miercuri, 17 iunie 2015

Dheepan şi lumile marginale ale lui Jacques Audiard

Deopotrivă adorat şi acuzat că prezintă o partitură pe placul gusturilor politice ale juriului, Jacques Audiard a luat cel mai important premiu la Cannes în acest an cu un film care nu se îndepărtează de sfera sa tematică predilectă. Adică cea a periferiei, a marginilor societăţii franceze, în care trăiesc – uneori la limita supravieţuirii – imigranţi şi mici infractori, destine aparent banale care oferă revelaţii neaşteptate. Printre blocurile sordide şi gri ale banlieue-urilor, unde lipsa de speranţă şi mafia traficanţilor de droguri sunt răspândite endemic.



Dincolo de tematica obişnuită, Dheepan beneficiază de un ingredient-cheie: un personaj central cu o putere magnetică de a te ţine alături de firul poveştii. Povestea actorului care îl joacă e cel puţin la fel de captivantă ca filmul în sine. Recrutat în armata separatist-teroristă a „tigrilor tamil” din Sri Lanka pe când era încă adolescent, acesta şi-a petrecut câţiva ani din viaţă într-un război sângeros de gherilă. În cele din urmă a reuşit să emigreze în Franţa, unde finalmente s-a lansat ca romancier. Însă nu înainte de a experimenta existenţa la periferia urbană. În rolul său din film, traseul pe care îl parcurge e unul foarte similar.



Pentru a scăpa de războiul civil din Sri Lanka, Dheepan, personajul ce dă numele filmului, face rost de trei paşapoarte şi de o familie de împrumut – o nevastă şi o fiică proaspăt culese dintr-o tabără de refugiaţi – şi caută să obţină azil politic în Franţa. Succesul demersului său e bazat pe un lanţ dens de minciuni. Minte cu privire la numele său, la trecutul din armată, la relaţia de rudenie cu cele două femei. În cele din urmă, e primit de statul francez împreună cu „familia sa” şi plasat într-o suburbie mizeră, unde primeşte un job de administrator-bun-la-toate într-un bloc ce serveşte drept sediu pentru traficanţi de droguri. Deşi iniţial îşi priveşte cu uşurare noua viaţă, departe de ororile câmpului de luptă, curând realizează că războiul de gherilă de acasă e înlocuit aici cu unul urban, între clanurile mafiote rivale. Deziluzia şi disperarea ce se instalează gradual sunt privite în paralel cu relaţia pe care Dheepan o dezvoltă cu nevasta şi fiica de împrumut.

Conflictele culturale ce marchează lumea imigranţilor, pe fondul sărăciei şi al violenţei, ca teme deja obişnuite pentru Audiard, reapar sub noi faţete în scenariul din Dheepan. Filmului îi lipseşte naraţiunea groasă, supraetajată din Un prophete şi suspansul, pericolul perpetuu şi emoţiile răvăşitoare din De rouille et d’os. Dheepan combină câte ceva din toate acestea, dar „în doze mai mici”. Şi reuşeşte să facă un statement puternic prin jocul actoricesc şi prin temele atinse, chiar dacă finalul fericit derapează un pic spre neverosimil.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu