză. Pe alocuri hilară, pe alocuri scabroasă, “legea junglei” se pare că se aplică peste tot, chiar și în orașe.
All These Sleepless Nights a venit la cinema-ul modern și extrem de confortabil “Dacia” din cartierul clujean Mănăștiur. Tonic, realist, despre cum e să te încăpățânezi să fi treaz într-o lume adormită.
Filmul din deschidere, Regele Belgiei a fost cel mai simpatic film din prima mea zi. Un mockumentary–road movie, în care regele Nicolas al III-lea călătorește incognito alături de suita sa prin Balcani în încercarea de ajunge acasă pentru a gestiona situația politică tensionată prilejuită de declararea independenței Waloniei. Trecând prin întâmplări hazlii și riscante, grupul pestriț și pe alocuri deghizat reușește să ajungă din Turcia tocmai până în Albania. Regizoarea, prezentă la film, a dezvăluit că aventurile regelui nu s-au terminat.
Se anunta o editie spectaculoasa. (Razvan Baloi)
duminică, 28 mai 2017
Goodfellas XXL
Mult a fost, putin a mai ramas. Cu ajutorul celor 59 de oameni care au contribuit si a prietenilor care au sustinut cauza, am ajuns la 92 % din obiectivul campaniei de crowdfunding (dati cu ochiul si -de ce nu- cu cardul, aici).
Aceasta indrazneala a noastra va fi finantata daca (cel putin) 9000 de lei sunt stransi inainte de 6 iunie. Suntem deci complet la mila voastra.
Avem si recompense pe masura: de exemplu, pachetul Goodfellas XXL contine o traista inscriptionata dupa modelele desenate de Livia Coloji (Balamuc/ Loc de joaca s-altele) si Mircea Popescu (Super Smooth Studio). Iar in traista veti gasi tricou Ceau, Cinema!, pandantivul Lu(be)natic, stickere si gratitudinea noastra vesnica (exprimata vremelnic si pe www.ceaucinema.ro).
Ca sa citam mesajul unei sustinatoare: "pai ne fac pe noi 750 de lei?"
vineri, 26 mai 2017
Artwork din constelatia Orion
Ca întotdeauna, căutăm să colaborăm cu artişti din zonă, originali şi plini de miez. Ștefan Orion va desena afişul ediţiei a patra Ceau, Cinema!. Până e gata, Ştefan ne transmite din spaţiu acest "artwork". Click pe imagine pentru marire si...uimire.
joi, 25 mai 2017
Mari filme ale Noului Val ceh, la Ceau, Cinema!
O retrospectivă de patru filme clasice realizate de mari regizori ai celebrului Nou Val ceh va putea fi văzută, cu susţinerea Centrului Ceh, la cea de-a patra ediţie a Festivalului Ceau, Cinema!, care va avea loc în perioada 20-23 iulie la Timişoara.
După ce în 2016 a omagiat cinematografia poloneză, Ceau, Cinema! le propune în acest an spectatorilor patru dintre cele mai importante filme realizate de mari regizori ai Noului Val care a apărut în Cehoslovacia în anii `60 şi care a devenit cunoscut în întreaga lume. Retrospectiva este organizată cu sprijinul Centrului Ceh din Bucureşti.
În „Margaretele” (1966), realizat de celebra regizoare Vera Chytilová, două tinere încearcă să înţeleagă sensul lumii şi al vieţii lor, prin cele mai extravagante mijloace. Filmul a fost descris de critică drept „una dintre cele mai uimitoare realizări stilistice şi psihedelice ale anilor `60” şi posibil „cel mai radical film al deceniului, atât ideologic, cât şi formal”.
La fix 50 de ani de la premieră, Ceau, Cinema! propune o proiecţie aniversară a filmului clasic „Balul pompierilor”, ultima realizare a lui Miloš Forman înainte de a părăsi Cehoslovacia pentru Statele Unite. Locuitorii unui orăşel iau parte la o mare petrecere în cinstea unui fost şef al departamentului local de pompieri, însă lucrurile scapă de sub control. Devenit un mare succes de public şi nominalizat la Oscarul pentru cel mai bun film într-o limbă străină, „Balul pompierilor” este o savuroasă comedie neagră, care a fost văzută ca o alegorie antitotalitară.
