miercuri, 7 mai 2014

Amazing Spider-man 2: Bune vs Rele

Pentru ca Amazing Spider-Man 2 ruleaza de cateva zile in cinematografe iar in SUA e lider de box-office ne facem putin timp pentru a grava electronic cateva informatii utile celor care nu sunt inca siguri daca sa-l vada ori ba. La fel ca acum doi ani, voi aprecia filmul sistematic, “cu bune si rele”, asa incat oricine sa poate judeca pentru sine daca se ridica sau nu la nivelul pretentiilor din titlu. Asa ca atentie, urmeaza o zona cu SPOILERE!.

Chestii bune:


1. Chimia naturala care exista intre Andrew Garfield si Emma Stone a fost apreciata si in filmul precedent si o putem pune pe seama faptului ca cei doi sunt un cuplu si in viata reala. Iar Mark Webb se descurca bine in a filma tineri in situatii jenante, comice, romantic-sentimentale cu tot bagajul de ticuri verbale si gesturi aferente. Singura problema e ca scenariul e atat de stufos incat povestea lor e sufocata si are o cursivitate indoielnica iar Peter Parker oscileaza intre un emoid, un tip super-cool si un stalker. In plus, joaca de-a indecizia vreme de 2 ore devine cam plictisitoare.

2. Scena introductiva a Omului Paianjen, penduland printre cladirile new-yorkeze in cautare de infractori. Pe ecranul de cinema imaginea e grozava, miscarile naturale, fluide, fizica realista cu mici detalii ca un falfait de costum care nu mai trimite direct la un spandex digitalizat. Senzatia de spatiu si aer liber e impresionanta, filmarea POV absolut captivanta. Si felul in care eroul ii captureaza pe talharii condusi de Paul Giamatti e inventiv, amuzant, putin verosimil dar total desprins din comics.

3. Probabil receptiv la criticile ca primului film i-au cam lipsit scenele epice de actiune, cel de-al doilea ofera cu varf si indesat momente de distrugere virtuala la scara grandioasa. Unul din cei trei dusmani pe care-i infrunta eroul este Electro (intruchipat de Jamie Foxx) iar lupta lor din Times Square e destul de spectaculoasa. Mai mult, Mark Webb reuseste sa foloseasca mai bine efectele pentru a exprima cum functioneaza ascutitul ‘simt paianjenului’ aplicand tehnica bullet-time si dand de inteles cum are de gand sa salveze Spider-Man o gramada de oameni pe cale de a fi electrocutati.


4. Moartea lui Gwen era indelung asteptata si imposibil de evitat. A fost prevestita atat de discursul ei de absolvire ceva cam funest (cineva il compara cu a scuipa sange intr-o batista la inceputul unei melodrame victoriene) cat si de faptul ca Peter incerca s-o indeparteze de el pentru a nu face din ea o tinta pentru dusmanii sai. In ciuda anticiparii ei am nutrit speranta ca poate va scapa in filmul asta iar atunci cand ea s-a produs a fost extrem de cruda, socanta chiar si dramatica. Felul in care Gwen cade dintr-un turn cu ceas si e prinsa cu o fractiune de secunda prea tarziu e artistic executat (cu pinza paianjenului deschizandu-se printre roti dintate si angrenaje dupa ea, in slow motion, intocmai ca o mana salvatoare intarziata si trupul ei ricosand in momentul impactului) dar nu mai putin brutal si eficient. E a doua oara cand Peter cauzeaza indirect moartea cuiva apropiat iar asta, teoretic, iar fi acentuat sentimentul de vinovatie din filmele urmatoare daca nu se insinua ca Gwen si-a facut-o cu mana ei.


Chestii nasoale:


1. Scenariul lui Roberto Orci si Alex Kurtzman e o aiureala, supra-incarcat de ploturi si sub-ploturi, determinate atat de nevoia de introdus indicii si premize, de construit universul pentru urmatoarele filme (doua Spider-Man si doua spin-off-uri) cat si de dorinta de a supra-compensa actiunea subtire din primul film. Firul principal ramane relatia de iubire dintre Peter si Gwen supusa in mod repetat ezitarilor lui Peter de lua o decizie: isi tine promisiunea facuta tatalui lui Gwen de a sta deoparte sau si-o incalca si spera sa fie totul bine. Apoi misterul nerezolvat al mortii parintilor lui Peter, al carui tata lucra pentru Oscorp inginerind genetic niste paianjeni radioactivi cu capacitati regeneratoare. Apoi angajatul obscur si frustrat Max ce va deveni in urma unui accident supervillain-ul Electro. Apoi introducerea lui Harry Osborn, preluarea corporatiei Oscorp si parcurgerea rapida si stupida a drumului catre spiridusul zburator. Multe lucruri aruncate la bataie dar tratate superficial si rapid, unele absolut ilogic cum ar fi degradarea rapida a sanatatii lui Harry Osborn, ‘febra sangelui’ si decizia lui de a folosi serul de paianjen indiferent de consecinte.


2. Natura lui Spider-man este total alterata in al doilea film. In toata istoria sa, Spidey a reprezentant un adolescent obisnuit, chiar tocilar, care in mod accidental capata puteri supra-umane si apoi decide sa le foloseasca in apararea binelui. In felul asta tanarul invata sa actioneze cu forta dar si cu responsabilitate, maturizandu-se fara puterile divine ale Kryptonului sau miliardele lui Bruce Wayne. In ultimul film se introduce ipoteza ca tatal sau, savant genial, a codificat parti din propriul ADN in paianjenul radioactiv care l-a muscat pe Peter si asa se explica de ce a fost transformat. Era compatibil. Era Ales. Era menit sa devina Spider-man, chestie care elimina potentialul de identificare a oricaui tocilar de 12 ani cu un astfel de super-erou. Doar Peter Parker putea deveni Spider-man! Sic!

