miercuri, 17 iunie 2015
Dheepan şi lumile marginale ale lui Jacques Audiard
Deopotrivă adorat şi acuzat că prezintă o
partitură pe placul gusturilor politice ale juriului, Jacques Audiard a luat
cel mai important premiu la Cannes în acest an cu un film care nu se
îndepărtează de sfera sa tematică predilectă. Adică cea a periferiei, a
marginilor societăţii franceze, în care trăiesc – uneori la limita
supravieţuirii – imigranţi şi mici infractori, destine aparent banale care
oferă revelaţii neaşteptate. Printre blocurile sordide şi gri ale banlieue-urilor, unde lipsa de speranţă şi
mafia traficanţilor de droguri sunt răspândite endemic.
Dincolo de tematica obişnuită, Dheepan beneficiază de un
ingredient-cheie: un personaj central cu o putere magnetică de a te ţine
alături de firul poveştii. Povestea actorului care îl joacă e cel puţin la fel
de captivantă ca filmul în sine. Recrutat în armata separatist-teroristă a
„tigrilor tamil” din Sri Lanka pe când era încă adolescent, acesta şi-a
petrecut câţiva ani din viaţă într-un război sângeros de gherilă. În cele din
urmă a reuşit să emigreze în Franţa, unde finalmente s-a lansat ca romancier.
Însă nu înainte de a experimenta existenţa la periferia urbană. În rolul său
din film, traseul pe care îl parcurge e unul foarte similar.
Pentru a scăpa de războiul civil din Sri Lanka, Dheepan,
personajul ce dă numele filmului, face rost de trei paşapoarte şi de o familie
de împrumut – o nevastă şi o fiică proaspăt culese dintr-o tabără de refugiaţi
– şi caută să obţină azil politic în Franţa. Succesul demersului său e bazat pe
un lanţ dens de minciuni. Minte cu privire la numele său, la trecutul din
armată, la relaţia de rudenie cu cele două femei. În cele din urmă, e primit de
statul francez împreună cu „familia sa” şi plasat într-o suburbie mizeră, unde
primeşte un job de administrator-bun-la-toate într-un bloc ce serveşte drept
sediu pentru traficanţi de droguri. Deşi iniţial îşi priveşte cu uşurare noua
viaţă, departe de ororile câmpului de luptă, curând realizează că războiul de
gherilă de acasă e înlocuit aici cu unul urban, între clanurile mafiote
rivale. Deziluzia şi disperarea ce se instalează gradual sunt privite în
paralel cu relaţia pe care Dheepan o dezvoltă cu nevasta şi fiica de împrumut.
Conflictele culturale ce marchează lumea imigranţilor,
pe fondul sărăciei şi al violenţei, ca teme deja obişnuite pentru Audiard, reapar
sub noi faţete în scenariul din Dheepan.
Filmului îi lipseşte naraţiunea groasă, supraetajată din Un prophete şi suspansul, pericolul perpetuu şi
emoţiile răvăşitoare din De rouille et d’os. Dheepan
combină câte ceva din toate acestea, dar „în doze mai mici”. Şi reuşeşte să
facă un statement puternic prin jocul
actoricesc şi prin temele atinse, chiar dacă finalul fericit derapează un pic
spre neverosimil.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.