Un alt autor emblematic al Noului Val ceh omagiat la Ceau, Cinema! este Jan Němec, care s-a stins în 2016. Unul din cele mai cunoscute filme ale sale, interzis de regimul comunist, dar selectat la Festivalul de la Cannes, „Despre ospăţ şi oaspeţi” (1966) este o satiră politică nemiloasă despre conformism şi relaţiile de putere. Câţiva bărbaţi şi femei ieşiţi la un picnic sunt acostaţi într-o pădure de un grup de străini condus de un lider agresiv, iar apoi iau cu toţii parte la un ospăţ, însă atmosfera devine tot mai neliniştitoare.
Dintr-o astfel de retrospectivă nu putea să lipsească celebrul regizor Jirí Menzel. Ceau, Cinema! va aduce unul dintre cele mai savuroase filme ale sale, „Sătucul meu drag” (1985), nominalizat la Oscarul pentru cel mai bun film într-o limbă străină. O comedie burlescă despre viaţa de zi cu zi a locuitorilor dintr-un sat ce are în centru un cuplu de prieteni care aminteşte de Stan şi Bran.
Pentru această a patra ediţie, Ceau, Cinema! a lansat o companie de strângere de fonduri (crowdfunding) pe platforma www.crestemidei.ro/CeauCinema2
Ceau, Cinema! este un festival dedicat filmului european, organizat de Asociaţia Marele Ecran şi Asociaţia Pelicula Culturală.
Evenimentul este realizat de voluntari, cu susținerea: Vitas România, Kathrein România, Toluna, Autoclub (Centrul Volkswagen Timișoara), Centrul Ceh, Institutul Polonez din București, Institutul Francez din Timișoara, Direcția Județeană de Cultură Timiș, Centrul Cultural German din Timișoara, Ambasada Portugaliei în București, Ambasada Suediei în București, Hotel Timișoara, Atelier Unu, AMBASADA.
Parteneri media: Kiss FM, Ziarul Metropolis, TVR Timișoara.
Pentru mai multe informații despre festival, accesați www.ceaucinema.ro și www.facebook.com/ceaucinema/.
luni, 22 mai 2017
Show respect for Cinema 2017
Clipul facut impreuna cu Boris Gaza (Atelier 1) si Cristian Ilea (Camera 4) e la fel de valabil, patru ani mai tarziu. La fel si cauza noastra.
Daca ai ramas pe ultima suta de metri (ca unii dintre noi) cu directionarea celor 2 % din impozitul pe venit, nu uita ca mai e timp pana in 25 mai. Daca te-am convins, aici e formularul 230 completat cu datele noastre http://bit.ly/2qrcu9j
Show respect for cinema!
duminică, 21 mai 2017
Kaurismaki deschide Festivalul Filmului European la Timisoara
Festivalul Filmului
European, a cărui selecție este, anul acesta, orientată către teme care invită
la dezbatere, vine la Timișoara cu 9 producții foarte
recente, dintre care două filme românești și 7 filme puse la dispoziție de
ambasadele și institutele culturale din Austria, Estonia, Finlanda, Lituania, Franța
și Ungaria.
Ediția 2017 a Festivalului Filmului European din Timișoara
va fi inaugurată cu Cealaltă parte a
speranței (Finlanda, 2017, r. Aki Kaurismäki), o comedie al cărei umor
parcurge întregul spectru: de la ironia fină, abia sesizabilă, până la hohote
de râs provocate de umorul special scandinav, „sec ca o vodcă finlandeză”.
Filmul a deschis pe 4 mai ediția din București, ca premieră națională în România,
și este filmul de gală în toate cele 5 orașe ale Festivalului.
„Filmul de gală nu
este doar foarte apreciat pentru calitatea sa artistică, dar are mai ales capacitatea
de a atrage atenția asupra uneia dintre temele de mare actualitate pe agenda
publică europeană: migrația. Ca să parafrazez cuvintele lui Kaurismaki de la conferința
sa de presă de la Berlin, după primirea Ursului de Argint, filmele nu pot să
oprească un război, dar pot să prevină conflicte și să faciliteze armonizarea
diferențelor prin dezbatere.” Liliana Țuroiu, președintele Institutului
Cultural Român.
În selecția de la Timișoara un loc aparte revine celor două filme românești, dintre care
unul în avanpremieră națională: Povestea
iubirii (r. Radu Mihăileanu, 2016), primul film în limba engleză a
regizorului, și beneficiind de o distribuție prestigioasă, printre care renumiții
Derek Jacobi și Elliott Gould. Ultima zi
(r. Gabriel Achim, 2016), tot un film nou, premiat cu Premiul Zilelor Filmului
Românesc pentru secțiunea lungmetraj la TIFF 2016, este o comedie neagră, un
film neașteptat și îndrăzneț, un „thriller comic, interior”, așa cum îl
caracterizează însuși regizorul, care va
fi prezent la proiecția din 28 mai, ultima zi a Festivalului.
