luni, 19 octombrie 2009
Caotica Ana (2007)
Caótica Ana este o calatorie de auto-descoperire a unei tinere fete, realizat intr-o nota foarte personala de Julio Medem, un al treilea film care are in prim plan un personaj inspirat de sora sa Ana (dupa Los amantes del Círculo Polar si Lucía y el sexo). Moartea tragica a Anei Medem se pare ca l-a afectat destul de mult pe Julio, acesta plonjand artistic intr-o poveste despre moarte, iubire si reincarnare. Tanara Ana (Manuela Velles) e un spirit liber si visator care traieste intr-o "grota" din Ibiza impreuna cu tatal ei, pictand peretii pesterii cu usi inchise si tablouri cu peisaje sahariene. Talentul ei de pictorita e descoperit de o patroana a artelor frumoase care-i propune sa se mute la Madrid intr-o casa cu alti tineri artisti. Acolo il cunoaste pe Said, un barbat chinuit de vise stranii si care pare sa transmita in picturile sale aceeasi simbolistica ca si Ana. Parca ar folosi acelasi izvor de inspiratie. Cei doi devin imediat unu de parca toata viata s-au cautat. Lucrurile se complica cand Ana e hipnotizata de Anglo si incepe sa vorbeasca un dialect arab socand pe toata lumea si mai ales pe Said care dispare din viata ei. Drept urmare la insistentele lui Anglo si a prietenei Linda, care documenteaza video toate sedintele, Ana sufera regresii hipnotice repetate in care retraieste momente intense din alte vieti, in speta iubirea si moartea.
Filmul e impartit pe capitole de la 10 - 0 asemenea unei numaratori ce precede o hipnoza deci nu are un fir narativ liniar ci e mai degraba o aglomerare de momente haotice din viata Anei. Medem introduce tot felul de elemente bizare, marea, soarele, reincarnarea, mult simbolism (vezi usile inchise din tablouri si tentativele de acces al subconstientului) plaja Ibizei si desertul Saharei, misticism amero-indian, problema Irak-ului si face astfel un ghiveci care nu place deloc la critici. Pe mine insa m-a cucerit frumusetea filmului, cu peisajele sale minunate din Spania, Africa si State filmate in digital HD, culorile vii, tablourile afisate peste tot (realizate chiar de Ana Medem, sora regizorului), muzica superba si dezinvoltura Manuelei Velles, o debutanta in rolul Anei.
Caotica Ana poate parea o amestecatura de idei, o pierdere a lui Medem in propriul stil incercand sa spuna prea multe deodata, o ratare, dar nimic nu poate sa schimbe faptul ca e un film puternic vizual si emotionant. E ca o invalamasela de ganduri care nu au sens decat pentru autorul lor, iar Julio le portretizeaza intr-un suprarealism ciclic: scenele de inceput si final sunt metaforice, prima cu uliul care insfaca porumbita trantind-o la pamant insangerata e de mare impact, iar ultima cu "porumbita" Ana rahatindu-l exemplar pe "vulturul" politic newyorkez responsabil de morti nevinovate, e destul de pretentioasa pentru a o clasa ca fiind "poetica". Dar, in definitiv, artistul face ce vrea cu arta lui si daca Julio Medem a vrut sa inchine un film sorei sale abordant transmigratia sufletelor si a refugiatilor in aceeasi pelicula cine suntem noi sa-l condamnam. Eu unul am fost chiar impresionat. Cred ca muzica e de vina (mai ales Tiempo y Silencio - Cesarea Evora si Pedro Guerra).
Trailer
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Eu unul, dacă este să mă raportez la "Lucia...", acesta este un eşec. În Lucia, toate trimiterile simbolice erau foarte bine legate, neexistând parcă anumite gapuri între momente (pe care de alfel le-ai remarcat şi tu). Cu alte cuvinte, marea, luna, peisajele alea aride erau parte intrinsecă a filmului pe când în "Caotica Ana" "haotic" nu este numai personajul ci întreaga umplutură care din păcate te aruncă şi pe tine într-un haos din care trebuie să faci mari eforturi să ieşi. "Lucia..." era subtil, fin iar toate elementele alea de realism magic (Medem a avut viziune, dar pe care se pare că şi-a uitat-o în congelator acum) erau încântătoare. În "Caotica Ana", a vrut să spună mult iar pe multul ăsta l-a împărţit în feliuţe mici dar neraportându-le niciodată la întreg (adică cum vor arăta ele, în final, când vor fi puse cap la cap). :)
RăspundețiȘtergereEu am vazut "Lucia..." acu mult timp cand nu stiam cine e Medem si nu mai imi amintesc multe din el. Asa ca nu ma pot raporta. Am oservat ca multe cronici ataca Caotica Ana pentru lipsa congruentei ideilor din el, dar altii se declara pur si simplu fascinati de imagine. Eu m-am bucurat vazand filmul, mi-a intrat sub piele. Poate daca privim critic ne gandim ca putea iesi ceva mult mai bun, raportandu-ne la munca anterioara. Mai am de vazut "Los amantes..." si poate revad Lucia. Ar merita.
RăspundețiȘtergereA, dacă este să vorbim de imagine, da, este un film grozav. Eu făceam referire la filmul ca întreg. Iar paralela cu "Lucia y el sexo" era doar ca să ne dăm seama că putea fi la fel de bun şi pe plan narativ. Cred. :)
RăspundețiȘtergere