sâmbătă, 2 februarie 2013

The Master - la cald

 
"If you figure out a way to live without a master, any master, 
be sure to let the rest of us know, 
for you would be the first in the history of the world."
- Lancaster Dodd


Am terminat de vazut filmul asta si a trebuit sa deschid geamurile. Nu am cu cine schimba impresii la cald (pe viu) asa ca o sa las zgariate cateva randuri aici, in copac. Cu unghia sau cu rama de la ochelari. Ca sa-mi pot lasa nodul din gat sa plece in jos si sa se transforme in nod de stomac si apoi in caine vagabond. Sa ma lase sa traiesc.

Paul Thomas Anderson e printre putinii regizori/povestitori care ma fascineaza cu continuitatea si talentul lor. Cum poate sa existe un regizor care nu greseste ?! Un regizor atat de sensibil si totusi atat de sigur pe arta sa in toata oala asta sub presiune a industriei cinematografice contemporane. Un artist adevarat intre sute de blockbuster makers. Cu siguranta acesta e apogeul PT Anderson - nu pentru ca as vrea asta - si oricum apogeul poate sa se prelungeasca cat traiesc eu - dar - cine a mai facut 2 filme la rand de calibrul lui "There Will Be Blood" si "The Master" in Hollywoodul urat mirositor al ultimilor 20 de ani ?

"The Master" s-a lasat asteptat aici tot anul 2012, nu a ajuns nici in cinemaul din Mall (cui sa mai bati obrazul ?!) dar dupa cum ziceam - tocmai l-am vazut multumita surselor alternative. Si cand apare DVDul la Carturesti o sa-l fac cadou cuiva cu DVD drive, sa-l aprecieze.

Un film care te zdruncina si iti injecteaza tot misterul dintr-o seringa, ca sa ramai si dupa ce pleaca lumea din sala ta, un mistery junky. Un film care te lasa impovarat de ganduri, poate mai batran dar cu mai multa pofta de explorare. Un duo cum rar am mai vazut: uriasul vanzator de iluzii Philip Seymour Hoffman si lucifericul Joaquin Phoenix, jucand in drama care i-a adus impreuna, cu randul, cand in rolul Stapanului cand in rolul Cainelui. Povestea m-a facut sa reflectez asupra dependentei ancestrale stapan(vanator)-caine si profunzimea ei animalica, nefireasca in relatiile interumane. Dragoste si exaltare specifica cultelor/religiilor sau dragostea om-fantasma, om-idee. Filmul e o lupta dramatica de idei si stari, iluzii gasite si regurgitate dar si o poveste ce aduce in discutie niste lese: lesa primita cadou intr-o ceremonie religioasa, lesa fricii, lesa singuratatii, lesa dragostei, lesa ignorantei si cate altele, de diferite materiale si lungimi, lese pe care le purtam cu schimbul toata viata, prin insasi natura umana. Anderson ne lasa cu inima batand puternic in piept si intelectul muncind la intrebarea vesnic deschisa: e cainele mai liber ca Stapanul ?

Un film exceptional (la mine in casa). Nu e de ratat.
Un film care cere rabdare (prin lungimea lui) dar rasplateste inzecit.


Un comentariu:

  1. ai punctat frumos esenta filmului

    P.T. Anderson e ca si Jeeves (al lui P.G. Wodehouse), un fin connaiseur al naturii umane. E "master" la asta.

    Rolul lui Phillip Seymour Hoffman a fost scris special pentru el. Dar pentru mine Joaquin Phoenix e marea desfatare a filmului. Ce stramb e dom'le. Ce cocoasa frumoasa are :)

    Amy Adams e si ea admirabila in scenele in care apare. Ca o nota locala, sa zicem si ca imaginea e semnata de Mihai Malaimare Jr. Si e unul din punctele tari ale filmului.

    rectific, nu gasesc inca un punct slab
    dar dureaza pana pot decanta cu adevarat experienta The Master

    Poate ca e o surpriza ca nu a intrat pe lista filmelor nominalizate la "best picture" la Oscar.

    Dar daca ma gandesc mai bine, cred ca tocmai omisiunea asta din partea "academicienilor" ii confirma valoarea. Nu l-au inteles.

    Sa-i lasam cu chestiile de propaganda, pardon istorice gen Argo, Lincoln sau Zero...

    RăspundețiȘtergere