Ambasadorul ediției 2017 a FFE, Paul Negoescu, este autorul spotului de promovare.
vineri, 12 mai 2017
Lampa lui Aladin si Cinemateca Banatului
Principalele declaratii de la masa rotunda organizata ieri de asociatia DocuMentor, la care au participat Mona Musca (Ministru al Culturii in perioada in care se pregatea Sibiu - Capitala Culturala Europeana), Ada Solomon (producator de film), Alexandru Solomon (regizor si directorul festivalului One World Romania), Calin Meda (producator), Lucian Ionica (profesor universitar si cineclubist cu state vechi), Ion Ieremia (regizor si consilier local), doi reprezentanti ai Asociatiei Timisoara Capitala Culturala, doi organizatori Ceau, Cinema! si viceprimarul Timisoarei, Dan Diaconu, jurnalisti, iubitori de film si moderata de Florin Iepan (regizor, producator):
Mona Musca (catre viceprimarul Dan Diaconu): "Dumneavoastra aveti acum Lampa lui Aladin in mana: Timisoara Capitala Culturala Europeana. Lampa asta trebuie pusa sa functioneze. Timisoara nu va mai avea o asemenea ocazie de exceptie cand poate intr-adevar sa puna pe picioare si infrastructura culturala si sa ajute cultura independenta sa infloreasca si sa explodeze de-a dreptul.
Nu as vrea sa spun public niciodata cum am procedat la Sibiu pentru a forta lucrurile pentru bani, dar va spun ca se poate... Ocazia aceasta este unica si aveti o bafta nemaipomenita. Iar sectorul cultural independent ar putea excela acum si ca infrastructura, si ca productie culturala. Pentru ca dumneavoastra ( Primaria, n.n. ) nu faceti productie culturala, trebuie doar sa creati un cadru...".
Dan Diaconu:
"Din pacate, nici anul acesta nu stam foarte bine cu finantarile proiectelor culturale. Nu din punct de vedere al sumelor. Sumele pe zona independenta au crescut de la 1.200000 la 2.800000 lei, dar cu timing-ul stam foarte prost, din cauza bugetului national tarziu aprobat. Avem o sesiune pentru anul in curs la care se depun proiecte intre 5 si 25 mai, ceea ce e total nefericit. Logic ar fi sa gandim in termen de finantari multianuale. Atat putem legal in momentul de fata."
"Nu am recuperat inca niciun metru patrat din cinematografe (in ciuda victoriei in instanta, n.n.). Dincolo de ordonanta de anul trecut care spune ca RADEF-ul trebuie sa predea aceste cinematografe catre autoritatea locala, avem decizie si de la Inalta Curte. Am ajuns la faza de executare silita cu RADEF: adica obligatia de predare-primire. Sa vedem ce spune executorul, in cat timp. E o decizie de Inalta Curte, adica nu mai e vorba de o simpla lege. De la RADEF pur si simplu ni se raspunde, in mare, "noi nu suntem de acord cu legea, asa ca vom vorbi la comisia din Parlament".
E vorba de 9 cinematografe.
"Cu Studio vom intra din nou in proces, dupa ce am reusit sa-l scoatem din proprietatea privata foarte ciudata in care ajunsese si unde am reusit sa anulam contractul de dare in plata. Statul roman trebuia sa reintre in CF-ul de la Studio si ulterior sa il predea. Nu s-a intamplat. O sa incepem un nou proces pentru a fi preluat de noi. Din pacate suntem in situatia asta in care in jumatate din cinematografele din Timisoara functioneaza biserici, clinici medicale, cluburi."
Alexandru Solomon
"Eu cred ca sectorul independent ar putea sa devina un aliat. Si nu vorbesc de sectorul independent din Timisoara sau din Banat. E o cauza la care oamenii care lucreaza cu film si cu spectacole independente ar vibra in mod sigur, peste tot in tara asta si ar putea aduce o presiune civila. Sigur ca ar trebui sa existe o perspectiva si vizavi de ce se va intampla cu acesta sali, pentru ca ce s-a intamplat inclusiv cu sala Capitol nu incurajeaza sectorul independent, ci sectorul cultural de stat, care oricum e bine finantat."