3. Ticalosii din film sunt complet ridicoli. Dupa trilogia Dark Knight si ce se intampla in studiourile Marvel nu-ti mai permiti sa faci filme cu rai de teapa lui Mr. Freeze din Batman & Robin. Personajul Harry Osborn e ratat in ciuda unei distributii inspirate. Dane Dehaan e indeajuns de creepy pentru a convinge ca ascunde in interior un potential psihopat, detine intensitatea emotionala pentru a umaniza o scena dar prapastia de la pustiul cordit, isteric si cu daddy issues, pana la dementul ucigas cu frizura de lepricon e imposibila. Filmul face saltul doar pentru a-l aduce in scena pe Green Goblin cu o instalare mai devreme. Si cat de stupid e pentru seful unei corporatii lidera in genetica si aplicatii militare sa cerseasca sangele lui Spider-man de parca ar avea puteri magice.


4. Personajul Max/Electro e o caricatura care da bine pe sticla dar in momentul in care deschide gura orice urma de amenintare reala dispare. Inainte un angajat de geniu dar inadaptat social care vede in orice amabilitate o validare a propriei existente mizere, dupa accidentul voltaic Jamie Foxx dispare complet sub invelisul digital si vocea sintetizata ale unui razbunator scurt-circuitat. E un exemplu trist de potential irosit, intrucat Electro arata spectaculos (zici ca-i nepotul lui Dr. Manhattan din Watchmen), poseda o forta considerabila dar replicile rostite sunt caraghioase iar scenele de lupta, desi intense, nu par prea periculoase pentru erou. Chiar si sub acest aspect seria lui Sam Raimi iese mai bine: cand Spidey era lovit, fragilitatea lui se simtea. Nu era invulnerabil, ci rezistent si capabil de vindecare rapida. Iar dupa o lupta sangera si avea costumul ferfenita nu doar “putin murdar”.

5. Talent irosit. Paul Giamatti apare in 2 scene, cunoscute deja din trailer, striga niste replici penibile cu accent rusesc si asta-i tot! Felicity Jones, la fel, doua scene in care e ceva receptionista sau asistent manager la Oscorp. Nici macar nu face cafeaua sau altceva util. Insuficient exploatata e si Sally Field, matusa din primul film si singura ruda a lui Peter ramasa in viata. Foarte talentata, femeia ofera o reazam emotional si dramatic autentic unui film construit parca fara pasiune si pricepere, doar din nevoie. Dar chiar si ea devine enervanta din pricina replicilor de sertar si a grijei excesive care apare ca o sacaiala fara noima. In cazul sau, mai putina vorbarie era mai utila.

6. Lipsa unui ritm sau a unei structuri inchegate. Filmul apare doar ca o adunatura de scene, cateva bine executate, altele complet inutile (vezi prologul), cu tonalitate diferita si care nu se leaga nicicum.

7. Muzica. A observat cineva ca Hans Zimmer a facut coloana sonara? Bineinteles, in colaborare cu Pharell si chitaristul de la The Smiths, Johnny Marr. Eu am ratat complet acest aspect. Practic n-am retinut nimic special din soundtrack iar asta probabil pentru ca suna foarte mult cu ce-a facut Zimmer pentru Dark Knight si Man of Steel. Insa cumva mai diluat, mai ironic, mai de cartier.. Mai la misto, adica.

8. Lipsa de continuitate a unor fire din primul film. Ma intrebam la sfarsitul primului Amazing.. care a fost rostul indianului din limuzina (jucat de Irrfan Khan). Inca n-am aflat. Iar scena de dupa credits de acum doi ani trimitea catre un misterios personaj pe care inca nu l-au explicat (zvonurile tintesc catre The Gentleman, unui din super-villainii pregatiti pentru Sinister Six). E clar ca cei de la Sony Pictures se grabesc sa recupereze in lupta cu Marvel dar modul in care o fac e deprimant. Inca nu inteleg ca un film cu super-eroi bazat pe comics trebuie tratat cu aceeasi grija ca orice alta drama originala si ca nu e suficient sa atasezi un titlu ‘amazing’ si o distribuitie interesanta de actori ca sa produci o fundatie solida pentru o franciza de 15-20 de ani, cum au rivalii lor in minte.

3 comentarii:

  1. The Amazing Spider Man este Marvel!!!

    http://marvel.com/movies/movie/211/the_amazing_spider-man_2

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Personajul Spider-man este proprietate Marvel dar drepturile de ecranizare au fost cedate in anii '90 catre Columbia/Sony Pictures si doar ei sunt indreptatiti sa faca filme cu el. In anii 2000 s-au format Studiourile Marvel care au inceput ofensiva de recuperare a proprietatilor cedate de Marvel Comics (intre care si X-men si Fantastic Four). Pentru a nu pierde drepturile asupra Spider-man cei de la Sony au grabit reboot-ul francizei la nici 10 ani de la filmele lui Sam Raimi. Asadar Amazing nu are in spate un studio preocupat de continuitate, autenticitate, seriozitate ci doar de exploatat o franciza. Se simte prea tare interesul comercial in acest film si mai deloc grija paternala a celor de la Marvel fata de "copiii" lor.

      Pentru detalii asupra drepturilor de ecranizare http://www.thegeektwins.com/2014/02/visual-guide-to-marvel-character-movie.html

      Ștergere
  2. pana la urma cam asa a fost, cat de greu e sa tragi un pic mai tare la scenariu! ca am vazut ca se poate in primele 2 filme.

    RăspundețiȘtergere

Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.