duminică, 7 iunie 2015
Corespondențe TIFF (II)
Ultima zi de TIFF. Răzvan e încă acolo. Și continuă jocul lui de redenumire a filmelor.
Ziua 5 – 2 iunie
Efekt Domina
L-aş denumi “Pana de curent”, fiindcă în Abhazia, o ţară mică din Caucaz,
penele de curent fac parte din viaţa de zi cu zi. Tot din cotidian face parte
şi jocul de domino pe care îl joacă cam toţi abhazienii sub oblăduirea ministrului
sportului care are apucături de diplomat german, adică e harnic şi modest.
Având ca scuză războiul de independenţă (purtat între anii 1991-1994),
locuitorii Abhaziei stau în casă şi joacă domino. Joacă atât de mult încât
ajung să îl transforme în sportul lor naţional, ocazie cu care organizează
Campionatul mondial de domino. Surprinzător, foarte multe ţări participă la
acest campionat care debutează cu o…pană de curent.
10.000 km (Long Distance).
Pentru mine – “Short Life”.
Film-jurnal, exact pe gustul meu. Ziua 1 – un cuplu din
Barcelona surprins în momente de intimidate. Ziua 2 – ea decide să plece pentru
un an în State pentru un proiect. Ziua 3 – el se enervează. Ziua 4 – lui îi
trece. Ziua 33 – dor imens. Ziua 130 – nervi, băutură, infidelitate. Ziua 200 –
despărţire, lacrimi. Ziua 235 – el în vizită la ea în State. Ea se enervează.
Băutură. Sex. Viaţa merge înainte. Punct. Şi de la capăt. Sau doar punct. Long
distance – Short distance. Life.
Life in a Fishbowl
Aspecte din viaţa, nici pe
departe monotonă, a unui orăşel din Islanda. Sau mai precis a 3 dintre
locuitori. Mori, un scriitor celebru, scufundat în depresie şi
băutură, cu un trecut care-l bântuie în permanenţă, are în sfârşit şansa să
iasă din trecut, publicând romanul-capodoperă-autobiografic “Viaţa într-un
acvariu”. Dar asta nu e suficient. Va trebui să îndrepte şi viaţa unei familii
care-i aminteşte de a sa. Şi cum în Islanda, toţi se cunosc unul cu altul prin
maxim două legături, destinele celor trei personaje se vor intersecta inevitabil. Titlul filmului mi s-a părut foarte potrivit, aşa că de data
asta îl lăsăm aşa.
Timbuktu
L-am văzut împreună cu un prieten ce fusese
acolo, înainte de conflict. Jihad – război sfânt dus cu locuitorii din Timbuktu, fie că e vorba de copii (care joacă la un moment dat “fotbal
fără minge”, aşa cum nuntaşii din “Nuntă mută” dansează fără muzică), de femei
(ce trebuie să poarte obligatoriu ciorapi) sau de bărbaţi (fără muzică, fără
distracţie, fără viaţă). Fotbalul fără minge îşi atinge
momentul de maxim paroxism atunci când o crimă (accidentală) are loc şi urmează loviturile de pedeapsă.
Remake, Remix, Rip-Off: About Copy Culture & Turkish
Pop Cinema
E filmul mult aşteptat de mine la TIFF. Şi n-am fost dezamăgit. I-aş zice Turkeywood, deşi mai nimerit ar fi Turkey Jungle. Cinematografia turcă a început în anii 60 să producă atât de
mult titluri (pe multe e greu să le numim filme), încât prin anii '80 au
rămas fără idei. Aşa că au început să copieze Hollywood-ul. Un film era făcut
într-o săptâmână. Unele cadre erau folosite în mai multe filme, iar
coloanele sonore din filmele americane erau inedit adaptate şi
combinate la Turkeywood. Imaginaţia scenariştilor şi regizorilor era suprasolicitată. Imaginaţi-vă o scenă dintr-un remake, remix rip-off turcesc: un super-erou
cu masca de Zorro, tricou de Superman şi centură de Batman prinde în gură o
sabie pe muzica introductivă din “Godfather” Şi multe, multe altele. (Text și poze: Răzvan Băloi)
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.