Dan Diaconu:
"Ne-am asumat prin dosarul de candidatura un cinematograf de arta, probabil Studio -daca ajunge in timp util- daca nu, probabil Timisul. Restul cinematografelor vor fi transformate in centre culturale de cartier, cu capacitati de proiectie. Oricum, cu obligatia de a face proiectii saptamanale."
Florin Iepan
"Sunt un vechi operator independent si un iubitor al zonei independente. Pe fond stiti ca si data trecuta am zis ca angajamentul Primariei fata de cultura de stat creste exponential de la an la an in timp ce sectorul independent ramane in urma, dar de data asta o sa va surprind cu o propunere. Pentru ca si noi, independentii, trebuie sa fim realisti si sa vedem scopul final.
As merge pe o infiintare a unei institutii de cultura in subordinea Primariei, dupa modelul Filarmonicii sau al teatrelor. Sa fie o institutie clara, cu schema de personal, de investitii, cheltuieli, dar care trebuie gandita pe o formula mult mai moderna. Nu doar o simpla sala de cinema, ci sa aiba o redactie de curatori, oameni angajati sa se ocupe in permanenta de activitatile de acolo. Poate fi un cluster de activitati, un spatiu de arhivare a filmelor din zona. Ma gandesc la ideea de Cinemateca Banatului.
Ar putea fi o institutie pe care Primaria ar pune-o pe harta culturala pentru urmatorii 20 - 50 de ani. In felul acesta am taia acest nod gordian "cine face" si cu ce bani. Ar fi o instituţie prin care Timişoara ar demonstra că filmul şi cinematograful are acelaşi statut ca şi teatrele, dansul, muzica simfonică şi alte activităţi culturale."
Inevitabil, s-a discutat si despre decizia aducerii festivalului de film de la Medias
Dan Diaconu:
"Aşa cum l-am văzut eu ca festival mi s-a părut o oportunitate pentru Timişoara. Dar în toate discuţiile pe care le-am avut spuneam că se va intampla in masura in care va deveni un festival al intregii comunităţi locale din zona cinematografiei.
Florin Iepan
Dar n-ati discutat cu comunitatea locala. Si ati fost acolo vreodata, la festival, sa vedeti anvergura lui?
Calin Meda
Sunt festivaluri peste tot. Cum ati ajuns la Medias? Sunt festivaluri si la Arad. Cum s-a ajuns la ideea asta?
Dan Diaconu:
Decizia a fost luată într-un timp relativ scurt. Reprezentanţii festivalului au venit aici şi au prezentat proiectul. El va exista dacă e dorit de comunitate, dacă nu e dorit, nu va exista si se va desfasura in alta parte. Această finanţare apare pe agenda culturală a Casei de Cultură, adica organizatorul e Casa de Cultura. Putea fi organizat. Nu sunt un om care sa tina la o idee la nesfarsit. Am văzut că in mare parte nu întruneşte acceptul comunităţii."
Ada Solomon:
Pana una alta, ce se vede din afara e ca cineva care nu are o traditie aici, in conditiile in care exista lucruri cu traditie, a primit niste bani pe care-i va cheltui anul asta asa. Daca nu va rezista, nu va rezista, dar a primit mult mai mult decat cei de aici. Cred ca e sanatos pentru orice comunitate sa existe cat mai multe evenimente si cat mai diverse, dar e foarte nesanatos ca discrepanta intre felul in care sunt sustinute unele si altele sa fie atat de mare. Iertati-ma ca imi permit sa judec, dar asa s-a vazut. E pacat de eforturile celor care au incercat sa construiasca intr-un oras care, inca o data, nu are cinema de ani de zile, care au reusit sa isi construiasca un public, o participare si un interes. E foarte neplacut, aproape descurajator, ca sa nu zic umilitor, cand vezi ca eforturile tale sunt ignorate.
Mona Musca
E asa un pic de infidelitate. Ca in casnicie, cu amanta care e mai frumoasa. Stiti, in bucataria frantuzeasca sunt trei secrete: unt, unt, unt...In chestia cu Capitala Culturala Europeana si in general cu banul public exista, tot asa, trei ingrediente: transparenta, transparenta, transparenta. Cred ca asta a deranjat foarte mult. Daca se facea un concurs, si veneau ei si altii, nu cred ca era nici cea mai mica problema.
Despre evenimentul de ieri, pe care il consideram necesar si salutar, mai puteti vedea aici si aici.
foto: Stefan Both
Abonați-vă la:
Postări (Atom)