duminică, 7 iunie 2015

Corespondențe TIFF (II)

Ultima zi de TIFF.  Răzvan e încă acolo. Și continuă jocul lui de redenumire a filmelor.



Ziua 5 – 2 iunie

Efekt Domina

L-aş denumi “Pana de curent”, fiindcă în Abhazia, o ţară mică din Caucaz, penele de curent fac parte din viaţa de zi cu zi. Tot din cotidian face parte şi jocul de domino pe care îl joacă cam toţi abhazienii sub oblăduirea ministrului sportului care are apucături de diplomat german, adică e harnic şi modest. Având ca scuză războiul de independenţă (purtat între anii 1991-1994), locuitorii Abhaziei stau în casă şi joacă domino. Joacă atât de mult încât ajung să îl transforme în sportul lor naţional, ocazie cu care organizează Campionatul mondial de domino. Surprinzător, foarte multe ţări participă la acest campionat care debutează cu o…pană de curent.

10.000 km (Long Distance). 

Pentru mine – “Short Life”. Film-jurnal, exact pe gustul meu. Ziua 1 – un cuplu din Barcelona surprins în momente de intimidate. Ziua 2 – ea decide să plece pentru un an în State pentru un proiect. Ziua 3 – el se enervează. Ziua 4 – lui îi trece. Ziua 33 – dor imens. Ziua 130 – nervi, băutură, infidelitate. Ziua 200 – despărţire, lacrimi. Ziua 235 – el în vizită la ea în State. Ea se enervează. Băutură. Sex. Viaţa merge înainte. Punct. Şi de la capăt. Sau doar punct. Long distance – Short distance. Life.



Life in a Fishbowl 

Aspecte din viaţa, nici pe departe monotonă, a unui orăşel din Islanda. Sau mai precis a 3 dintre locuitori. Mori, un scriitor celebru, scufundat în depresie şi băutură, cu un trecut care-l bântuie în permanenţă, are în sfârşit şansa să iasă din trecut, publicând romanul-capodoperă-autobiografic “Viaţa într-un acvariu”. Dar asta nu e suficient. Va trebui să îndrepte şi viaţa unei familii care-i aminteşte de a sa. Şi cum în Islanda, toţi se cunosc unul cu altul prin maxim două legături, destinele celor trei personaje se vor intersecta inevitabil. Titlul filmului mi s-a părut foarte potrivit, aşa că de data asta îl lăsăm aşa.

Timbuktu 

L-am văzut împreună cu un prieten ce fusese acolo, înainte de conflict. Jihad – război sfânt dus cu locuitorii din Timbuktu, fie că e vorba de copii (care joacă la un moment dat “fotbal fără minge”, aşa cum nuntaşii din “Nuntă mută” dansează fără muzică), de femei (ce trebuie să poarte obligatoriu ciorapi) sau de bărbaţi (fără muzică, fără distracţie, fără viaţă). Fotbalul fără minge îşi atinge momentul de maxim paroxism atunci când o crimă (accidentală) are loc şi urmează loviturile de pedeapsă.

Remake, Remix, Rip-Off: About Copy Culture & Turkish Pop Cinema 

E filmul mult aşteptat de mine la TIFF. Şi n-am fost dezamăgit. I-aş zice Turkeywood, deşi mai nimerit ar fi Turkey Jungle. Cinematografia turcă a început în anii 60 să producă atât de mult titluri (pe multe e greu să le numim filme), încât prin anii '80 au rămas fără idei. Aşa că au început să copieze Hollywood-ul. Un film era făcut într-o săptâmână. Unele cadre erau folosite în mai multe filme, iar coloanele sonore din filmele americane erau inedit adaptate şi combinate la Turkeywood. Imaginaţia scenariştilor şi regizorilor era suprasolicitată. Imaginaţi-vă o scenă dintr-un remake, remix rip-off turcesc: un super-erou cu masca de Zorro, tricou de Superman şi centură de Batman prinde în gură o sabie pe muzica introductivă din “Godfather” Şi multe, multe altele. (Text și poze: Răzvan Băloi)




Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.