marți, 28 mai 2013

Nordwand (2008)

'I don't climb only for myself.'

rating: Brainwash

Saptamana trecuta romanii -in special, timisorenii- aflau usurati ca alpinistul Horia Colibasanu se intorsese cu bine in tabara dupa ce cucerise al saselea varf din Himalaya, Lhose (8516m). Era o stire cu atat mai buna cu cat expeditia romanului fusese bantuita de esecurile altor cataratori experimentati: cu doua zile inainte 2 alpinisti maghiari, unul coreean si 2 serpasi nepalezi pierisera intr-o crevasa la coborarea de pe varful Kanchenjunga (8586m) iar cu o saptamana mai devreme, un altul, Alexei Bolotov, cazuse in gol dupa ce coarda i-a fost sectionata de o muchie de stanca. E cel putin tulburator sa vezi ca in lupta pentru suprematie dintre om si natura fiecare metru in plus castigat e platit in singe si viata.


Am amintit de toate acestea pentru ca recent vazusem filmul germanului Philipp Stolzl, Nordwand (North Face), bazat pe intamplari reale si care s-a remarcat imediat printr-un invelis vizual superb, un substrat epic captivant si, mai ales, fidel realitatii, si un ritm dramatic perfect executat care a culminat cu un suspans veridic. Povestea are originea intr-un eveniment petrecut in 1936 cand doi soldati pasionati de escalada - un neamt si-un austriac - au facut echipa intr-o competitie pentru a cuceri fata nordica a piscului Eiger din Alpii elvetieni, asa numitul “perete al mortii”. Filmul reconstruieste istoric ascensiunea lor dar si modul in care a fost exploatat evenimentul de propaganda nazista in folosul miscarii Anschluss (care milita pentru incorporarea Austriei in Germania).


Desi soldati in armata Reich-ului, cei doi protagonisti, Toni (Benno Furmann) si Andi (Florian Lukass), se fac usor simpatici delimitandu-se de ideologia nazista si afirmand escalada drept singura preocupare in care pun pasiune. Pretexand o nunta fictiva cei doi parasesc cazarma si se cantoneaza in satul natal, la poalele varfului Eiger(3970m), planuind ruta de urcus si asteptand vremea buna. Comparativ cu tehnica existenta in alpinismul modern, precaritatea dotarii lor plaseaza tentativa undeva la mijlocul dintre inconstienta si sinucidere asistata mediatic. Pentru a da o voce publicului intra in joc si jurnalista Luise (Johanna Wokalek), personaj fictiv care functioneaza deopotriva ca teleobiectiv si resort romantic-dramatic gata de a fi actionat la momentul potrivit pentru a personaliza drama celor doi.



Ascensiunea propriu-zisa se petrece abia in partea a doua a filmului, dupa o lunga expozitiune in care suntem familiarizati cu personajele si dinamica dintre ele, cadrul politico-istoric si miza evenimentului. Ruta si pericolele unei asemenea aventuri (caderi de pietre, franghii care se rup, alunecari, avalanse si gerul patrunzator) sunt apoi montate eficient intr-o lupta pentru supravietuire ce va contrasta puternic cu confortul dezgustator al aristocratilor adunati pe terasa unui hotel de lux pentru a urmari spectacolul. Dispretul fata de efortul ideologic pentru demonstrarea superioritatii ariene e astfel subliminal integrat iar ansamblul evoca metaforic carnagiul ce va cuprinde Europa peste numai cativa ani. In tot acest timp, sus in linia intai, echipa germana se aliaza cu rivalii austrieici (care reprezentau aripa nazista a Austriei) pentru a supravietui aventurii. Frumusetea si nobletea efortului lor te face sa-ti doresti sa fi reusit.

Asa cum ii sta bine unui asemenea film atentia cea mai mare a fost acordata scenelor montane, alcatuite in egala masura din filmari in locatie si efecte de studio. Ansamblul nu sufera insa de inegalitate iar filmul te transporta imediat in teroarea alba a Alpilor. Efectul e visceral: suieratul vantului, prapastiile inghetate, travaliul convingator al temerarilor cataratori, care degerati si raniti se incapataneaza sa reziste muntelui, provoaca un neasteptat disconfort termic. Fara a cadea intr-un sentimentalism deplasat, Nordwand e unul din filmele de aventuri montane care emotioneaza nu doar prin adevarul istoric explorat ci chiar prin realismul senzatiilor oferite in timpul vizionarii.

Trailer

3 comentarii:

  1. m-ai covins. banuiesc, oricum, ca impactul ar fi si mai puternic daca filmul ar fi vazut pe un ecran corespunzator de cinema....

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Aici ai dreptate. Probabil s-ar fi lasat cu senzatii de vertij.

      Ștergere
  2. @da, musai de vazut pentru amatorii de senzatii montane

    la fel ca programatul Everest,in care se pare ca Tom Hardy va juca rolul lui George Mallory, unul din primii pionieri ai cuceririi Everestului

    RăspundețiȘtergere

Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.