duminică, 8 septembrie 2013

The Kings of Summer (2013)

‘My house, my rules!

rating: Brainwash


Probabil ca fiecaruia din noi, in anii zbuciumati ai tineretii si in urma unor discutii mai aprinse cu parintii, i-a trecut prin minte sa fuga de-acasa. Dar n-a facut-o, fie din lasitate, fie din grija pentru echilibrul psihic al “batranilor”, fie pentru ca asemenea ganduri trec imediat ce presiunea care le-a generat dispare. The Kings of Summer e unul din acele filme care abordeaza acest subiect, al eliberarii tinerilor de sub autoritatea paternala prin fuga de acasa, idee care chiar daca nu e noua, e cel putin tratata intr-un mod interesant. Filmul, care a fost si in competitie la Sundance, marcheaza debutul lui Jordan Vogt-Roberts si dezvaluie un regizor preocupat deopotriva de relatiile inter-umane, jucandu-se cu profunzimea sau stangacia lor, dar si de libertatea salbatica a naturii si felul in care odata incadrata de obiectivul camerei, aceasta dezvaluie o anume frumusete poetica.


Tinerii “regi” din acest film sunt 3 liceeni fugiti de-acasa. Joe (Nick Robinson) are un tata sever si nu mai suporta regulile casei. Patrick e tovarasul lui cel mai bun insa are niste parinti intruzivi care-l trateaza ca pe-un baietel. Amandoi in sinea lor nutresc o dorinta sincera de evadare care va lua o forma concreta in clipa in care Joe, intorcandu-se de la petrecere, se rataceste prin padure si da peste o poiana retrasa care in miezul noptii are un efect magic asupra lui. Impreuna cu Patrick si ciudatul Biaggio, un pusti care, dupa propriile cuvinte, ‘nu se vede ca avand un gen anume’, Joe ridica in mijlocul padurii, din resturi si materiale abandonate, un loc de refugiu din care sa porneasca intr-o calatorie spre maturizare.



Curand insa devine clar faptul ca in vreme ce Biaggio e multumit sa fie acceptat intr-un grup, ceilalti doi amici au idei diferite despre autonomie. Patrick si-ar fi dorit ca lucrurile sa aduca mai mult cu o runda de “Supravietuitorul”, cu ei devenind priceputi in a trai din ce le ofera padurea, punand in practica dictonul "We make the rules. We kill our own food". In schimb Joe nu e dispus sa renunte la civilizatie ci doar la responsabilitate. In ce-l priveste dictonul se opreste la "We make the rules." Din acest motiv tot el e si cel care incalca juramantul de a nu spune nimanui unde se afla, aducand-o la cabana pe Kelly, cea care fara intentie le va da o lectie dureroasa despre maturizare.



The Kings of Summer are niste scene superb filmate in natura, de genul celora care te fac sa vrei o iesire la munte in aceeasi zi. Gustul explorarii zace in stare latenta in fiecare din noi si o padure, un grup de prieteni si o zi insorita sunt indeajuns sa-l scoata la suprafata. Muzica - piese tineresti, indie - se potriveste excelent, iar actoria celor 3 eroi dar si a parintilor lor e credibila si amuzanta. Filmul e in esenta o comedie cu bataie scurta asupra unei teme universale dar asta nu-i rapeste nimic din originalitate. Regizorul controleaza perfect ritmul si camera iar scenariul lui Chris Galleta, desi uneori insista cu explicatii superflue, se revanseaza prin cateva replici destepte la momentul oportun. Singurul neajuns e faptul ca personajului Biaggio (Moises Arias) nu i se ofera prilejul potrivit pentru a dezvolta ce se ascunde in spatele unor serve ca ‘I can read. I just can't cry’ iar finalul se inscrie in zona optimismului conventional.

Trailer

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.