joi, 22 mai 2014
Maidanul ucrainean, adus de Sergei Loznitsa la Cannes
Se poate filma o revoluţie, în direct, cu camera fixă? Poate privitorul să
se simtă cu adevărat părtaş şi implicat în evenimente, câtă vreme are parte
doar de o vedere panoramică a unei secţiuni? Fără close-up-uri, fără mişcări ale
camerei care să imite mişcările haotice ale mulţimii. Sergei Loznitsa se
încăpăţânează să demonstreze că da. Documentarul lui despre protestele de
stradă din Kiev, urmărite din noiembrie 2013 până în ianuarie 2014, a fost
proiectat în afara competiţiei într-o sală mică la Cannes,
care s-a umplut până la refuz. Mulţi dintre jurnaliştii clasaţi pe treptele
inferioare ale ierarhiei culorilor la Cannes (unde badge-urile roz şi albe au prioritate la intrarea în sală, iar cele albastre şi galbene intră doar dacă mai sunt
locuri) au rămas afară.
Însă entuziasmul cu care s-au înghesuit spectatorii la Maidan a pălit pentru o parte dintre ei, la scurt timp după
începerea proiecţiei. Cu aer de work-in-progress şi alură de material filmat
brut, neşlefuit, Maidan nu oferă
prea multe pentru spectatorul obişnuit cu dramatizări artistice ale istorie, de
tip Discovery Channel. Cadrele par adesea mult prea lungi, la început nu e clar ce şi unde se
întâmplă sau cine participă, nu există o voce din off care să lămurească
lucrurile. Ci doar vreo 2-3 cadre cu text în care se dau explicaţii minimale.
Documentarul lui Loznitsa cere timp şi răbdare. El pare să urmeze fidel
dorinţa autorului de a nu interveni cu nimic pentru a trunchia realitatea sau
ficţionaliza evenimentele. Loznitsa îşi plasează pur şi simplu camera în
diverse puncte din celebra piaţă din Kiev, şi lasă mersul evenimentelor să
vorbească de la sine. Oferă o felie de realitate brută, prea puţin finisată de
foarfeca unui monteur. Iar filmul acumulează tensiune gradual. De la
manifestaţiile paşnice, la care participă oameni de toate vârstele, filmul
înregistrează lent tranziţia spre violenţă şi represiune sângeroasă.
Drumul Adinei Baya la ediţia a 67-a a Festivalului de la Cannes a fost pavat de Plenimax Construcţii.
Drumul Adinei Baya la ediţia a 67-a a Festivalului de la Cannes a fost pavat de Plenimax Construcţii.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.